Stenoza mitrala este cea mai frecventa valvulopatie de natura reumatica. Este mai frecvent intalnita la femei decat la barbati, raportul fiind 2/3 din cazuri.

Stenoza mitrala este caracterizata prin ingustarea orificiului mitral impiedicand astfel trecerea sangelui din atriul stang in ventriculul stang in timpul diastolei. Din acest motiv, debitul ventriculului stang scade. Compensator, atriul stang se dilata iar presiunea din aceasta cavitate creste. Acest lucru se rasfrange asupra venelor, capilarelor si arteriolelor pulmonare determinand o hipertensiune in circulatia pulmonara, baraj in fata ventriculului drept. Are loc o suprasolicitare a ventriculului drept, apare insuficienta pulmonara si tricuspidiana si, in final, insuficienta cardiaca dreapta.

Primul simptom al bolii este dispneea care, la inceput apare la eforturi mari, apoi la eforturi obisnuite. In formele severe de boala, apare si in repaus (ortopneea).

Hemoptiziile apar datorita rupturilor anastomozelor care iau nastere intre circulatia bronsica si cea pulmonara.

Palpitatiile (perceperea propriilor batai cardiace) apar precoce datorita tulburarilor de ritm associate.

Durerea precordiala sau junghiul atrial cu localizare interscapulo-vertebrala stanga se datoreste dilatarii atriului stang.

Pot fi prezente si disfonia (raguseala) si disfagia (greutatea la inghitit).

Bolnavii au un “facies mitral” caracterizat prin cianoza la nivelul pometilor, buzelor si nasului.

La ascultatia cordului, medicul asculta un suflu diastolic caracteristic.

Evolutia bolii stenoza mitrala este lenta si progresiva. Complicatiile care pot apare in evolutie sunt: edemul pulmonar acut, embolii arteriale cerebrale sau periferice, fibrilatia atriala, endocardita bacteriana, tromboza atriala, infectii bronhopulmonare.

Distribuie prietenilor tai aceasta informatie!