Paralizia de plex brahial este mentionata in medicina inca din anul 1779, cand un nou-nascut a manifestat la nivelul bratului o slabiciune, care a disparut dupa cateva zile.

Tot ce te-ar putea interesa despre bebelusi

Din acel moment, expertii au invatat multe lucruri despre cauzele si pericolele asociate cu afectiuni la nivelul plexului brahial. Cu toate acestea, paralizia de acest tip ramane una dintre cele mai intalnite traume asociate cu nasterea, afectand mii de nou-nascuti in fiecare an.

Cauzele paraliziei

Plexul brahial reprezinta un grup de fibre inervate, care pornesc de la coloana vertebrala catre gat si ajung in brate. Cand un nou-nascut experimenteaza o trauma la nivelul plexului brahial, se poate intampla in oricare zona a fibrelor inervate si poate varia in severitate, depinzand de localizarea traumei si de cum s-a produs.

Paralizia de plex brahial la nou-nascut este o complicatie a nasterilor laborioase. Ea se produce din cauza lezarii plexului brahial in timpul expulziei, in urma unor manevre obstetricale. Leziunile plexului constau in intinderea sau ruperea radacinilor nervoase in urma unor tractiuni ale gatului pentru degajarea umerilor sau a intinderii bratelor ramase in urma pe langa cap, in prezentatia pelviana. Disproportia fetopelviana (copil mare pentru bazinul mamei) si nasterea in prezentatie pelviana se asociaza mai frecvent cu paralizia de plex brahial. Alte cauze includ diabetul si obezitatea (in cazul mamei) sau o slaba dezvoltare a muschilor gatului, in cazul nou-nascutului.

Chiar daca nu se folosesc dispozitive obstetricale pentru facilitarea expulziei, paralizia de tip plex brahial se poate produce daca medicul aplica presiune si forta pe nou-nascut in momentul nasterii. De exemplu, in incercarea de a scoate bebelusul mai repede, in cazul riscului de asfixie sau alte complicatii medicale periculoase, doctorul poate trage umerii nou-nascutului cu forta excesiva. Acest lucru poate conduce la intinderea si ruperea nervilor plexului brahial.

In anumite cazuri, contractiile pot cauza fractura plexului brahial. Daca travaliul este prelungit si nou-nascutul este blocat in canalul vaginal, contractiile mamei pot impune stres fizic asupra umerilor bebelusului, asupra capului si partii superioare a bratelor, cauzand vanatai, ruperea nervilor plexului brahial si uneori, in cazuri rare, fracturi.

Tipuri de paralizii ale plexului brahial

Exista mai multe tipuri de paralizii ale plexului brahial, unele mai des intalnite decat altele si unele mai severe decat altele.

1. Neurapraxia

Neurapraxia, cel mai comun si putin grav tip de paralizie a plexului brahial, este caracterizata de rupturi sau intinderi minore ale nervilor plexului brahial. Tinand cont ca este cea mai putin severa afectiune de acest tip, de obicei dispare de la sine in cateva luni de la aparitie. Paralizia de acest tip afecteaza stratul protector al nervilor, insa nervul in sine nu este afectat in cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, acest tip de trauma poate cauza durere si dificultati pana la vindecare. Simptomele neurapraxiei includ:

  • Slabiciune a muschilor in zona afectata.
  • Senzatia de arsura si amorteala a zonei afectate.
  • Sensibilitate crescuta in zona afectata.
  • Perceptii senzoriale afectate.

2. Paralizia Erb (Ruptura)

Paralizia Erb se produce atunci cand exista leziuni la nivelul nervilor plexului brahial din partea superioara a bratului. In paralizia de plex brahial de tip superior, pozitia membrului afectat e caracteristica si anume, umarul e coborat, bratul atarna flasc pe langa corp, in abductie si rotatie interna. Nou-nascutul poate flecta mana si misca degetele, el putand efectua miscari la nivelul pumnului si a degetelor.

Paralizia Erb poate varia in severitate, depinzand de felul in care a fost produsa trauma. Unele dintre complicatiile sale includ:

  • Paralizie totala a bratului afectat.
  • Pierderea functiilor senzoriale si motorii ale bratului afectat.

Tratamentul paraliziei de tip superior consta in imobilizarea bratului afectat. Imobilizarea se face pretoracic, flexand in unghi drept (90 grade) antebratul pe langa corp cu palma orientata in sus.

Aceasta imobilizare trebuie facuta pe perioade scurte, de 2-3 ore, alternand cu perioade in care bratul e lasat liber. Alternanta perioadelor de imobilizare are ca scop pastrarea mobilitatii articulare la bratul afectat. Este necesar ca imobilizarea sa fie facuta in primele 6 luni atat ziua cat si noaptea, cu intermitenta si apoi, daca mai e necesar, numai in timpul noptii pe o perioada de inca 6 luni.

Dupa 7-10 zile se recomanda inceperea miscarilor pasive ale bratului cu scopul evitarii retractiilor muschilor antagonisti.

In alte cazuri, tratamentul recomandat poate include administrarea de medicatie speciala, interventie chirurgicala, fizioterapie si masaj regulat aplicat zonei afectate.

3. Paralizia Klumpke

Paralizia Klumpke este o trauma a plexului brahial care afecteaza partea inferioara a nervilor plexului brahial, rezultand in senzatie de amorteala, pierderea simtului tactil, mioza (contractie a pupilei) si un aspect anormal al palmei bratului afectat. In paralizia de plex brahial de tip inferior sunt afectati muschii antebratului si ai mainii. Mana atarna inerta in pozitie de flexie pe antebrat, miscarile cotului si umarului sunt pastrate in timp ce nici o miscare din articulatia pumnului nu e posibila.

Este cauzata in cele mai multe cazuri de distocia de umar, care se produce cand un nou-nascut este blocat in procesul de expulzie de osul pelvian al mamei, rezultand in folosirea unor metode mai invazive pentru a scoate bebelusul din canalul vaginal. In acest caz, intinderea nervilor plexului brahial se produce in timpul nasterii.

In cazul paraliziilor de tip inferior, masajele si miscarile pasive trebuie incepute mai devreme. Uneori, paralizia Klumpke se va vindeca de la sine, fara tratament, insa in cazurile mai grave de paralizie totala pot fi necesare tratamentul medicamentos si interventiile chirurgicale.

Recuperarea bebelusilor afectati depinde de severitatea afectarii plexului brahial. In cea mai mare parte din cazuri, recuperarea se face in primul an de viata. In paralizia brahiala de tip inferior, recuperarea completa se obtine mai greu.

Complicatii ale paraliziilor de tip plex brahial

Neuroma se produce atunci cand in jurul si peste zona afectata se formeaza tesut fibroz cicatriceal, cauzand presiune excesiva asupra nervului afectat. Ca urmare, este dificil pentru nerv sa transmita semnale muschilor. Neuroma se poate vindeca de la sine daca tesutul nu se intinde pe o zona prea mare, insa in caz contrar poate fi indicata interventia chirurgicala pentru eliminare.

Neuroliza, un tratament in care se aplica pachete reci si calde pe zona afectata, este cel mai folosit mod de tratare a nou-nascutilor cu nuroma. Mai mult de 50% din cazuri au avut rata de succes in urma folosirii acest tratament.

Diagnostic

Pentru a diagnostica paralizia de tip plex brahial, medicii pot trece printr-o serie de teste si evaluari. De exemplu, o evaluare motorie determina cum functioneaza muschii. Se foloseste un sistem de gradare care evalueaza abilitatea sau inabilitatea unui nou-nascut de a folosi anumiti muschi. Un test al reflexelor in zona afectata este de asemenea util. In plus, specialistii vor efectua si o examinare fizica, incluzand uneori radiografiile pentru a detecta eventuale fracturi ale claviculei.

Distribuie prietenilor tai aceasta informatie!