Acasă › Forumuri › Mama si bebelusul › Vreau bebe › eu vreau un sfat de la mamele cu uter bicorn
Acest subiect conține 69 de răspunsuri are 48 de voci și a fost actualizat ultima dată de nikoddm acum 6 ani, 2 luni.
-
AutorMesaje
-
Imi pare nespus de rau pentru persoanele care au avut de suferit din cauza acestei malformati…fiti puternice si cu dumnezeu inainte.Am trecut si eu prin asa situatie similara ,am pierdut si eu o sarcina la doar 3 luni ,atunci am depista ca am uter bicorn dar sincer nustiu daca din cauza asta am pierdut sarcina ,medicul nu mia confirmat acest lucru .la ainceput nu am luat in serios acest lucru am crezut ca e un lucru obisnuit ,acuma de vreo 3 luni nu ramin incascinata si am decis sa mai aflu careva noutati despre acest subiect si surpriza mia fost foarte mare ….acuma sunt putin disperat si cu multe si mii de ginduri ,incit mii si frica sa mai incerc ceva .
Succes si mult noroc tuturora.Pot sa spun ca ai mult curaj sa mergi mai departe asa devreme cu o sarcina,mai ales ca ai uter cu cicatrice.Si eu am uter bicorn si ma regasesc in povestea ta, tocmai a trecut o luna de cand am pierdut un baietel sanatos, la 22 de saptamani de sarcina. Sunt insa norocoasa pentru ca am o fetitza de 3 ani jumate sanatoasa. Si cu ea am avut sangerare, acel hematom, la 8-9 saptamani de sarcina, dar apoi a fost ok. Istoria s-a repetat si la a doua sarcina, insa mult mai complicat si cu un sfarsit prematur, la 5 luni. Acum insa nu mai am acelasi curaj pentru o noua sarcina, mai ales ca nici doctorii nu-mi garanteaza 100% ca va fi ok, desi mi-o doresc din tot sufletul, insa este cumplit acel sfarsit, exact cum povestea alinutzared. Sunt curioasa daca exista mamici care au reusit 2 sarcini ok cu uter bicorn si vreau sa mai stiu noutati despre tine : alinutzared, daca esti acum ok.
Va doresc sanatate si bafta!!!Nu stiu ce m-a facut sa reintru pe acest site, recunosc ca in ultima vreme nu am mai intrat. Deja vad ca stii povestea mea si mi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin aceiasi tragedie. Nu mi vine sa cred ca acum sunt eu una dintre mamicile care pot incuraja pe acest site cand, privind in urma cu 1 an, eram de neconsolat. Sarcina mea, desi conceputa la nici 6 luni dupa ce am nascut prematur prin cezariana, a ajuns la 36 de saptamani. Simt ca visez, nu mi vine sa cred si desi am pornit cu toata incredrea si credinta in Dumnezeu si stiu ca ma va ajuta pana la sfarsit adica inca 1 sapt si jumatate pana ce voi naste ( aproximativ la 37-38) saptamani inca evit sa ma bucur 100% desi bebele e bine, e mare are aproape 3 kg la momentul de fata si eu explodez… Abia astept sa treaca aceste nici 2 saptamani care au mai ramas pentru a ma intoarce cu bebitul acasa, sa fie sanatos si eu sa trec cu bine printr a 2 a cezariana. Am plecat cu incredere , asa cum precizam, insa si cu o mare teama in acelasi timp. Teama de a nu se repeta tragedia si teama pentru viata mea. Am avut si in aceasta sarcina hematom, doar 3 sangerari care s au oprit repede spre deosebire de prima sarcina in care am sangerat 3-4 luni continuu. Pana la ce am trecut de cele 28 de saptamani am stat cam numai la pat insa apoi am prins curaj si inclusiv acum , cu burta la gura ies la plimbari si merg prin centrele comerciale sa mi cladesc ochii…deci se poate. EU mentionez si faptul k la 17 saptamani de sarcina m-am urcat in avion si am venit in Romania. EU ma aflam in Ecuador , de acolo este sotul si am hotarat sa mi asum ricul unei calatorii de 30 de ore, trecand Oceanul , numai pentru a naste in Romania si a fi alaturi de familia mea si cu mancarea mea. Vreau sa-ti spun ca desi nu trebuia sa iau mult in greutate din cauza incapacitatii uterine de a duce sarcina si din cauza cicatricei recente, ajunsa in Romania de sarbatori dupa aproape 2 ani de zile, am dat buluc si nimeni nu ma mai putea ridica de la masa, apoi sedentarismul, multe magneb6 => m am ingrasat 20 kilograme pana in prezent. SImt k pleznesc si de multe ori am impresia ca si uterul meu plezneste, imi tot pipai operatia insa fac asta de 2 luni si totul a decurs bine, nu am avut probleme cu cicatricea desi se fac prezente anumite dureri in punctele extreme si nu numai. NU stiu daca si tu ai uter cicatricial sau nu, daca nu, cu atat mai bine.Daca iti doresti cu adevarat te sfatuiesc a lasi frica la o parte si sa reincerci, este un risc insa cu sanse de reusita. Peretele meu este f gros si aproape total, nu am un caz usor…uterul este si bicorn si septat, cavitatile mici, cicatrice si cu un tratament bun si prudenta am reusit de data aceasta. Si prima data as fi reusit daca as fi beneficiat de un tratament corespunzator…asa cred eu Am un dr bun la Polizu caruia i am explicat situatia si a fost deschis la problema mea fizica si mentala. Mi a dat un tratament bun de sustinere a sarcinii si relaxare a uterului si posibilitatea de a ma interna cand ma simt in pericol ceea ce am si facut. Cand simteam ca ceva nu este in regula ma internam. Cam de 3 ori am fost internata cu perfuzii de Gynipral, injectii cu No SPa si Scobutil pentru relaxare uterina dupa care acasa trecea pe pastilute. De data aceasta nu am mai asteptat ca si prima data sa mi se rupa apa, am mers la spital pentru a preveni. Ti am scris mult pentru a ti da detalii si a avea curajul de a incerca. Voi reveni cu o poza cu baietelul meu care sper ca o sa se nasca cu bine. Ceva insa este sigur, nu trece zi in care sa nu mi amintesc de ingerasul meu si sa nu ma doara si sa i multumesc pentru ca stiu ca el de acolo de sus, din bratele lui Doamne Doamne a avut grija si are grija de fratiorul lui!
buna fetelor .si eu am aceeasi problema.as vrea sa stiu mai concret ce tratament trebuie facut sa nu ai probleme in timpul sarcinii
Buna,
Am si eu uter bicorn. Nu am ramas niciodata insarcinata. Am facut 2 inseminari artificiale care nu au dat rezultat. Sunt foarte necajita deoarece am 37 de ani si simt ca nu voi reusi niciodata sa am un copil. M-a impresionat foarte mult prin ce ati trecut . Astept sfaturile voastre. Dintre voi ati facut astfel de inseminari? Au dat rezultate?Revin cu vesti bune. Dumnezeu e mare si bun. M a ajutat ca de aceasta data sa mi tin fericita puiul in brate. L am nascu la 37 sapt + 3zile. Ingerasul meu din Cer a vegheat deasupra noastra, a avu grija de mami si de fratiorul lui.
alinutzared,sa iti traiasca bebelul si sa te bucuri din plin de el,
SI EU AM UTER BICOR. In urma cu cativa ani mi-a spus dr.ca am uterul septat dar nu este nici o problema.Acum cateva luni am schimbat dr.care mi-a spus ca am vaginul, colul, uter septat si m-a trimis la Cluj pentru laparoscopie. in urma acestei investigatii pe care am facut-o sapt.trecuta s-a observat ca am uterul bicorn, amandoua cavitatile separate ptrintr-un sept avand aproximativ aceeasi dimensiune. Deci, nici vorba sa se dezvolte o sarcina. Peste o luna ma dec la control si trebuie sa ma operez, iar vindecarea uterului dureaza aprox.1 an. Tot ce pot sa spun este ca imi este frica, mai ales ca nu mai pot astepta prea mult avand 40 ani si nici un bebe.
si mie imi pare rau Alinutza am citit ce ai scris , chiar mi-au dat lacrimiile chiar iti doresc sanatate tie si puiutului tau sa te bucuri de el sa-l cresti mare si santos..Intotdeauna D-nezeu e bun.. te pup si pe tn. si pe puiutzul tau sckump
O sa incerc sa spun si eu cate ceva despre mine….la fel bine-nteles ca si eu am uter bicorn.
ce inseamna exact asta….da citeam mai sus si ma verificam depapt ….uterul bicron are forma de inima si in cazul in care puiul s-a instalat acolo este posibil ca atunci cand evolueaza sa nu aibe suficient spatiu in acest uter.ma refer la luna 7.8 cand bebe creste enorm de mult…exista posibilitatea ca bebe sa inceteze din evolutie pt ca nu are suficient loc unde sa se joace ,sa dea din picioare si cel mai important lucru este ca nu are unde sa evolueze sa creasca adica…..
Imi este frika si mie sincera sa fiu pt ca sunt la prima sarcina si nu am decat 3 luni decand am reusit sa raman .
am sangerat pana acum in fiecare zi dar nu sangerari abundente ci foarte putin…ma cam speriat lucrull acesta pt ca nimeni nu-mi spusese ca mai sangerezi din cand in cand.cel putin nici o graviduta nu mi-a spus asa ceva…in fine mi-a dat dr Utrogestan foarte bun pot sa spun acesst medicament.si mia mai dat si aspenter.citeam mai sus ca unei mamici s-a orit evolutia bebelusului,.din cauza ca nu pompa suficient sange…practik se coagulase sangele;;;;;;;…nu vreau sa-mi dau cu parerea aiurea…dar mie dr mi-a dat aspenter tocmai din acesta cauza…sa-mi subtieze sangele si sa se duca exact unde trebuie.am fost si fuumatoare iar acest lucru iti ingroasa sangele dupa cum bine stiti…
ma rog la D-zeu de fiecare data sa ma ajute sa pot duce pana la capat sarcina pt ca mi-o doresc de mult si el stie cel mai bine…si inka e mik bebe….(abea astept sa cresca mai mare….n b allMultumesc fetelor pentru urari, ma bucur din plin de bebitul meu dar cateodata ma simt vinovata deoarece ma gandesc la ingerasul meu din Cer si nu mi se pare corect. Va pup si mult noroc mamicilor cu uter bicorn insarcinate in prezent. Va doresc sarcini cu final fericit.
Acum am citit povestea ta ….mi-au dat lacrimile, ma bucur ca esti bine si tu si bebe…sa va dea Dumnezeu multa, multa sanatate…sincera sa fiu stiu prin ce ai trecut pentru ca si eu am pierdut un baietel.
EU AM UTER BICORN!POTI RAMANE INSARCINATA ASTA NU TE AFFECTEAZA CU NIMIC DAR:la mine sarcina a fost pozitionata pe partea stanga unde uterul era mai mic,problemele si internarile au durat pana in luna a 5 a!doctorul care mi-a urmarit evolutia sarcinii mi-a spus de la bun inceput ca bebelusul meu nu o sa se dezvolte normal pentru ca nu are loc,SI NU POT NASTE NORMAL DECAT PRIN CEZARIANA(daca era pe dreapta nu mai aveam problema asta),dar totusi am riscat si acum am o fetita de 2 luni care a avut la nastere2450gr si 48cm(micuta) insa acum este o grasuta:)!TREBUIE SA „RISTI ” SI SA TE GANDESTI CA TOTUL O SA FIE OK!!!CAUTA UN MEDIC BUN!MULT NOROC!!!
Si eu am uter bicorn + vagin septat. Am ramas insarcinata acidental, cu toate ca am folosit prezervativul. Deci extrem de usor:D.
Am avut hematom mai mare decat embrionul ,si am sangerat intre saptamanile 9-14, dar nu foarte abundent.Medicii nu mi-au dat prea multe sanse sa duc sarcina la bun sfarsit.
LA 38 de sapt si 2 zile am nascut prin cezariana un baietel minunat ,perfect sanatos de 3100 grame,cu Apgar 10.
La mine este vorba de un uter clasic malformat,vazut intraoperator,cu un sept despartitor extrem de gros, care in stare normala ajunge pana la col,insa in sarcina se termina undeva mai sus ,deci copilul se plimba pe ici colo in cele doua cavitati.
MA simt foarte norocoasa ca am acest un copil in ciuda prognosticului nefavorabil formulat da catre trei medici foarte bine vazuti din Cluj, insa ma gandesc cu groaza la o eventuala a doua sarcina, cu toate ca-mi doresc inca un copilas. Nu mi s-a indicat repaos la pat am fost activa (cu grija) pana la ultimele zile ale sarcinii,insa cu spasme si contractii din 5 in 5 minute din sapt a 5 -a,care au cedat cu No-spa si rabdare.Si la fiecare spasm, o gheara in inima si intrebarea daca e un sapasm ca acu 5 minute sau incepe travaliul.Pur si simplu oribil.buna
imi pare foarte rau pentru toate mamicili care au avut probleme cu sarcinniii
si bafta pe viitorrram avut si eu o o sarcina acum 2 saptamani
si am pierduto ca copilu murise din cauza uterului bicorn
am aflat la prima eco cnd aveam 2 luni si 2 sap
ca am o malormatie la uter din nastere adica (uter bicorn)
sii cand mam dus la primu eco mia zis doc ca e o sarcina moarta
pentru ca nu avea unde se dezvolta copilu
dar mia zis doctoru ca dac mergeam la eco mai devreme ca putea
sa faca ceva pe ntru mine dar mam dus prea tarziuusi acum nu stiu dac sa mai incerc sau sa ma operez
va rog eu mult sa ma sfatuitii
sau dac stie cineva un mediccc bun la care sa ma controlezz
am vazut ca multe mamici dintrevoi vau vazut medici din iasi dac putetii
sa imi dati si mie detalii var rog euuu
ca imi doresc si eu un copilu ff multeee
va multumescbuna fetelor
Sincer i-mi pare tare rau pt voi ,va inteleg perfect am pierdut si eu 2 sarcini .
Poti sa ramaii insarcinata chiar daca ai uter bicorn,eu am un baietel de 7 anisori si deabia in a 3 a luna de sarcina am aflat ca am uter bicorn,am avut hemoragie mare dar am reusit sa duc sarcina pana la 37 sapt.buna eliza
saptamana trecuta am pierdut si eu o sarcina (a2 a) din cauza uterului bicorn.
Eu am fost la eco aproape saptamanal ,la cea mai mica durere eram la doctor,de fiecare data i-mi spuneau ca nu e nimic grav si ca din cauza ca am uter bicorn am sangerari .Cu o zi inainte am avut hemoragie si am fost la urgenta m-au trimis acasa spunindumi ca bb e bine ,mi-au arata cum da din picioruse si ca are puls,am plecat linistita acasa sperand sa se opreasca hemoragia asa cum au spus ei ,dar in zadar a doua zi am fost iar la urgenta si au spus ca nu am nimic ca bb e ok sa ma duc linistita acasa si sa stau in pat cu medicamentatia pe care o aveam deja din prima sapt de sarcina (nospa si arefam) am plecat iar acasa si dupa 3 ore am pierdut sarcina acasa i-ti dai seama ce durere mare mai ales ca l-am avut pe bb in palma ,cand am mers inapoi la urgenta doctorilor nu le-au venit sa creada asa ceva,asa ca sa nu cumva sa te simti vinovata ca nu ai fost mai repede la eco ca uneori si medicii sant cum sant. ginecologul meu ma sfatuit sa merg la un alt doctor care are o aparatura mult mai performanta si sa vad ce ma sfatuieste si el ,sa nu ma operez. sper sa tinem legatura si sa-ti pot recomanda si tie acest doctor care si din spusele altor mamici am auzit ca e destul de bun .
Sanatate multa si copii frumosi si sanatosi.am o fetita de 8 ani si doua sarcini pierdute la 28 de saptamani si 25 de saptamani de baieti datorita acestei malformatii abia acum o saptamana am descoperit ca am uter bicorn in urma unei histerografii mai sunt alte mamici care au si al doilea copil cu uterul bicorn
buna eliza…mie mi se pusese ecografic gresit diagnosticul de uter bicorn..era de fapt didelf al meu..atunci dr a zis ca bicornul se poate opera doar ca nu la noi in tara..se face operatia strassman …eu pe toata perioada sarcinii am postat pe un alt forum unde era o mamica cu bicorn neoperata..ramas mai greu insarcinata dar dus sarcina la termen…eu personal am luat progesteron de a doua zi dupa ce am obtinut cele 2 liniute rosii si mai spre final gynipral..repaus dupa 5 luni…am avut o dr care mi-a dat curaj si incredere ca va fi bine..am mers pe mana ei si multumesc cerului ca am un baietel superb de 1 an si 2 luni; eu iti pot recomanda dr din iasi …
imi pare tare rau sa aud povesti asa triste..e f greu…DAR..nu va pierdeti speranta..aveti taria sa mergeti mai departe si sa incercati din nou…
Buna tuturor mamicilor si celor care doresc un bebelus,vreau sa va incurajez in privinta sarcinii,eu am un baietel de 8 luni jumatate,am uter bicorn,cu doua canale cervicale,am avut o sarcina normala,baietelul s- a nascut la 40 de saptamani cu o greutate de 3,300gr.As fii vrut sa nasc natural dar nu afost posibil din cauza colului uterin care nu s-a dilatat mai mult de 7 cm,dupa 10 ore de travaliu,mi-au facut cezariana.Stiu ca v-am dat prea multe detalii despre cum a decurs sarcina si nasterea,am facut-o pentru ca vreau sa va dati seama ca a fost evolutia unei sarcini normale.Sunt in alta tara,mai precis Italia,si aici am fost urmarita ca si orice alta gravida,mi s-a zis ca s-ar putea sa nasc cu cezariana,dar prima data am vrut sa incerc sa vad daca pot naste natural,n-a fost posibil din cauza colului uterin,nu din cauza uterului malformat.In timpul sarcinii am citit multe pareri negative despre sarcinile de acest fel,si am renuntat sa mai citesc pentru ca asa ma speriam mai tare.Aici medicii nu sunt favorabili operarii uteruli bicorn numai in cazul in care nu se poate avea o sarcina deci.VA DORESC NUMAI BINE SI SA NU VA DESCURAJATI!AVEM SANSELE EGALE CA SI FEMEILE CU UTER NORMAL.DUMNEZEU SA VA AJUTE!
Buna seara ! Ma alatur si eu celor ce isi doresc din suflet un bebe . am citit pe acest forum multe povesti , unele mi-au dat curaj altele m-au speriat …. dar sunt si lucruri la care inca nu am gasit raspuns. Am sa scriu si eu despre mine in speranta ca voi primi un sfat din partea voastra si asa cum eu am gasit alinare si incurajare aici asa sper ca si alte fete sa gaseasca la mine. Am 25 ani si sunt casatorita de aproape 3 ani. eu si sotul meu ne dorim enorm un bebe. nu am avut niciodata un chiuretaj si totusi am atatea probleme ca uneori mi se par prea multe pentru un singur om. am hotarat sa nu ne mai protejam imediat dupa nunta dar am incercat de atatea ori si nimic. am fost la foarte multi medici din constanta , renumiti toti…. si totusi abia dupa un an de zile si-au data seama ca din cauza glandei nu ovulez. am inceput tratament pentru glanda si la 3 luni am ramas gravida …. am fost atat de fericita …. aveam si eu un test pozitiv …. am facut de atatea ori teste incat ajunsesem sa mi se para pozitive si cele negative …. atat de mult imi doream …. prima arcina am obtinut-o dupa 3 luni de tratament pentru glanda si alte medicamente pentru stimulare ovariana si spargerea foliculilor . la 1,5 luni am avut o sangerare. m-am speriat am sunat la dr si m-a chemat la control … la control am facut ecograf …. si sarcina era foarte jos … o vedea pur si simplu cum se scurge . nu puteam sa cred … nu voiam sa cred … am fost sa fac si analiza de sange unde mi-a iesit o valoare ff mica si atunci am inteles ca de fapt nu mai am nici un bebe. a fost cumplit si nu pot sa explic in cuvinte ce simt … cine a trecut prin asa ceva intelege ,,, cine nu a trecut sa se roage sa nu treaca niciodata … singura explicatie pe care mi-a dat-o dr a fost ca eu am facut salpingografie unde au vazut uterul bicorn in forma de inima dar am avut nu stiu ce reactie adversa la solutia de contrast si m-am internat in spital 10 zile cu injectii antibiotice din 6 in 6 ore si dureri cumplite in partea de jos ca eu initial am zis ca am vreo sarcina extrauterina si avortez …. dupa aceasta internare imediat am ramas gravida dar colul meu uterin nu era inchis inca si din acest motiv am pierdut sarcina ….. au trecut aproape 12 luni … daca as fi putut sa duc sarcina la bun sfarsit copilul meu s-ar fi nascut in aceeasi luna cu tatal lui …. de atunci nu am mai ramas gravida desi tratamentele le-am continuat. in urma cu 4 luni tatal meu s-a imbolnavit grav si am fost nevoita sa merg la el la spital zi de zi …. aveam cu tatal meu o relatie foarte apropriata …. imi este foarte greu sa scriu si va rog sa ma iertati daca gasiti greseli …. in urma cu 3 luni dr lui mi-a spus ca nu mai raspunde la tratament si in orice moment poate muri … a fost cel mai greu lucru din viata mea … am hotarat atunci cu doctorita mea sa incetez tratamentele deoarce eram foarte stresata si faceam degeaba tratament …. 3 luni in care ma gandeam ca e ultima oara cand vorbesc cu tatal meu … ultima oara cand il vad… cand il ascult … foarte dureros …. si totusi el ma incuraja tot pe mine care nu puteam sa-i spun nimic despre el sa nu se sperie …. e foarte greu …. in ziua in care l-am inmormantat am vrut ca eu si sora mea sa-i facem coliva … nu am putut pentru ca imi venice menstruatia , dupa o intarziere de 3 zile … am avut 2 zile …. la pomana de 9 zile acelasi lucru …. nu m-am gandit decat ca e din cauza stresului , a supararii…. nu mai luam nici tratament asa ca nu ma gandeam ca eu sunt gravida … m-am dus la un control pentru glanda ca ma simteam foarte rau … si surpriza doctorita a vazut un punct …. ce a urmat nu va pot spune eram cea mai fericita din toata lumea … am simtit ca tatal meu de acolo de sus mi-a lasat ceva ce stia ca-mi doresc foarte mult … il simteam alaturi si in fiecare zi ii multumeam si il pomeneam mai ales ca acest copil avea sa se nasca in aceeasi luna cu tatal meu iar eu am zis ca daca va fi baietel ii voi pune numele de Stefan ca pe tatal meu iar daca va fi fetita Stefania . Mi-am facut un test de sarcina si a iesit pozitiv , a doua zi am mai facut unul negativ … am sunat-o pe dr si mi-a spus ca daca nu imi vine menstruatia nu e nici o problema ca eu daca am glanda e posibil sa nu-mi iasa la test… in ziua 48 am avut o sangerare mica , am sunat si mi-a spus sa stau linistita ca nu e nici o problema daca sunt cateva pete sa vin in ziua 51. asa am facut . doar ca acum spre uimirea mea mi-a vazut tot acolo la fel si nemodificat punctul dar si uterul plin de sange . mi-a spus ca e posibil ori sarcina sa fie mai mica decat credeam , ori sa fie acel punct un cheag de sange , ori acel sange sa curga sau sa se resoarba si sa se dezvolte bebe ori sa se fi aprit din evolutie si sa aibe loc din nou un avort spontan ,,,, cand mi-a scos acea ” sonda ” cu care face ecograful intravaginal era plin de sange si atunci dr a zis ca acum mi-a declansat si ciclu si voi scapa de acel sange din uter. Problema este ca alta sangerare in afara de aceea nu am mai avut si deja au trecut 2 zile de la control. am sunat si i-am spus dar a spus ca tot ce pot sa fac este sa astept ….. sunt tare suparata pe dumnezeu in primul rand pentru ca stie ce este in sufletul meu … nu mi-am dorit in aceste momente grele pentru mine o sarcina dar daca tot mi-a facut aceasta bucurie de ce ma face sa sufar atat de mult ? de ce imi da si apoi imi ia cu atata cruzime … sunt foarte suparata si parca acum simt si mai mult lipsa tatalui … imi este si teama pentru ca dr nu mi-a spus ceva concret …. nici la test nu imi apare sarcina …. nu stiu ce sa cred si simt ca inebunesc …. atat de mutl m-am rugat la dumnezeu la primul copil … am avut atata de mult de suferit dar am avut incredere ca va fi bine … si cand am aflat de tatal meu ca nu mai are mult de trait m-am rugat cu toata fiinta mea sa faca un miracol , sa mi-l lase ca altfel raman singura pe lume ( am o sora si mama dar am fost foarte atasata de tatal meu ) nimeni nu isi mai da seama doar de la telefon daca snt suparata … am vrut sa-l am cu mine sa depasesc aceasta perioada grea … sa se joace cu copiilul meu asa cum a facut cu mine , sa-l alinte si sa-l iubeasca sa cum a facut cu mine ….. nu a fost posibil …. m-am rugat la dumnezeu ca macar acest copil sa mi-l lase …. sa-l iubesc eu si sa-l cresc asa cum a facut tatal meu …. sa ma uit la el si sa simt ca el e cel pe care l-am iubit din tot sufletukl meu… i-am spus lui dumnezeu ca nu am sa-i mai cer niciodata nimic …. am sa indur tot ce imi va fi data in viata doar sa-mi lase acest copil …. dar nu avrut …. cu cine sa ma cert ? cui sa-i cer si cum sa cer acest drept …. de ce au toate femeile care nu-si doresc copii o groaza si alte mame care isi doresc trebuie sa se chinuie ? va rog sa ma scuzati daca v-am plictisit cu povestea mea atat de mare si daca aveti rabdare si timp sa cititi pana la capat si doriti sa-mi dati un sfat il astept cu drag ! o seara buan sa aveti …
Salut la toate mamicile,si celor care doresc din tot sufletul sa aiba bebelusu lor. Eu am uter bicorn ,am aflat cand am ramas insarcinata cu fetita mea , bineinteles ca si cu acea sarcina am avut probleme.cand am avut 6 saptamani, am avut sangerare , si am facut injectii pt. mentinerea sarcinii, atunci am aflat ca am uter bicorn, iar pe la 3 luni jumate m-am trezit in toiul noptii ,cu o hemoragie foarte mare, imi curgea sange siroaie, m-am speriat si eram sigura ca sarcina nu mai era.Dar d-zeu m-a iubit si am dus sarcina pana la 40 de saptamani , si bebelusa cantarea 3300 de gr. si era sanatoasa tun.Apoi de-a cursul anilor am facut 2 extrauterine , si am ramas fara trompe, si bineinteles aceeasi dorinta enorma de a avea inca un copil. Am recurs la fertilizare pentru ca alta sansa pe cale naturala nu mai am, m-i s-au implantat 3 embrioni de calitate foarte buna , dar din nefericire fara succes.Asta este povestea mea, viata merge mai departe , stiu este foarte dureros , dar ar fi bine sa o luam de la capat cu noi sperante.Daca doriti sa ma intrebati ceva , sau sa imi dati un sfat va ascult cu mare placere si cu mult drag.Sa aveti o seara placuta.
Draga Leila (si mamici care vor sa stie) te intrebai daca mai sunt mamici cu uter bicorn si doua nasteri? Ei bine… eu sunt una… Am doua fetite una de 4 ani si cea de a doua are 9 luni. Am descoperit ca am uter bicorn la prima sarcina. Nu a fost o sarcina cu probleme dar am nascut la 8 luni (36 sapt) o fetita de 2,360 kg (nu prea mare, caci uterul nu a permis cresterea ei mai mult plus faptul ca s-a nascut inainte de termen), apoi am mai vrut un copil. Dr. mi-a spus ca exista riscul sa-l nu tin dar exista de asemenea si cazul in care pot sa-l tin si chiar sa duc sarcina mai mult timp de cat am dus-o pe prima. Totul depindea de cavitatea unde se forma al doilea embrion. Daca se forma in aceeasi cavitate unde s-a format primul (adica partea de uter care era mai mare, caci am avut noroc de prima oara si Alexia- prima mea fetita- s-a dezvoltat in cavitatea cea mai mare) se poate sa duc o sarcina mai mult timp caci uterul era deja mai elastic datorita primei sarcini, in schimb daca embrionul se prindea de peretele celor doua utere nu era bine caci peretele despartitor este slab vascularizat si nu permite dezvoltarea si de asemenea daca se prindea in uterul cel mic exista la fel riscul sa nu se dezvolte. De cum am ramas a doua oara insarcinata doctorita mea (cea cu care am nascut-o si pe Alexia) a verificat in actele de la spitalul unde am nascut, in ce parte era asezat primul copil ca sa vada daca si cel de-al doilea este tot in acea parte. Am avut noroc si cel de-al doilea embrion era tot in partea in care se dezvoltase si Alexia mea. Am avut noroc. Am dus o a doua sarcina pana la 39 de saptamani si am nascut o fetita, Carla, de 3,800 kg. Cu alte cuvinte Alexia a favorizat intr-un fel cresterea si dezvoltarea in uter a mici mele Carluta. Acum asta a fost norocul meu. Totul depinde de cum vrea cel de Sus. Eu mai srisesem cand aveam o luna de sarcina cu a doua mea fetita. Atunci totul era incert, dar acum totul s-a adeverit si am doua printese cu care ma mandresc. Eu va doresc la toate multa sanatate si sa nu va pierdeti credinta. Totul e posibil.
Dragi mamici/ mamici in devenire,
De azi dimineata de cand am aflat ca am uter bicorn si retrovers citesc toate forum-urile cu subiecte de genul acesta. Am fost la o eco 3D si dr meu mi-a spus ca am uter retrovers si cu aspect bicorn, ambele probleme ingreunandu-mi sansele de a ramane insarcinata. Recunosc ca pentru moment nu imi doresc un copil, insa ma gandeam ca poate in 2-3 ani sa incerc. Vazand cate probleme au avut alte femei cu acest diagnostic deja ma simt foarte speriata si dezamagita, fara speranta, fara dorinta de a incerca, cu teama ca ma voi lupta in zadar sa raman insarcinata si dupa ce ma voi chinui cateva luni voi avea trauma unei sarcini pierdute…imi dau seama ca e si socul aflarii acestei vesti, desi am puterea sa ma bucur ca macar am aflat acum si nu dupa ce ramaneam. Daca mai are cineva experiente cu uter retrovers si bicorn le astept. Multa sanatate va doresc!
buna. sunt insarcinata in 8 saptamani si 6 zile si am uter bicorn. as dori sa stiu daca pot face avort avand in vedere acest lucru, pentru ca ginecoloaga la care am fost mi`a spus ca ea nu se baga ca am uterul prea mic si mai este si bicorn sincera sa fiu, eu nu vreau sa fac avort dar sunt mult prea tanara si nu am cu ce sa`l cresc va rog mult, ajutati`ma !
buna cristina eu sunt mirela din neamt mai exact din podoleni dak stii…si eu am uter bicorn dar problema este k sunt in 23 sapt si as avea rugamintea la tn sa-mi zici dak o sa pot duce sarcina la capat am 21ani si eu si sotul meu ne dorim foarte mult acest copil,spune-mi t rog si da-mi un sfat dak poti……multumesc din suflet si iti doresc multa sanatate si multa fericire….
Am intrat pe acest site in luna ianuarie , ingrijorata ca doar ce venisem de la medic si imi confirmase sarcina mult visata care avea doar 5 saptamani, dar si cu diagnosticul de uter bicorn…insa dct nu mi-a explicat ce riscuri implica pt a nu ma speria..si asa am venit innebunita acasa si am cautat totate aceste povesti care m-au inspaimantat…Insa ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut nici o problema pe tot parcursul sarcinii legata de aceasta malformatie, decat anemie si nimic altceva…si azi ma bucur de scumpa mea fetita…
deci fetelor nu va pierdeti speranta pentru ca se poate, pe mine toata lumea m-a incurajat sa gandesc pozitiv pentru ca imi va influenta mult stare si asa a fost!multa sanatate va doresc!Buna fetele….as vrea va rog sa stiu..in cazul in care m-i se va rupe apa,dat fiind ca am de-abia 29 saptamani daca bebele meu va supravietui?…au mai fost cazuri la 30 sapt?..si daca da cum a fost?….eu sufar de uter bicorn..m-i s-a spus ca sarcina e f bn desi pana acum am trecut prin multe…adica sangerari abundente,internari cu perfuzii si repaus fizic si sexual……uneori m-i se intareste burta si simt durere in partea de jos a burtii…cel mai tare mie teama cand merg la baie si fac pipi…simt o presiune destul de mare….ce sa fac?….ultima oara cand am fost la control mi-a zis ca e ff bn bebe si ca este dezvoltat normal….am o fetita..la 25 de sapt avea 760 gr…..acum cred ca a mai crescut voi merge in scurt timp la un echo sa vedem ce mai face..ea e ff activa dar imi e teama ca o voi pierde mai incolo..mai ales dupa ce am citit ce ati scris voi pe aici…..UN SFAT VA ROG daca aveti idee..MULTUMESC!!
Nu pot decat sa iti spun sa stai cat mai linistita, sa cauti sa o tii cat mai mult in burtica si la primul semn ingrijorator chemi salvarea sau fugi la spital. In ziua de azi exista aparatura moderna si sansele de supravietuire cresc foarte mult, dar si cu cat sta bebele mai mult in burtica e mai bine. Oricum cred ca perioada critica ai depasit-o.Pup burtica si nu uita si stresul e un factor important si trebuie lasat deoparte.
multumesc mult!!…
-
AutorMesaje
Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.