Buna fetelor!
Nu am mai scris pe acest forum de un an si jumatate, de cand ne-am mutat din Romania. Am decis sa va scriu voua, pentru ca nu am cui sa ma destainui. Dupa cum am mai spus, acum un an si jumatate ne-am mutat din tara. Initial nu am vrut sa plec, dar apoi sotul meu m-a convins ca va fi mai bine pentru copilul nostru. De ce nu am vrut sa plec? In tara aveam o situatie financiara foarte buna, un serviciu stabil, apartamentul nostru, nu ne lipsea nimic. Singurul inconvenient : sotul meu era plecat din cauza meseriei sale. A decis sa renunte la plecatul pe mare, pentru a fi cu noi in fiecare zi. Asa ca, am venit aici, unde am inceput o afacere. Sunt 7 luni de cand am deschis si tot de atunci au cam inceput si problemele. Stau intr-un stres continuu pentru ca dureaza pana ca afacerea asta sa mearga. In momentul de fata, noi nu ne intretinem din ea, ci am tot cheltuit din ce am pus deoparte anii anteriori. Pana cand….nu stiu. Stresul meu se datoreaza banilor, departarii de cei de acasa, pe care nu i-am vazut de cand am venit aici. De plecat acasa de sarbatori nici nu se pune problema, pentru ca nu sunt bani. Ei si uite asa au inceput si problemele cu sotul meu. Ne certam din ce in ce mai des, nu mai suntem apropiati cum eram inainte, uneori nu vorbim cu zilele. Nu ma pot acomoda cu situatia asta in nici un fel. Poate ca par egoista. Stiu ca din cauza mea apar certurile, dar nu ma pot abtine sa nu fiu stresata, sa ma gandesc la ce va fi maine. Toate parca se duc pe Apa Sambetei. Muncim amandoi zi de zi, iar la sfarsitul lunii, cand tragem linie, nu se cunoaste nimic. Nici macar investitia nu reusim sa o recuperam. Simt ca mergem in gol si ca ne indreptam catre un gol si mai mare. E adevarat, acum suntem toti trei, zi de zi. Dar eu una simt ca traim in nesiguranta: nesiguranta zilei de maine. Si nu vreau asta. Singurul la care ma gandesc este copilul nostru, care se bucura ca ne are pe amandoi. Si asta ar trebui sa conteze. Insa de fiecare data cand intram in magazin si el imi cere ceva, trebuie sa ma gandesc de doua ori daca ne permitem sa ii luam ceea ce vrea el. Cumparam mancarea cea mai ieftina pentru noi (cu toate ca aici preturile sunt duble fata de Romania), insa pentru el, luam ce e mai bun. Zilele trecute , sotul meu mi-a spus ca daca am pleca in Romania, si-ar cumpara un sac plin cu struguri. Aici, el a mancat struguri cred ca de 3 ori de cand ne-am mutat. Pentru asta am venit aici? Sa rabdam?
Multumesc ca m-ati ascultat. Va pup
.
