Acasă › Forumuri › Copii › Copilul meu › rabdarea
Acest subiect conține 10 răspunsuri are 8 voci și a fost actualizat ultima dată de ilonela acum 7 ani, 5 luni.
-
AutorMesaje
-
Salut scumpe mamici. De foarte mult timp nu am mai fost pe aici… deoarece in familia noastra a mai
aparut un bebelush, o fetita. Sunt mamica a unui baietel de 1 an si 10 luni si a unei fetite de 10 luni.
Scumpele mele mamicute cu 2 pici cum va descurcati? Eu ma descurc, dar sincer imi este f greuuu…
obosesc, si sunt nervoasa, tip la pici, desigur nu des, dar nu ma pot controla
((. Si imi pare f rau dupa, sincer am impresi ca voi innebuni…Deja incurc si cifrele.. fetita are 5 luni e un bebe minunat, am noroc caci e mai linistita, insa baietelul e mare poznas, nu asculta nimik, cind doarme fetita el face zgomot, arunca cu jucariile, si evident mami isi iese din minti. Stiu ca trebuie sa fiu calma, dar uneori explodez. Sa fie din cauza oboselii?
Va voi fi recunoscatoare pentru niste sfaturi!Mami,eu te inteleg perfect.si e ma confrunt cu problema rabdarii.am o fetita de 3ani si 3luni si una de 1an si 7luni.imi e greu si mie.la fel ca si tie,cand doarme una tipa cealalta,nu reusesc sa le fac programul la fel.ce ne ramane de facut e sa ne rugam pt mai multa rabdare si sa asteptam sa creasca mai maricei.
Si eu am o fetita de 3 ani si 9 luni si un baietel de 1 an. Primele 6 luni dupa ce am nascut am avut depresie post partum si mi-a fost f greu. Nu ma puteam controla si tipam la fetita mare ca facea galagie cand dormea bebele si la prostioarele ce le facea. Apoi a inceput sa treaca depresia si mi-am revenit. Acum la 1 an dupa nastere e muuuult mai bine. Ma abtin si sunt foarte rationala. E normal sa se certe de la jucarii , sa tipe unul la altul doar sunt copii. Iau totul in joaca si e bine cu ei. Ne descurcam. La mine e mai greu cu organizarea. Nu ajung tot timpul sa gatesc pranzul, sa fac curat, sa spal vasele….
Eu cred ca primul an dupa nastere e marcat de dezechilibre hormonale si de aici si o mare vulnerabilitate emotionala. Cu trecerea timpului o sa fie mai bine mami…Da mami trebuie sa ne rugam pentru muuuuulta rabdare.
Mami mersi mult pentru incurajare, cred si eu ca deja la 1 anisor ma voi simti mai bine.
Trebuie sa avem rabdare, si iarasi rabdare
!Eu am baietelul de 3ani si 8luni si fata de un an si 6luni si norocul k baietelul,desi un neastamparat ,ffff vivace de la bum inceput, in casa cel Putin, e f ascultator,intelege cand doarme fata ,ea a avut mareeee noroc cu el fiind asa cuminte pt k isi vedea de treaba si nu facea galagie .. De cand merge la gradi (adica de la 3 ani ,fata avea un an ) a devenit ff guraliv dar si ea a crescut si jumatea de zi care o petrec impreuna e destul de agitata,ea curioasaaaa el guraliv dar tot cumintel pt k a inteles si intelege ca ea e mica
el si-ar face de treaba,ar picta,sta si la desene,coloreaza dar ffff des vine ea si ii strica tot
)) ies „scantei” ,rabdarea mai face nazuri dar mai inghit in sec ce sa fac?! Sunt si ei mici
cand ii zic fetii „nu e voie…” si ii explic raspicat CV el ma cearta,k e mica fata si sa nu o cert
sunt draguti rau de tot dar necesita vorbarie multaaaa,explicatii,intelegere,rabdare:-)felicitari pentru ingerasii vostri ! sa creasca mari ,sanatosi si voinici si voua va doresc muulta putere si rabdare !e greu cu un copil dar cu doi ….insa in acelasi timp e si foarte frumos !!! si eu imi mai doresc un bebe dar din pacate nu se poate …mai am o speranta la viitorul indepartat …cine stie poate peste 4-5 ani voi mai avea si eu un ingeras

eu cand sunt nervoasa iau un calmant si nu mai reactionez la nimic, nici daca se uda, nici daca se murdareste s-au daca plinge, am impresia ca am cel mai cuminte copil din lume.
uite o intamplare ff recenta de azi dimi: era 6 dimi-intuneric desii in camera si lumina cv cv si imi venii de pipi si dupa ce fusai la baie ,cand iesii ,intrebandu-ma sotul cv (fiind in salon) fata incepu sa planga si disperata mamii vinoo,ma striga si iti zic ca si eu cu rabdarea stau mai rau,DARRRRRRRRR cand auzii fata ca imi plange de frik intunericului si cum ma chema,realizai pt prima data in cei 4 anisori ai ei,cata nevoie are de mine,apoi fusai o luai in brate si crede-ma era noian de lacrimi si imi jurai ca niciodata nu o sa mai ma rastesc la ea ci doar o sa ii explic si cat intelege cu atat ramane. nu pot explica ce simtii,dar luand-o in brate ma stransa saraca apoi culcand-o la loc si eu langa ea ,saracuta ma lua de mana si nu ma lasa si asa adormii.acum e la gradi,trecu. deci mami ideea de baza era,RABDAREA e bratara de aur care ne duce suuus la nori daca o mentinem in limite normale. si eu o sa nasc in 3 saptamani cam asa,dar nu voi mai exploda niciodata si o sa ii inteleg pe amandoi si mai mult pe ea,oricat de gre mi-ar fi poate uneori. poop mami si fruntea sus ca sunt ingerasii tai,iar ce ic eu este: SA II MODELAM INTR-UN MOD MAI CALM CU MAI MUUULTA IUBIRE DECAT EXISTA SI RABDAREA CARE TREBUIE SA FIE DIN BELSUG.
si eu explodez uneori si tip fara sa vreau insa imi dau seama imediat ca am iesit de sub control si imi revin…e greu mami cu un copil, dar cu 2 nu vreau sa imi imaginez…..rabdare si iar rabadare, altceva nu ne ramane de facut!
-
AutorMesaje
Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.








