depresie postnatala sau.... - intrebari si raspunsuri |

Acasă Forumuri Mama si bebelusul Ingrijirea si sanatatea bebelusului depresie postnatala sau….

Acest subiect conține 7 răspunsuri are 8 voci și a fost actualizat ultima dată de  tmeda acum 8 ani, 5 luni.

Vizualizare 8 articole - 1 la 8 (din 8 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • depresie postnatala sau….

    tmeda
    Participant

    Salutare mamici……eu ma confrunt cu o depresie postnatala serioasa pe care am avut-o si la prima nastere. Nu ma pot bucura de bebelusul meu, imi doresc sa am viata dinainte si tot tacamul…….de simptome ale depresiei postnatale. Ce ma ingrijoreaza este ca noaptea ma trezesc din somn cu palpitatii destul de puternice de mi-e frica sa nu trec pe cealalta lume. Sotul meu crede ca e o consecinta a depresiei si a stresului. Mie mi-e teama sa nu am probleme legate de sanatate-tiroida, inima. Ce parere aveti?

    palpitatiile sunt normale

    beatrice
    Participant

    palpitatiile sunt normale daca ai nascut de curand . poti bea un ceai relaxant seara, inainte de somn..si eu am avut dupa ambele nasteri …….. despre depresie.. nu stiu ce sa zic sincer.. e o schimbare mare dar cu ajutorul celor apropiati te vei obisnui mai repede cu noua situatie Smile felicitari pt bebe, crestere frumoasa , multa sanatate si bucura-te de copiii tai..e cel mai frumos lucru care exista p lumea asta Smile

    Se poate de la tiroida sa fie

    angelwings
    Participant

    Se poate de la tiroida sa fie mai pastes Si eu.

    exact asa am patit si eu dupa

    oanak
    Participant

    exact asa am patit si eu dupa a doua nastere. acele palpitatii erau de fapt atacuri de panica pe care le-am mai avut timp de doi ani in fiecare noapte. ma trezeam si imi era frica de tot, verificam daca copiii respira, ce zgomot face centrala….nu iti pot explica ce senzatii aveam, in orice caz fiecare noapte era un chin fiindca nu ma puteam odihni iar ziua eram ca un robot cu toate. noi nu suntem in tara, aici nu avem pe nimeni, asa ca sprijinul maxim l-am avut din partea sotului care m-a ajutat, am vorbit mult si m-a inteles. aveam un timp in care imi doream sa merg la psiholog, dar nu stapanesc atat de bine limba incat sa pot face asta. daca esti in romania, fa-o. consulta un specialist, du-te si vb cu un psiholog, eu cred ca ajuta. va imbratisam cu drag!

    draga mea,eu nu doar iti

    kuklitza
    Participant

    draga mea,eu nu doar iti spun…ci te rog din suflet sa mergi la un medic!!!
    Cunosc o situatie aproape trasa la indigo…..,din fericire mama a ajuns in timp la medic,diagnostic?Depresie! A luat timp de un an pastilute pt asa ceva,si slava Domnului acum e mai bine.
    La fel ajunsese sa nu-si mai vada copiii bine,sa se puna pe ea inaintea lor,se trezea noaptea speriata…ajunsese sa nu mai poata face nimic in casa,pur si simplu nu stia ce…..nu intelegea ce are,pt ca nu o durea nimic.
    Mamicilor,cand te doare stomacul…iei un analgezic,la fel pt maini,picioare,etc…dar cand e ceva in neregula la nivel psihologic…toate se duc la vale!!!
    Nu vreau sa te sperii,poate nu e cazul tau…dar cel mai sigur e sa vb cu un medic!!!
    Multa sanatate!!!

    Tmeda intr-adevar e o

    andreeajianu2001
    Participant

    Tmeda intr-adevar e o situatie delicata . Parerea mea ca asa ceva se vindeca cu terapie duhovniceasca, pastilele nu au cel mai mare efect si pe asupra au o serie de efecte secundare!
    Poate o sa ma crezi deplasata, insa eu asa mi+a revenit, prin spovedanie. Depresia este o boala a sufletului .

    cam asa mi s-a intamplat si

    adelina-munteanu
    Participant

    cam asa mi s-a intamplat si mie dupa ce am nascut…cris era agitat,nu dormea…am avut o perioada groaznica..plangeam la fiecare pas,tipam ca o isterica la sotul meu…ma simteam coplesita de atatea responsabilitati de care nu ma vedeam in stare…vroiam sa dispar de pe fata pamantului…nu a fost usor… uitasem de mult sa mai zambesc…parca traiam o tragedie zilnica…acum cris a crescut,peste putin face 5 anisori,eu m-am mai linistit dar cateodata pic dar totodata ma ridic singurica pentru ca nu sta nimeni sa ma asculte sau sa ma „ridice”…de multe ori ma „salveaza” un zambet de-al copilului meu sau o briza de aer calda,cerul albastru si mirosul aerului de afara dimineata…
    si inca ceva…in fiecare seara si in fiecare dimineata nu uit sa-i multumesc domnului ca suntem teferi si sanatosi..asta este sensul vietii noastre…
    restul sunt nimicuri cu care ne ocupam creierul…

    sunt de acord cu mami

    catandry
    Participant

    sunt de acord cu mami kuklitza. am avut si eu o mica depresie, a trecut greu, dupa 8 luni dar nu se manifesta atat de grav. mi-e teama ca este deja de competenta unui medic. te pup si sper sa iti revii repede!

Vizualizare 8 articole - 1 la 8 (din 8 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.

Citeste si

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:

Distribuie prietenilor tai!

NOUTATI DE LA RO-MAMMA
INSCRIE-TE la newsletter si primesti ultimele noutati.