Eritem alergic la bebelusi
Eritemul alergic, cunoscut si sub numele de eritema toxicum neonatorum, apare intr-o perioada de la a treia zi de viata ale bebelusilor si pana la doua saptamani. In cazuri rare, poate aparea si in primele 48 de ore de la nastere.
Se caracterizeaza prin aparitia unei eruptii benigne constituita din pete rosii, papule (ridicaturi) sau uneori, vezicule cu lichid clar inconjurate de un halou eritematos (rosu). Are caracter tranzitoriu, elementele de pe piele dispar repede pentru a aparea alte elemente cu localizari diferite, care dispar la fel de repede. Aceasta eruptie este foarte des intalnita la nou-nascuti si este localizata mai ales pe torace, abdomen si pe fata, fiind de fapt o urticarie neonatala tranzitorie.
Fiziopatologie
Existenta acestei afectiuni dateaza inca din cele mai vechi timpuri si a fost descrisa de medicii din secolul al XV-lea in literatura de specialitate. Se credea atunci ca aceasta este „metoda naturii de a curata nou-nascutul de sangele impur al mamei”. Astazi, cauza exacta nu este cunoscuta, insa unii specialisti o atribuie unei alergii. Alte opinii din medicina includ:
- Reactia exagerata a sistemului imunitar in privinta foliculelor piloase.
- Un raspuns dobandit din nastere al sistemului imunitar impotriva unor organisme precum streptococii din grupul B.
- Reactia proteinei 1 de tip cromozomial (HMGP-1).
- Reactie tranzitorie de ajustare a pielii nou-nascutului la factorii mecanici si termici din mediul extrauterin.
- Vascozitate crescuta a pielii nou-nascutului, cu trauma asociata ce conduce la inflamatie eozinofilica.
Epidemiologie si factori de risc
Studii arata o prevalenta de 16 si pana la 25% in Spania, in Turcia 12%, pe cand in India de 23%, China de 44%. In SUA aceasta afectiune afecteaza 30-70% dintre nou-nascuti. Asadar, exista o variatie geografica considerabila. Cu toate acestea, factorii de risc sunt aceiasi, indiferent de caz: greutate mai mare a nou-nascutului la nastere, varsta de gestatie mai mare, varsta mamei sub 30 de ani, perioada nasterii (riscul este mai mare in cazul nasterilor petrecute vara si toamna), hranirea bebelusului cu substitut si nu cu lapte matern sau durata mai mare a nasterii, in cazul celor naturale.
Diagnostic si tratament
In diagnosticarea eritemului alergic se tine cont de caracteristicile leziunilor. In cazul in care imaginea clinica pare atipica, se examineaza lichid din pustule pentru a exclude infectiile fungice, virale si bacteriene. Daca sunt suspectate infectii sistemice, se pot face si teste de sange, care sa excluda streptococul de tip B si alte infectii patogene. La examenul microscopic al acestor vezicule se poate observa un numar crescut de eozinofile.
Tinand cont ca dispare de la sine la sfarsitul primei saptamani de la aparitie, eritemul alergic nu necesita nici un tratament local sau general. Se recomanda pastrarea unei igiene riguroase, baie generala zilnica si purtarea de scutece si hainute din bumbac care trebuie totdeauna spalate si calcate.