Frumoasa pana pe la 8 ani..apoi au inceput certurile si bataile intre ai mei! Am tras asa vreo 4 ani de zile,mama a devenit alcoolica din cauza lui taicameo care o insela! La varsta de 10 ani gateam pentru tatal meu,faceam curatenie in toata casa..apoi am inceput sa iau bataie de la mama deoarece semanam cu tata..iar la 12 ani au divortat si eu am ramas la taicameo care s`a recasatorit si m`a lasat la bunica care m`a crescut! Din toate astea de un singur lucru` ma bucur..ca l`am intalnit pe sotul meu care reprezinta pentru mine si mama si tata si frate si sora! Chiar daca mama si`a mai revenit eu am ramas cu traume si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l`a scos pe sotul meu in cale,raza mea de soare,jumatatea mea care``mi face frumoase zilele,viata si sufletul meu! Sper ca nu v`am plictisit!

oau roxana...si tu corina...ma gandeam ca ai fi avut o copilarie senina si frumoasa in schimb....imi pare rau...dar aceste experiente te ajuta sa te maturizezi mai repede.acum inteleg eu de ce esti asa matura la varsta ta.copilaria mea....a fost FOARTE FRUMOASA linistita cu pedepse de la mama dar si cu cea mai mare dragoste din partea lor.eram tot timpul la joaca afara libera.cu scoala am avut de luptat pentru ca nu mi-a placut niciodata...si o mai luam pe cocoasa de la mama ziceam ca nu am de scris niciodata si culmea era ca mama se intalnea tot timpul cu invatatoarea mea si asa afla saraca ca nu-mi facem temele si venea casa cu o falca in cer si cu una in pamant si hop bataia adoram vacantele in schimb...eram in al 9-lea cer, joaca,soare,libertate vara si iarna cu sania.adoram sa iesim cu sania,multi copii,multe sanii si multa,multa veselie.ce frumos a fost....as intoarce timpul macar pentru o saptamana sa mai fiu copil...

corina chiar ma gindeam adica in ghilime3le dupa gindirea ta ca ai luat viata n piept de tinerica la fel si eu la 17 ani eram maritata intocmai din cauza unei copilarii haotice cum spui parintii mei la fel fiind plecati mai tot timpul sincer imi este greu sa spun dar inafara de zilele de nastere amintiri nu prea am cine stie ce

da poveste mea ancepe an felu urmator.mam nascut cu 2,700 din cauza ca mama bea foarte mult si nu sa angrijit pe timpul sarcini mama nascut disproportionala adica piceoare si main suptiri si corp mare si cu o paralizie totala pe partea stanga nu miscam man piceotu si nu deschideam ochiu ,bun mama a iesiot la 2 luni din spital .,mi-au dat drumu ca aveam rezultate bune dar cu conditia sa mearga an fiecare luna cu mine la internare nu a facuto citeam fisa ca eu mam mutat dela brezoi la valcea si am luat fisa de acolo si o citeam cu doctora,mea nu au mers cu mine de loc la doctor nu i lasau sa intre sa ma vada tot nu erau acasa ,la 11 luni aveau 5 kg si vindecata de loc ,nu le pasa stateam cu o saora mai mare ,ea era cu noi cum putea,a trecut cu ajutorul lui dumnezeu o minune mama facut mare si sanatoasa , nimeni nu asi explica cum dar sa antamplat,au trecut ani sora ce mare sa casatorit adica a plecat de acsa dela 16 ani am ramas cu sora misloci mama bea an continoare tata la fel totul se reducea la alcol , scoala mergeam cu ce ami dadeu vecini sora mislocie a plecat la sora ce mare la 2 ani diferenta,si sau ajutat un pe cealalata eu am ramas acasa mama ancepouse sa al ansele pe tata pleca cu noptile el se anbata de nervi si dormea nu stiau daca am mancat eram an clasa a 8 ma trezeam la 7 dimineata si plecam la vecini spargeam lemne faceam curat an casa le faceam masaj ,si tercea ziua mancam si eu pe acolo si la sfarsit ami dadeau si mie 5lei acum mergeam acsa fericita ca o lasasem pe mama treaza si ami promisese ca nu mai bea ,am ajuns acsa mama si tata nu erau au venit tarziu si sau luat la bataie ,ma ascundeam su pat si ai lasam sa se potoleasca ce bateau apoi se culcau, si asa trecea mai toate zilele pana antro zo mama sa trezit si sa luat de mine ca de ce nu merg ssa lucrez la oameni de ce stau acasa ,si iam zis de ce sa bei u bani si ma batut foarte mult, am intrat an spital.am stat 2 saptamani an spital nu am cautat decat tata ,el nu am batut niceodata el ma iubea ,mama ma ura zice ca nu sunt fata lui tata si sa merg la alt barbat care ie tata ,dar tata ma iubit an todeauna ,am iesit din spital am mers acsa tata sa apucat iarasi de baut,mama la fel si asa au trecut ani, noi stateam antrun apartament dela primarie tot ne amenintau ca ne scoate afara ,am am plecat la calimanesti la profesionala.am terminat ptofesionala am antalnit un baiat anm stat 2 ani cu el ma parasit tot din cauza lor ca venea pela mine si ei erau bauti si se lua la cearta,ma despartit de el de fap a plecat pur si simmplu,mama angajat sa am bani nei aveam 16 ani bine fara carte de munca .lucram antrun bar unde veneau numai betici si era nonb stop mie ami palcea ca era mama ferivcita ca aduceam bai an casa si nu ma mai bate dar nu o ineresa cum era acolo, asa lam antalnit pe zoli pe sotul meu scump ,a venit am vazut, antre timp mama sa anbolnavit de ciroza dela bautura avea ficatul terminat a renuntat si nu mai bea ca a zis doctorul ca daca mai be ao sa maora,era mult mai bine bataile nu sau oprit tata tot be si cand se anbata asi aducea aminte de tot ce a facut mama si o bate,ma bagam antre ei si tata se potolea era mai bine mama gandit sa al aduc pe zoli acasa , la dus mama ca ce pe vagabondul asta ce faci cu el an casa sa pleci cu el cu tot eu vazusem an el o alinare,ma simteam sg pe mine ,au trecut 2 luni si el mi0a propus s avin cu el al vl.ne-am mutata ,a trecut un an ne-am facut nunta cu greu mama a venit anainte de nunta sa o cunoasca pe soacra si pe socru a afacut scandal ca ce ne vaitam ca nu ami stim ce s afacem de bani ca m,ai avem de platit cateva exact asa a zis ce ai si u salariu si barbatuto.ce av vaitati ca va mananca soacra bani ,ca tot o proasta ai ramas ai plecat dela mine si ai vcenit la sati sa asi bata joc,,,,,,,,,am facut nunta au trecut lunile eu nu mergeam acsa de loc nu vroiam sa o vad pe mama sotul meu zicea hai sa mergem ca sunt parinti tai nu fi asa ,antrun final am mers,dar iubi era plecat an deplasare , si am mers sera [pela 9 ciuu o prietena ma dus ea.si ea a venit la val mama eeee te-am zis eu ca asta nbu te tine de nevasta uite te-a trimis cum tea luat cu haine cu tot,iam zis sa se calmeze,tata era foarte fericit ca am venit asaa. si datorita lui dumnezeu am antalnit un om mununat care ma antelege ma respecta si ma iubeste ,datorita lui sunt acum o femeie puternica, an urama acelei copilari sotul mue nu poate sa se certe cu mine ca ai este frica ne-am cretat o data si am anceput sa tremur foarte tare si sa al rog sa nu ma bata si sa speriat,a zis ce ai am ca am ridicat si eu tonu atat si ia luat 2 ore sa ma potoleasca si acum sunt traumatiozata daca cinava tipa la mine am impresia ca vrea sa ma bata, acum sunt fericita am o fetita frumoasa ,un sot iubitor o casa o masina ,si la 23 de ani sunt mai realizxata ca mama la 50 asta a fost copilaria mea daca o pot numi asa sluga la alti sim sac d ebataie la mama.pana la 17 18 ani asa pana mama mutat cu sotul meu ,,,,asta este poveste mea..

imi place sa imi amintesc cu drag de copilarie..pot spune ca am avut o copilarie fericita.inconjurata de multa dragoste,de atentie,nu am dus lipsa de nimic..chiar mi s.a oferit totul..in schimb am simtit greu lipsa tatalui plecat mereu peste hotare..am fost fericita..imi amintesc si acum ca mi se spunea ca sunt intr.o continua fericire-pentru ca zambeam mereu..asa si trebuie sa fie copilaria!

loore am plans...imi pare sincer rau de copilaria ta.important este ca acum esti bine si fericita.ma bucur tare mult pentru tine.eu cum spuneam in comentariul ulterior am avut o copilarie linistita o adolescenta plina de peripetii si traita la maxim si am avut norocul sa am parte de o familie excelenta.de la mama o mai primeam eu(asa erau mamaele mai dure un pic la vremea aceea)dar de la tatal meu niciodata.ma iubit simplu asa cum a stiut el mai bine...cand mama ma mai incingea cateodata ma ascundeam in spatele lui.el era eroul meu,imi lua tot timpul apararea.va scriu cu lacrimi in ochi pentru ca imi ESTE TARE DOR DE EL.tare l-as vrea aici cu mine.el manca ciocolata cu mine,manca corcodusi si caise verzi cu sare cu mine,ma lua tot timpul cu el la cinema ooooooooooo ba chiar si la munca lui ma ducea fetelor.a fost si este un om fantastic.ahhhhhhh mi sa pus un nod in gat...

offf,copilarie dulce copilarie...
imi aduc aminte cu drag de primii 5 ani din viata mea,in care am fost fericita,singurii in care pot spune ca am fost fericita si linistita,apoi a inceput calvarul...batai,certuri ,scandaluri,nici nu vreau sa imi amintesc ,stiu doar ca asteptam cu nerabdare vacantele sa plec la bunici..acolo unde eram fericita si linistita,pt scurt timp,caci urmau iarasi zile negre.....va spun ca bunicii mei erau alinarea mea,chiar daca munceam la camp,la vite sau in gradina,fetelor macar eram linistita,nu bruscata fizic sau verbal ,cum eram acasa la mama de catre tatal vitreg ,cu toate astea eu nu m-am maritat devreme...pt mine toti barbatii (,in afara de bunicul meu scump si drag,)erau niste nenorociti,cand m-am maritat am crezut ca si sotul meu este ca bunicul,insa se pare ca am avut dreptate...toti sunt o apa si un pamant..............as avea multe de scris,insa nu vreau sa ma intristez mai mult

Am avut o copilărie frumoasă, lipsită de griji. Sărbătorile de iarnă de atum nu vor avea niciodată mirosul și liniștea de atunci. Eu sunt mezina fam, mai am 3 frați, și imaginațivă ce de cadouri aveam , și ce brad frumos îmbodobeau pentru mine. Singurul reproș pe care îl am de făcut părinților este acela că nu au încercat să mă ajute să ne luăm o locuință imediat după căsătorie, poate așa nu am fi fost nevoiți să facem credit la bancă.

Loore, povestea ta m-a făcut să plîng, ca tine sunt mii de copii în Ro, și din păcate nimeni nu-i ajută, mai mult în ultimul timp se întâmplă numai tragedii. Dacă a-și putea a-și schimba Legea protecției copilului, a-și da pedepse grele pentru asemenea părinți., ar trebui duși la ocnă.

triste povesti fetelor!!!!...eu in schimb am avut o copilarie frumoasa,fara certuri,batai si agresiuni verbale....chiar nu stiu ce sunt alea....fiind si singura la parinti am avut o copilarie lipsita de griji,nu rasfatata sau imbelsugata....caci banii nu ne-au dat niciodata afara din casa....dar o copilarie asa cum ar trebui orice copiil so aiba,fara griji si impovarari de orice natura...acum la randul meu incerc sa le ofer copiilor mei o copilarie minunata,sper sa si reusesc!!!

la noi in casa desi nu ne lipsea nimik niciodata...sarbatorile veneau intotdeauna incarcate psihic...aiu mei in perioada sarbatorilor erau fff nervosi...aveau un magazin care nu dadea randament pe perioada respectiva...si se transformau intr-un fel de tortura psihica pt ca asa cum am mentionat mai sus ,parintii nu ne fereau de probl adultilor,ba chiar ne agresau verbal...nu aveam voie afara niciodata fiindca era prea multa treaba in casa de care evident fiind mici nu preea aveam chef...aveam si noi visuri,sperante...toate se spulberau ca prin vis cand cva nu le mergea bn...parca toate erau din vina noastra....mie una mi-a fost asa de greu sa trec prin lucrurile astea...uneori simt ca inca n-am iesit definitiv de sub carapacea asta a torturii psihice...fizice nu se pune probl....trebuia sa ies afara pe furis...sa ma joc pe furis...si ma intreb unde a fost copilaria mea?

paula ,te consider norocoasa ca totusi in vacante aveai asa un soi de escapada din calvar...mi-as fi dorit si eu....dar nu!noi trebuia sa fim in permanenta acasa sa facem tot ceea ce trebuia sa faca o gospodina,o mama....chiar si asa erau vesnic nemultumiti si cautau si cea mai mik amprenta pe tocul usii...tot,tot sa aibe pe ce-si descarca nervii!caci pe strada trebuia sa pozeze in oameni calmi,responsabili,activi...nu nervosi si plini de furie....oriqm ii multumesc lui DD ca sunt sanatosi aman2 si...restul ce-o vrea D-ZEU!

Imi pare rau pentru copilaria mamicilor care au ramas cu traume din cauza celor care trebuia sa ii protejeze.
Multumesc lui Dumnezeu,asa buna-rea cum am avut-o as vrea sa mai retraiesc odata copilaria pe care am avut-o.

De multe ori cind Maria mă supără, am tendința să ridic tonul, și atunci plec îmi aduc aminte că mămica mea nu a ridicat niciodată vocea sau să NE VORBEASCĂ URÎT, și acum la 67 de ani e de o calmitate ieșită din comun. Fratele meu cel mijlociu și soția lui locuiesc cu părinții mei, niciodată in 20 de ani nu am auzit-o pe mama să- vorbească urît de noră, a ajutata-o să crească cei doi copii. Tata a fost mai dur , dar nu ne bătea sau să ne jignească.

Corina , probabil de acolo ți se trage obsesia cu curățenia și toate cele, în subconștient este teama de a nu fi cineva în spatele tău să-ți spună că nu ai făcut aia sau aia.

mami maria-cristiana eu am devenit obsedata nu numai de curatenie dar si de toate substraturile ei asta imi oqpa mult timp,timp pe care mi l-as fi putut petrece cu cei mici...ei nu faceau niciodata curatenie dar erau exagerati in ceea ce ne priveste pe noi...sunt perfectionista pana in cele mai ascunse unghere ale mele si mereu sunt cu o teama iun suflet de a nu supara pe cineva de frica ca nu cumva sa fiu jignita....desconsiderata....intr-un cuvant sufar eu cu mine,asscund asta de sot si copiii.....iar de ai mei mi-e si aqm teama sa stau prea mult in preajma lor...ink nu si-au uitat vechiul obicei...desi au dat gres cu noi vad ca au tendinta asta si cu stefi....

poi....timp de 9 luni pur si simplu nu au obs...dk ar fi obs nu ar fi ratat momentul unui alt scandal...in familie!sunt sigura....le-a spus sotul knd eu eram in spital...mamei i s-a faqt rau a zis ca nu poate fi adevarat...doar cu ei am stat in casa,cum de nu a obs?dar imediat au semnat acordul prin care postau in fericitii bunici...care au ascuns rudelor asta doar ca sa ma protejeze de rautati....le multumesc ca nu au faqt un scandal...fiind lauza puteam adauga niste sechele in suflet,minte....si qm spui tu sa trasez niste limite....mi-e teama....sincer...am incercat candva si au recurs din nou la vechiul obicei de a ma teroriza si ameninta....nu mi-e chiar usor....nici acum!

Corina dacă nu ți-ai continuat studiile după liceu cred că ar fi foarte bine dacă te-ai gîndi să mergi la o facultatae sau un colegiu, vezi exemplul Ancăi Restea, e păcat ca o fată atît de isteață, să rămînă toată viața cu o frustrare din cauza părinților. Poate o facultate de Psihologie ți-ar fi de mare folos.

eu am avut o copilarie frumoasa...cat as vrea sa m ai ies sa ma joc cu prietene mele nu o sa uit cum ne jucam in fata blocului coarda,elsaticul ,rata si vanatori si multe altele...cand ne scoteam pausile alea 2 care le aveam (nu aveam o situatie prea buna) si le faceam hainute,faceam concerte si multe altele ca ar insemna sa scriu 2 zile apoi au inceput certurile dintre parinti mei nu o sa uit cand tata venea acasa si fara nici un motiv incepea sa sparga tot ce ii iesea in cale,cum o batea pe mama...cel m ai mult imi parea rau de fratiorul meu care era m ai mic si nu intelegea prea multe...apoi a urmat divortul ne a scos afara si am dormit la un fost iubit care ii multumesc...dar nu vreau sa ma itristez...acum mama sa recasatorit eu sunt bine am un iubit care il iubesc si ma iubestee...

pe mine m-au crescut nanasii mei pt ca tatal meu a murit cand aveam un an.dupa 3 ani mami s-a recasatorit si dupa alti 5 a ramas din nou vaduva.cea m-ai groaznica intamplare a fost cand a murit fratele meu la 15 ani eu aveam 13 ani. In rest nanasii mei m-au crescut ffff bine

incepand de la " tata"( pt mine este Gheorghe si atat) care a baut foarte mult si ne batea si pe noi si pe mama ,ne injura pe mine si pe soramea cum nu v-ati putea inchipui vreodata ,cand lucra mama de noapte ne lua pe mine ,pe soramea si pe fratele mai mic si dormeam in vestiar de frica sa nu ne faca tata ceva) pe fratele meu mai mare il trimitea in sat sa cerseasca de mancare ,daca nu era mama eram morti la ora actuala ..........eu personal am simtit si diferenta pe care o facea mama intre mine si soramea pt ca eu semanam cu tata si se purta mai urat cu mine desi nu aveam nici o vina.......mama nici acum nu vrea sa vina la mine daca as mai face un bebe i-am prropus sa vina sa ma ajute si mi-a zis ca daca ma despart de Ciprian ea ce face ????????ca taicamiu nu o mai primeste acasa ..... sau cand vor creste copii mari o s-o dau afara din casa ,ca ea nu e sigura pe nimeni...................................pt mine a fost un chin mai mare de cand am devenit adolescenta ,daca ma credeti si mie si soramii ne era frica sa mai dormim in casa noaptea pt ca nici fratele meu mai mare nu este departe de taicamiu,in loc sa faca ceva cu viata lui ca are 34 ani si nu e casatorit el se plange de soarta pe care o are ca nu-l ajuta nimeni ,si de multe ori a vrut sa-si ia viata sau ameninta ca ne da foc,acum maicamea ma suna mereu si-mi spune ca au scandaluri in casa dar nici la mine nu vrea sa stea linistita .................nu vreti sa stiti ca un an dupa ce am plecat de acolo aveam cosmaruri noaptea cu scandalurile zilnice prin care treceam acasa ma trezeam noaptea tipand......................offffffffffffffffffffffffff oricum II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA ACUM SUNT LINISTITA

Offffff,fetelor...sincer imi pare tare rau pentru voi...si pentru fiecare copil care sufera,pentru ca din pacate mai sunt o groaza de astfel de situatii in toata lumea.
eU AM AVUT O COPILARIE normala,am fost 5 copii,3 fete si 2 baieti...eu am fost mezina si cea mai alintata.O sora mai mare a mai mancat bataie...de la ambii parinti,pentru ca era extrem..dar extrem de orgolioasa.Si acum la aproape 30 de ani inca le reproseaza ca nu i-au dat frau liber sa-si formeze caracterul,sa fie ea insasi.
In rest,am avut de toate,nu ne-a lipsit nimic...certuri in familie au mai fost dar nu exagerate.
Sincer ma bate un singur gand...fiind 5 la numar,mama pentru a ne stapani..ridica tonul,si chiar cred pe cuvant de cate ori ridic vocea la Maia..ca mi se trage de la ea.Atat....
O sa le multumesc toata viata pentru ca m-au crescut cu anumite principii,cum ar fi respectul fata de cei ce ma respecta si nu numai,frica de D-zeu si multe multe altele....
Offfffff,e foarte trist prin ce ati trecut...dar de asta suntem aici,sa ne sustinem una pe cealalta!
Sanatate si fericire la toata mamicile si bebeii!!!
Hai sa le oferim mult mult mai mult fata de cat am avut noi!

Buna !
Am avut o copilarie frumosa chiar daca am avut unele evenimente triste pe parcurs . Parintii mei nu au putu sa faca copii ,mami s-a tratat an de an timp de 15 ani sa ramana insarcinata . Pana cand a renuntat la tratament , au infiat un baietel ,avea 3 ani fratele nostru . Dupa 4 ani de la adoptie ,mami a ramas insarcinata . a fost o mare surpriza si fericire .A nascut gemene . Am fost sanatoase si am crescut mari . Financiar ,am dus-o bine am stat cu bunicii din partea tatalui ,eram cu totii . Am crescut la tara .am avut de toate . Fratele nostru s-a imbolnavit ,avea 19 ani , a facut leucemie, in doua luni de la diagnostic s-a dus . mami ,a facut tensiune si a neglijat-o ,tati, s-a apucat de bautura ,este un om calm ,ca si mine . Nu a recunoscut niciodata ca bea , nu avea tendinte violente cand era beat . Aveam 14 ani cand mami a facut prima semi pareza pe partea dreapta . a fost foarte greu . am avut grija de ea ca de un copil mic . si-a revenit dar isi tara mana si piciorul ,vorbea mai bine . dupa 3 ani s-a intamplat sa faca al doilea atac vascular(un fas de sange infundat pe creer) , si a fost aproape moarta decat vie ,era paralizata complet ,dar auzea totul si nu putea sa se miste ,ingrozitor . printr-o minune si-a revenit . a dus-o cu boala 15 ani . in anul acesta pe 3 mai a facut cel de-al 3 lea atac si i-a fost fatal ,a facut comotie cerebrala . Am fost cu ea in acea zi oribila ,a apucat sa ma strige si sa-si ia adio de la mine . Nu am sa uit niciodata cuvintele ei si privirea . acum, ma priveste din cer si ma apara . Am invatat, ca trebuia sa o pretuiesc mai mult .Nu am avut timp sa stau cu ea . am plecat de la 19 ani de acasa si s-a schinuit cu boala . Eu , sunt fericita am o relatie de 11 ani cu sotul meu ,este primul meu prieten . il iubesc .m-a facut sa merg mai departe si sa trec peste traume . Trebuie sa fiu tare pentru copil . Ne asteapta un viitor frumos in Norvegia . de 7 ani am stat cu chirie prin case straine si nu am rezolvat nimic . Am o mare realizare - copilasul meu drag . la fel ca si voi .Va admir pe toate ,fiti tari !! va pup !!

povestea mea din pacate nu e prea fericita,tatal meu a murit cand aveam 5 ani si a lasat o pe mama cu 3 fete.eu eram de 5 ani si surorile mele de 2 ani si cea mai mica de 5 luni.mama avea 23 de ani si a luat hotararea sa mearga la tara la parintii ei,in moldova.acolo alaturi de bunici si ea copilaria noastra a fost marcata de destule lipsuri materiale si emotionale.mama s a straduit sa ne ofere de toate dar nu a prea reusit,de suparare s a apucat de baut,o facea rar dar am suferit mult din cauza rusinii fata de vecini,copilaria mea a fost o dezamagire continuua fiindca am participat la certuri intre bunica si mama si nu am cunoscut ce inseamna protectia unui tata.mama eo fire slaba fara ambitie,ceea ce m a indepartat enorm de ea si nu i cer niciodata sfatul in nici o privinta,fiindca nu cred ca mi l da pe cel mai bun....traim de 7 ani la distanta de 300 km eu venind la sibiu sa mi fac liceul locuind la bunica din partea tatalui.aici l am cunoscut pe sotul meu....cu care am o relatie bunicica si un copil frumos....

Imi pare nespus de rau de ce citesc aici...e foarte trist,acum inteleg multe reactii ale unor fete si regret ENORM!Eu nu pot decat sa spun ca am avut o copilarie fericita si lipsita de orice griji,cu bucuriile si tristetile specifice fiecarei varste...Pt asta nu pot decat sa le multumesc parintilor mei pt modul in care m-au cresut si au avut grija sa cresc cu un psihic sanatos si nu pot decat sa sper si sa ma zbat sa-mi pot creste copilul macar pe jumatate cum m-au cresut ei pe mine!

of doamne nici nu vreau sa imi amintesc bataile pe care le luam de la tatal meu trebuia sa fiu cea mai desteapta cea mai buna la invatatura am fost crescuti de strabunica pana la varsta de 7 ani pt ca parintii lucrau si nu avea cu cine ne lasa pt k bunicilor nu le a prea pasat de noi cum de alfel nici strabunica care era f batrana 80 de ani cand a murit ea am ramas singura acasa cu un fratior de 3 ani de care trebuia sa am grija find singuri raceam foarte des eu eram mai tot timpul bolnava si numai prin spitale .bataie am luat pana cand am trecut in clasa 5 a,insa nu m a scutit de jigniri si vorbe urate saraca mama era batuta zi de zi de a ajuns sa vrea sa divorteze insa s a gandit la mn, la varsta de 12 ani am ramas fara auz la o ureche si cu o suspiciune de tumoare cerebrala si asta din cauza batailor sa dovedit dupa 4 ani de tratamente k nu e tumoare ci doar un edem, si la fratele meu k o sa crestem fara tata nu o condamn k a ramas alaturi de el dar poate ne ar fi fost mai bn daca pleca pt k din cauza lui s a bolnavit psihic are momente cand clacheaza chiar daca nu a mai batuto de mai multi ani o jigneste zi de zi si o mai si inseala saraca are atatea boli ca nici nu stiu cum mai e in viata.eu m am casatorit tarziu insa nu a fost sa fie am avut parte de ceea ce uram cel mai mult scandal si jigniri.parinti m au ajutat il iubesc foarte mult pe copil insa daca as avea casa mea nu as sta la ei deloc pt k nu e zi k ei sa nu se certe.