sarcina pierduta la 22 saptamani - intrebari si raspunsuri |

Acasă Forumuri Mama si bebelusul Sarcina nastere sarcina pierduta la 22 saptamani

Acest subiect conține 26 de răspunsuri are 22 de voci și a fost actualizat ultima dată de  mami-misha acum 5 ani, 10 luni.

Vizualizare 27 de articole - 1 la 27 (din 27 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • sarcina pierduta la 22 saptamani

    mami-misha
    Participant

    Povestea mea: am 38 de ani, m-am maritat la 24, nu m-am protejat niciodata, cu greu am reusit sa raman insarcinata la 29 de ani. Am reusit sa duc sarcina pana la 36 de saptamani doar stand la pat. Am nascut normal un baietel sanatos pe care il iubesc enorm. Au trecut anii, baietelul meu dar si noi ne doream cu disperare o fetita. Nu s-a intamplat nimic timp de 9 ani. Medicii dadeau din umeri. In acest an in aprilie, mi-a intarziat CM 2 zile, cu speranta tacuta in suflet am mers la farmacie si mi-am cumparat un test de sarcina. L-am facut in aceea zi, slab pozitiv. Din acel moment vietile noastre au cunoscut pentru a doua oara o fericire imensa, nu poti descrie in cuvinte. Am mers repede la ginecoloc, mi-a confirmat sarcina. Toate testele mi-au iesit ff bune, inclusiv dublu si triplu testul. Amniocenteza nu mi-a fost recomandata datorita rezultatelor perfecte. Baietelul meu era in al 9-lea cer. L-am luat cu noi la ecograf sa-si vada surioara. Da era fetita, bine dezvoltata si frumoasa, cum s-a exprimat ecograful la morfofetala. De aceasta data nu mi s-a recomandat sa stau la pat, nu erau motive … In saptamana 22, chiar in ziua cand mi-am facut morfofetala, era la volan, am simtit o contractie. Preventiv am sunat-o pe doctora si am rugat-o sa ma vada, eu sunt o fire tematoare, si datorita varstei am considerat sa nu iau decizii intarziate pentru a nu-mi periclita sarcina. Aceasta m-a chemat la spital pentru un control. Am ajuns la un interval de jumatate de ora. Intre timp mai avusesem 3 contractii, eram deja putin alarmata. La spital am aflat cu stupoare ca doctora mea plecase, insa un medic stagiar (mult prea tanar) m-a vazut la recomandarea doctorei mele. Am cerut sa fiu internata, pentru ca, in timpul cat l-am pierdut la spital cu cautarea medicului, am inceput sa am contractii reale asemanatoare cu cele de nastere, mai mult, cand am mers la toaleta am constatat un cheag mare de sange. Eram deja alarmata. Medicul stagiar foarte calm, fara sa ma intrebe cum ma simpt, ma pofteste intr-un salon, ma aseaza pe un pat si pleaca. Dupa multe telefoane data, recunosc in disperare, a venit o fatuca si mi-a facut o perfuzie si o injectie. La fel de calma. Nimeni nu reactiona la disperarea mea ca sangeram abundent si ma vaitam de contractiile nu doar reale dar si dureroase. Tarziu, dupa cateva ore a venit o alta stagiara care mi-a facut un control cat se poate de brutal, cu dilatator, si a dat din umeri. A facut si un eco si mi-a aratat inimoara fetitei mele care batea. M-au dus intr-un alt salon unde viitopare mamici asteptau sa nasca dintr-un moment in altul. Mi-au spus sa stau linictita, sa nu fac nici o miscare pentru ca e posibil sa nasc. Puiul meu avea doar 22 de saptamani, nu mi se parea real ce se intampla. La ora 2 noapte am nascut singura. O minine de fetita, la strigatele mele disperate au aparut si moasele, apoi medicul stagiar, mi-au luat fetita, mi-au puso intr-o cutie de carton si auplecat cu ea. Nu mi-au spus unde o duc. M-au curatat si mi-au cerut banii pentru epidurala facuta pentru chiuretaj. Am ramas iarasi singura, pustiita, plangeam tacut. Nu intelegeam, ce s-a intamplat, de ce? Unde mi-au dus fetita. Eram constiebta ca nu poate supravietui dar doream s-a mai vad macar o data… Dimineata a aparut si doctora mea genecolog, da din umeri si-mi spune ca nu-si explica de ce am avortat (acest cuvant imi da fiori, eu am nascut), dar sa stau linistita ca in cel mult 2-3 luni raman iar insarcinata. Degeaba ii explivam ca pentru mine e o sansa la 9 ani si ca am deja o varsta…A trebuit sa-i dam vestea si baietelului nostru. Saracutul nu a stiut sa-si gestioneze durerea si in cele din urma (pe fondul astmului de care sufera) a focut o insuficienta respiratorie acuta, l-am internat la urgente 7 zile. Am discutat cu el si l-am mintit ca surioara lui era tare bolnava. De atunci si pana in prezent, in fiecare seara la culcare ii spune noapte bune surioarei lui si ma intreaba cand ii mai fac o surioara. Plang pe ascuns, pentru ca sanse sa ne indeplinim vixul nu prea sunt. Am luat legatura cu un specialist in fertilitate si, in urma analizelor a reiesit ca am hormonul anti muller de 0,5, ceea ce inseamna ca aproape nu am ovulatie si ca nici macar cu stimulare ovariana nu voi reusi sa raman insarcinata, nici macar prin fertilizare in vitro doar daca apelez la donatoare. Sunt disperata, am devenit dintr-o familie fericita, o familie trista si fara sperante. Nu inteleg de ce viata ne-a jucat pe degete… nu inteleg de ce nimeni nu poate sa-mi spuna de ce am pierdut fetita… de ce dintr-o data nu mai exista sperante … de ce. Pentru cei din jurul nostru este o sarcina pierduta, pentru noi este o surioara si o fetita pierduta. Imi doresc sa discut cu cineva care sa ne inteleaga durerea. Imi doresc sa se intample o minute si sa-mi aduca fetita inapoi.

    Vai cat de trist…..am

    danamatei
    Participant

    Vai cat de trist…..am lacrimi in ochi si nu imi pot imagina durerea prin care ati trecut…..Sad
    Nici nu stiu ce sfat as putea sa iti dau in astfel de momente, sunt convinsa ca nimik nu ar consola pierderea…..
    Va doresc sa va linistiti si sa incercati sa va bucurati de baietelul vostru care sigur e lumina ochilor vostri….

    Dumnezeu sa va intareasca!!! Big Hug

    nu m-am putut abtine sa nu

    cosacmarinela
    Participant

    nu m-am putut abtine sa nu plang!!!!!!!!!!!!!!!NU SE POATE ASA CEVA!!!!!Va doresc doar putere sa treceti peste durere!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug

    Groaznic,nu se poate asa

    maia29
    Participant

    Groaznic,nu se poate asa ceva,e peste puterea mea de am i imagina ce a foat sieste in sufletul tau.sa va ajute dumnezeu sa treceti de durerea asta.

    IMi pare f rau!!!! Numai Dzeu

    zitaeva
    Participant

    IMi pare f rau!!!! Numai Dzeu va poate ajuta sa treceti peste asemenea momente. Kiss Multa putere

    of,doame cata suferinta si

    geana24
    Participant

    of,doame cata suferinta si cata nepasare din partea cadrelor medicale.Imi pare tare rau.

    va multumesc

    mami-misha
    Participant

    Va multumesc pentru gandurile voastre. Inseamna enorm pentru mine. Va doresc tuturor multa, multa sanatate si numai fericire. Eu nu am stiut ca se pot pierde sarcinile atat de tarziu, nu am stiut ca la noi in tara, ori cat de mici s-ar naste, bebeii nu sunt dusi la incubator, pentru a le da o cat de mica sansa, asa cum se intampla in Germania de exemplu. Au existat situatii cand bebeii de 500g au supravietuit. Nu si la noi, unde domina indiferenta si nepasarea. Nici un medic din spital nu a avut nici cea mai mica curiozitate de a analiza „cazul” si de a incerca sa dea o explicatie macar din punct de vedere moral. Eu banuiesc ca am suferit de preemclampsie, intrucat sporadic aveam migrene groaznice, iar in sarcina am luat 18 kg, mai mult de 3 kg pe luna. Acest aspect l-am relatat medicului ginecolog care mi-a spus sa stau linistita ca nu poate fi vorba de preemclampsie decat in trimestrul 3 de sarcina, insa acum, dupa ce am studiat cateva tratate de medicina, si am consultat un medic din Austriat stiu ca aceasta preemclamsie se poate manifesta in sarcina incepand cu saptamana 20. Eu vreu sa trag un semnal de alarma pentru acele viitoare mamici care au simptome ce constau in dureri de cap intense, greutate mare in primele saptamani de sarcina si tensiune ridicata sa fie prevazatoare si sa nu se bazeze doar pe parerea unui singur medic ci sa consulte cel putin trei.

    Imi pare foarte rau despre

    gurguta-andreea
    Participant

    Imi pare foarte rau despre tine DUmnezeu sa iti dea sanatate si ai credinta ca sigur o sa ii faci baietelului tau o surioara o sa ma rog pentru tine incearca sa fi optimista si zic eu ca undeva acolo sus sigur are cineva grija de noi toti

    In primul rind cel mai

    natanela
    Participant

    In primul rind cel mai dureros in aceasta situatie este atitudinea personalului medical. Si eu am pierdut o sarcina la 32 de ani si in seara cind am ajuns la spital si am aflat ca inima copilului meu nu mai bate plingeam de se scutura haina pe mine iar o asistenta med. ridea- ce plingi ca o proasta, ai sa mai nasti si alti copii! Desigur pentru ei copilul meu a fost doar material abortiv. Am fost intr-o depresie continua timp de jumate de ani si dupa 9 luni am ramas iar insarcinata.
    Fetele atunci mi-au scris si niste rugaciuni pe care le-am citit, Canonul parintilor Ioachim si ana mi se pare si altele.
    Curaj si sa stii ca bunul Dumnezeu te ajuta in orice situatie !

    Imi pare rau ….atat pot

    angelwings
    Participant

    Imi pare rau ….atat pot spune, nu mai am cuvinte….

    Crede- ma ca daca nu as avea

    angelwings
    Participant

    Crede- ma ca daca nu as avea eu familia mea m-as oferi sa fiu purtatoare in locul tau. Du-te la manastirea Prislop.

    Imi pare extrem de rau…..nu

    beatrice
    Participant

    Imi pare extrem de rau…..nu sunt cuvinte care sa redea ceea ce simtim noi toate in fata unui necaz ca al tau..sper ca bunul Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste ca de uitat sigur niciodata!!! Sincer,imi pare rau !!!!! Sad 🙁 Sad

    imi pare extrem de

    mariposa
    Participant

    imi pare extrem de rau….Dumnezeu sa te ajute sa treci peste aceasta mare suferinta! chiar acum 2 sapatamani prietena mea si-a pierdut fetita cu 9 luni de zile, este teribil si tragic! no comment….

    m-a cutremurat puternic

    ade-munteanu
    Participant

    m-a cutremurat puternic povestea ta…am un ghem un stomac de tot ce ai scris…durerea mare este si indiferenta medicilor nu numai pierdera sarcinii…nu reusesc sa inteleg …de ce nu se implica mai mult????de ce te omoara pentru a doua oara?…de ce in momentele cele mai dure si cumplite ei sa nu-ti fie alaturi nici macar un pic?…totul mecanic si fara pic de suflet…
    eu va doresc sa fiti puternici si sa luati decizia cea mai buna pentru voii si ptr fericirea voastra…nu exclude varianta mamei surogat…
    iar baietelului tau ii urez multa sanatate si sa vina cat mai repede o micuta surioara pentru el…
    o imbratisare calda din partea tuturor mamicilor de aici de pe forum si sper sa reusesti sa intri mai des sa ne pui la curent cu ce se intampla… Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug Big Hug

    draga mamy ca am citit cu

    mihaela-perijoc
    Participant

    draga mamy ca am citit cu lacrimi in ochi povestea ta si va doresc din tot sufletul sa va ajute Dumnezeu sa treceti peste acesta tragedie…cateodata cadrele medicale sau chiar mai des in Romania ne trateaza c ft multa nepasare….

    iubita mea

    nectaria
    Participant

    Iubita mea mamica, sambata este sfantul Nectarie, du-te la o biserica cu hramul lui si te roaga sa iti mai dea un copilas. Dumnezeu cu sfintii lui fac minuni si o sa va ajute si pe voi.
    Iar sufletelul vostru mic este undeva in rai si o sa aiba grija de acolo de sus de fratiorii lui…
    Cu drag.

    imi pare rau!!!!

    nadina36
    Participant

    imi pare rau!!!!

    mi-au dat lacrimile

    cristinasarov
    Participant

    povestea ta, foarte emotionanat. Nici nu pot sa imi imaginez cat este de greu sa treci prin astfel de momente in viata. Iti doresc din suflet ca Bunul Dumnezeu sa te intareasca sa treci cu bine si sa iti ajute sa poti trece cu bine peste aceste clipe de neuitat. Daca imi permiti si nu te superi iti dau un mic sfat sa iti intaresti credinta in Dumnezeu si sa te rogi cu putere pt a va binecuvanta cu un copilas. Eu de cateva zile citesc minunlie Sfantului Luca Al Crimeii si-am ramas uimita cate minuni a facut. Sunt multi Sfinti care au facut minuni, citeste acatistul sau paraclisul unui Sfant care sa va ajute si sa faca o minune pt voi.

    Nu am cuvinte sa mă

    alinatm86
    Participant

    Nu am cuvinte sa mă exprim…. îmi pare foarte rău pentru ceea ce v-i s-a întâmplat. Îți doresc toate cele bune Kiss

    Imi pare sincer rau de tot ce

    rihanna
    Participant

    Imi pare sincer rau de tot ce vi sa intamplat sa va ajute dumenezeu si sa va de a putere.si in privinta sistemului medical din rom imi este scarba sa vorbesc ma bucur ca nu stau in rom si nu am. a fiu nevoita sa aduc pe lume un copilas in aceasta tara de rahat imi pare rau ca vorbesc asa dar asta e adevarul din pacate.trebuiau dati in judecata sincer……

    Imi pare sincer rau de tot ce

    rihanna
    Participant

    Imi pare sincer rau de tot ce vi sa intamplat sa va ajute dumenezeu si sa va de a putere.si in privinta sistemului medical din rom imi este scarba sa vorbesc ma bucur ca nu stau in rom si nu am. a fiu nevoita sa aduc pe lume un copilas in aceasta tara de rahat imi pare rau ca vorbesc asa dar asta e adevarul din pacate.trebuiau dati in judecata sincer……

    Cand eram insarcinata in 7

    rihanna
    Participant

    Cand eram insarcinata in 7 luni cu aprobarea medicului sin dablin am venit in rom si am inceput sa am dureri de burta am mers la spital la un control si „”doamna doctor”ma controlat si a inceput sa urle la mine cq-s nebuna cum am putut sa plec asa la drum cu avionul ca pot avea un avort(AVORT LA 7 LUNI????)poate nastere prematura o fi vrut sa zica am iesit plangang si cand ma vazut barbata meu a intrat peste ea fara sa tina cont ca era alta pacienta cracanata acolo pt control Laughing si ia facut un scandal ca nici acum nu cred ca la uitat si multumesc lui DUmnezeu am dus o sarcina la termen si am nascut o fetita sanatoasa .concluzie medicii din rom o mare majoritate sunt miste frustati nebuni

    nu am cuvinte ceea ce pot

    luiza26
    Participant

    nu am cuvinte ceea ce pot spune este ca imi pare rau si sa te rogi bunului Dumnezeu si sigur intr-o buna zi visul tau va .deveni realitate

    Deci raman in fiecare zi

    sweetioana
    Participant

    Deci raman in fiecare zi socata de nepasarea medicilor. Imi pare foarte rau pt tine mami. Sincere regrete in ce s-a intamplat. Sa iti dea Dumnezeu putere sa treci peste si sa ai parte de inca o minune cat de curand. Iti doresc multa sanatate tie si familiei tale si multa putere sa treceti peste. Kiss

    Oare de ce dupa atatea

    yannis
    Participant

    Oare de ce dupa atatea cazuri…..atatea nenorociri ..gravidutele tot nu primesc atentia necesara din partea medicilor? de ce auzim peste tot ca femeile gravide si copiii au prioritate dar de multe ori plangerile le sunt ignorate…tratate cu indiferenta…..superficial?offf….
    si eu am simtit pe pielea mea dezinteresul unor cadre medicale ce putea avea consecinte grave daca nu mergeam la alt spital….
    Va doresc multa sanatate, sa va dea Dumnezeu multa putere si poate cine stie …asa cum minunea s-a intamplat de 2 ori se va intampla si a treia oara si veti ramane iar insarcinata

    Eu as da dr in judecata,

    kuklitza
    Participant

    Eu as da dr in judecata, odata ce iti supraveghea sarcina…ar fi trebuit sa fie acolo pentru tine, mai ales ca ai sunat o….
    Nu pot sa cred ce citesc…
    Sa va ajute Dzeu indeplinindu va dorintza, nu incetati sa sperati…minunile se intampla!!!

    eu primii copii

    cristinasarov
    Participant

    Maria si David i-am nascut in Bucuresti la Giulesti am nascut cu doctorul care mi-a urmarit sarcina. Pe Maria am nascut-o mai greu pt ca m-a progrmat cand a fost de garda doctorul si mi-a provocat nasterea iar la David a fost bine pt ca m-au apucat durerile de acasa l-am sunta pe doctor la 3 dimineata cu toate ca mi-a fost un pic rusine sa fac asta avand in vedere ca era 3 dimineata dar a fost foarte amabil m-a trimis la spital si de acolo l-au tinut la curent si cand s-a apropiat sa nasc a venit de acasas si-am nascut cu el. Pt mine a fost un doctor foarte cumsecade care si-a dat tot interesul a dat dovada de profesionalism. Iar pe Luca l-am nascut la Ploiesti aici cu totul alta mancare de ‘peste’ doctorii nu sunt chemati de acasa daca ai noroc sa fie de garda nasti cu doctorul daca vrea si nu este chemat la vreo cezariana sau nasti cu moasa., ma refer la nasteri normale. Pe mine m-a chemat cand era de garda si norocul meu a fost sa fie si ziua cea mare sa nasc m-a asigurat ca nasc cu ea in cateva ore va veni baietelul pe lume ce s-a si intamplat o nastere usoara si rapida dar pe ultima suta de metri mai exact cand eram pe masa de nastere moasa a intrebat pe asistenta daca vine doctora si-a zis ca nu si-am nascut cu moasa. Doctora era prinsa intr-o cezariana. Eu am fost foarte speriata pt ca nu am vrut sa dau crezare celorlalte mame care spuneau ca majoritatea nasterilor se fac cu moasa eu am tot sperat sa o prind pe doctora mea de garda si sa nasc cu ea. Am fost foarte dezamagita ca m-a lasat balta chiar la nastere dar slava Domnului ca moasa a fost foarte cumsecade si m-a ajutat enorm sa nasc bine si m-a cusut foarte frumos m-am vindecat super. Nu ma asteptam sa fie asa. In Romania este posibil aproape orice, tara tuturor posibilitatilor.

Vizualizare 27 de articole - 1 la 27 (din 27 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.

Citeste si

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:

Distribuie prietenilor tai!

NOUTATI DE LA RO-MAMMA
INSCRIE-TE la newsletter si primesti ultimele noutati.