Paralizia faciala este paralizia muschilor inervati de nervul facial. In cazul nou-nascutilor, aceasta este de doua feluri: congenitala si idiopatica (Paralizia Bell).

1. Paralizia faciala congenitala

Paralizia faciala congenitala este de cele mai multe ori o paralizie unilaterala si de tip periferic. Reprezinta intre 8 si 14% din totalul cazurilor de paralizie faciala la nou-nascuti.

Simptome

Se manifesta la scurt timp dupa nastere, in cazul celor determinate de traume mecanice. Coltul gurii e coborat de partea afectata, santul naso-labial e sters in repaus, ochiul nu se poate inchide complet, fruntea nu se poate increti de partea afectata. Cand nou-nascutul plange, aceste modificari se accentueaza.

Gradul de severitate a paraliziilor faciale congenitale difera de la caz la caz. Cu cat este mai mare, cu atat sansele pentru o recuperare completa scad. Pentru a stabili stadiul paraliziei faciale congenitale, se foloseste scara House-Brackmann:

GRAD CARACTERISTICI
Normal Aspect si functii faciale normale in toate zonele
Usor Slabiciune usoara observabila la o examinare atenta
Prezinta o usoara sinkineza
Restul fetei prezinta simetrie normala
Frunte – functii moderate spre bune
Ochi – inchidere completa cu minim efort
Gura – usoara asimetrie
Moderat Diferenta evidenta intre partile fetei, insa nu desfigurare
Sinkineza si spasm hemo-facial usoare
Restul fetei prezinta simetrie normala
Frunte – miscari usoare spre moderate
Ochi – inchidere completa cu efort
Gura – miscare cu maxim de efort
Moderat-sever Asimetrie evidenta, desfigurare
Restul fetei prezinta simetrie normala
Frunte – fara miscare
Ochi – inchidere incompleta
Gura – miscare cu maxim de efort, asimetrie
Sever Miscare slab sesizabila
Restul fetei este asimetrica
Frunte – fara miscare
Ochi – Inchidere partiala
Gura – miscare usoara
Citeste si:   Cefalhematomul si Bosa serosanguina

Cauzele paraliziei faciale congenitale

Din toate cazurile de paralizie faciala congenitala, 88% survin in urma unei nasteri dificile, iar restul din cauza altor afectiuni. In cazul nasterilor dificile, paralizia se produce in urma compresiei cu lingura forcepsului a nervului facial. S-a constatat insa ca incidenta paraliziei faciale este identica si in afara folosirii forcepsului.

Diagnostic si tratament

Examinarea corecta a trasaturilor fetei nou-nascutului poate determina cauza paraliziei. O etiologie traumatica va scoate la iveala o paralizie faciala unilaterala cu echimoze, umflaturi ale fetei si deformare a craniului. Deseori, o pareza usoara a nervului facial nu este vizibila la nastere, in special in cazul in care este bilaterala. Atunci cand paralizia faciala este cauzata de microsomie hemifaciala sau de alte afectiuni cerebrale, nu va fi vizibila imediat dupa nastere. Odata cu cresterea copilului, asimetriile se vor dezvolta si vor permite o evaluare mai buna a nervului facial.

Paralizia faciala de tip periferic are in general un prognostic bun, tratamentul recomandat constand in vitaminoterapie: vitaminele C, B1, B6, B12, prednison, stimulari electrice.

Paralizia faciala de tip central cauzata de leziuni ale emisferelor cerebrale este rara in perioada de nou-nascut. Este insotita de un deficit motor la nivelul hemicorpului de aceeasi parte cu paralizia faciala. Prognosticul acestui tip de paralizie este rezervat, ea nevindecandu-se in toate cazurile.

2. Paralizia Bell

Paralizia Bell este definita ca fiind pareza sau slabiciunea muschilor de pe o parte a fetei. Desi nu este o afectiune pe termen lung, poate conduce la complicatii grave. Inca se fac cercetari pentru a stabili mai multe cauze care determina paralizia Bell la nou-nascuti.

Simptome

Simptomele sunt, de obicei, evidente si includ paralizia muschilor fetei. Alte semne se caracterizeaza prin:

  • Lacrimare excesiva sau uscare excesiva a ochilor.
  • Sensibilitate crescuta a urechilor la sunet.
  • Pierderea sau diminuarea simtului gustativ.
  • Zambet prezent pe o jumatate de gura.
Citeste si:   Fontanela la bebelusi

Cauze si preventie

Unele studii afirma ca paralizia Bell este rezultatul unui soc sau al unui atac ischemic, care se intampla la nou-nascutii privati de oxigen prea mult timp. Altele studii sugereaza ca ar fi cauzata de virusul herpetic transmis in sistemul bebelusului ca urmare a infectiei mamei. In alte cazuri, paralizia Bell a fost corelata cu infectii ale tractului respirator superior, incluzand aici raceala si gripa.

Este responsabilitatea medicilor sa se asigure ca virusul herpetic sau alta infectie a mamei nu este transmisa la nou-nascut.

Diagnostic si tratament al paraliziei Bell

Simptomele paraliziei Bell sunt clare, iar medicul le poate observa cu usurinta. Cu toate acestea, se pot face anumite teste pentru a verifica perceptia senzoriala a nou-nascutului, nivelul auditiv si vederea acestuia. Verificarile mai amanuntite includ radiografii sau tomografii pentru a determina pozitia nervilor in muschii faciali. Electroencefalograma este si ea utila pentru a testa miscarile electrice si neurologice in cazul nervilor afectati si pentru a stabili daca primesc si transmit semnale in mod eficient.

Majoritatea cazurilor de paralizie Bell nu sunt permanente. Cazurile mai putin severe se vindeca de la sine fara tratament, dupa una sau doua luni de la aparitie. Cazurile usoare spre severe se vindeca folosind medicatie de tipul Corticosteroid sau Aciclovir. In cazurile severe, ochiul de pe partea afectata poate ajunge la orbire completa sau partiala, de aceea este indicat sa fie acordat un tratament de specialitate in cazul in care se observa ca bebelusul incearca sa scarpine ochiul afectat. De asemenea, in situatia in care ochiul pare foarte uscat, este indicata folosirea picaturilor de tip lacrimi artificiale.

Citeste si:   Paralizia de plex brahial

Distribuie prietenilor tai aceasta informatie!