PAUZA pt o mama........
De RebecaElena - La data de August 9th, 2013
Am citit asta si era parca tot ce aveam nevoie.poate va regasiti si voi...
"Ieri am ieșit în oraș. I-am spus iubitului meu că trebuie să ies. Am un soț care mă iubește și mă înțelege, a intrat în sufletul meu de femeie și a înțeles nevoia mea de a avea timp pentru mine... și atât... timp în care nu mă sună să mă streseze unde sunt, cât mai stau, unde-i pantoful, scutecul, periuța de dinți sau lingurița cu care mănâncă x iaurtul... Iubirea mea, îți mulțumesc! Te iubesc!
Așa că... ies și mă plimb, mai intru în magazine... nu fac nimic special... mă relaxez puțin fără grija că mânuțele lipicioase ating toate vitrinele... Fără să fiu ca un titirez uitându-mă după toți trei ca să nu dispară sau să distrugă ceva din curiozitatea lor... Desigur mi-ar plăcea să ies cu Marius, cu el să evadez... să ne plimbăm de mână în liniște ore și ore în șir, fără să auzim de trei o ori pe secundă „Maaami!!!” sau „Taaati!” Dar pentru că avem trei copii, rar ni se întâmplă să fim fără toți trei deodată...
Așadar...am și eu zile în care mă simt copleșită de tot și simt nevoia să evadez. Să evadez??? Din minunata mea familie??? Din cuibul meu cald? Da, dragile mele, uneori simt nevoia să ies... chiar având o familie minunată și un soț iubitor...
De ce?
- Pentru că avem trei băieți minunați și gălăgioși, ceea ce nu-mi displace, dar uneori parcă e prea mult.
- Pentru că aud minunatul cuvânt „mama” strigat uneori de trei ori pe secundă, ceea ce este frumos, dar uneori aș vrea să aud cuvântul „tata”, „bunica”, „bunicul”... sau oricare altul... mă rog, nu chiar oricare...
- Pentru că năzdrăvanii noștri se mișcă atât de rapid, încât uneori am impresia că sunt într-un aeroport de copii, unde toți se grăbesc și aleargă disperat „să nu piardă avionul”. Din nou, și asta e OK, îi va ajuta în viață, însă până atunci energia lor debordantă trebuie bine canalizată.
- Pentru că uneori când trece vreunul dintre copii prin fața mea, am impresia că asist la o întrecere de mașini de curse. Uneori aș vrea să pot scutura steagul care anunță sfârșitul cursei 
))
- Pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat copiii cu o personalitate puternică, ceea ce este foarte bine, și Îi mulțumesc pentru asta... doar că uneori e mai greu pentru că mereu am în vedere oamenii de mâine ce vor ieși din ei.
- Pentru că lupta pentru „putere” între frați este la ordinea zilei, ceea ce din nou este să zicem OK, dar trebuie canalizată spre bine, pentru modelarea caracterului lor.
- Pentru că în fiecare minut trebuie să vorbesc ceva: să explic, să răspund la o întrebare, să cert, să iubesc, să dau o indicație, să îndemn, să încurajez, să corectez, să îndrept, să apreciez... Uneori simt că mă doare mintea de atâtea vorbe )
- Pentru că uneori mă simt ca un judecător la procesul copiilor mei. Cine are dreptate? Cine a ajuns primul? A cui este jucăria? E drept, că de multe ori îi las să-și rezolve singuri socotelile, însă alteori se declanșează stare de urgență și trebuie să intervin, altfel, se pot produce „daune” mai grave ) ați văzut bătaie între băieți???
- Pentru că în permanență fac ceva: gătesc, spăl, strâng, șterg, împătur, lustruiesc, vorbesc, curăț, scutur, adun... ceea ce sincer, nu mă deranjează deloc, fac asta cu drag pentru scumpii din casa mea, dar chiar și așa... simt nevoia de a lua o mică pauză.
- Pentru că... și lista poate continua...
Așadar, da, ies. Și nu mă simt vinovată. Pentru că eu cred că fiecare femeie are nevoie de timpul ei cu ea însăși. Fiecare în felul ei... unele poate se pun pe o bancă și citesc, altele fac sport, altele își cumpără pantofi noi, altele merg cu bicicleta... În același timp, bineînțeles, nu sunt deloc de acord cu femeile care umblă hai-hui toată ziua, neglijându-și casa și familia! Dar un pic de timp fiecare dintre noi avem nevoie.
Asta am făcut eu ieri. Dar să vă povestesc ceva: mă plimbam pe străzile mai umbroase ale orașului, ferindu-mă de razele prea puternice ale soarelui... Aud deodată gălăgie. Când mă uit... nu pot decât să zâmbesc. O mamă drăguță, frumos îngrijită, cu doi copii cam de aceeași vârstă la fel de curați și îngrijiți. Ea era efectiv răsucită ca un titirez de către copii, care strigau cât puteau de tare în mijlocul străzii. Se jucau, se certau și se ascundeau unul de celălalt, folosind-o pa biata mamă la mijloc. Părea a fi o bună mamă. Aflându-se în încurcătură, mama nu știu cum să reacționeze... nici nu știu cum a reacționat pentru că eu, ca trecător, am mers mai departe, ca și cum nu aș fi văzut nimic. Am vrut să o feresc de o privire incomodă... Mamele știu de ce! )) Asta pentru că știu ce înseamnă... am trecut mai departe, dar îmi venea să strig: „E OK, nu ești singura!” Am plecat mai departe eu și gândurile mele și am realizat: „Da, Oana, nu ești singura mamă care are nevoie de o pauză! Mai sunt muuuuulte mame ca și tine care sunt uneori copleșite de situație.” De aceea, mesajul pe care vreau să-l transmit aici în acest articol este că „NU EȘTI SINGURA”. Suntem multe ca și tine și te înțelegem. Ia o pauză! Nu te simți vinovată pentru asta, ai nevoie!
Și ca să pun totul într-o formă... figurată... știi cum mă simt eu când fac asta? E ca și când sunt protagonista unui film de acțiune de ultimă generație, dramă și romance, uneori comedie sau chiar tragico-comedie (vezi întâmplarea femeii de mai sus)... Ca și personaj în tot acest amalgam de sentimente și acțiuni... știi ce fac? Iau telecomandă și apăs pe butonul PAUZĂ. Și în această pauză, îmi încarc bateriile ca să pot face toate lucrurile de peste zi...
La tine e telecomanda. Trebuie doar să ai îndrăzneala să apeși butonul... "
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
foarte interesant articolul,,,,si da pot spun ca ma regasesc si eu intr o astfel de ''lume a mea''
evadarea mea consta in a mi pune un film noaptea dupa ce linistea se asterne in casa,,,,
Poate va veni si la mine vremea cand am sa pot sa ies undeva la plimbare fara sa mai aud mami in sus mami in jos,,,,dar deocamdata inca nu m am ''saturat''(la modul figurat)de micuta mea,,,(si sincer in momentul de fata as putea spune ca nu cred ca va exista acest moment,,,dar stiti cum se spune ''never say never''),,,
pupici la fete Anca,,,
si inca ceva,,,,ieri de ex stateam pe o bordura in parc si imi urmaream fetita cum se plimba cu bicicletea,,,poate pt unii e ceva banal insa pt mine momentul acela era atat relaxant,de frumos ,,,
hmmmm,uneori simi ca o iau asa pe aratura cand vin acasa supa 8 ore de munca si la fel ca mai sus aud cuvantul "mami" si "vreau "pe secunda,apoi urmeaza o serie lunga de "de ce,de ce ,de ce" dar dupa o bine meritata pupaeala care ma aduce pe drumul cel buna.Simt uneori ca am nevoie de un pic de timp singura dar in acelas timp am vrut s-o las o seara la bunica si am plecat la 10 noaptea dupa ea ca si eu si sotul nu puteam sa stam in casa,parca ne sufocam de atata liniste...deci faza asta ramne un paradox pt noi.Ma bucur ca acum macar am ajuns in faza in care doarme,asculta ce ii spun,si cand ajung in parc nu mai stau langa ea,o las acolo si doar ma uit de ea,in felul asta ma odihnesc si ma mir ce fetita mare si fumoasa am.
foarte interesant...eu.....sincera sa fiu ma cam jenez cand simt nevoia sa stau singurica...parca ma simt vinovata dar tot odata mi se pare si normal,cateodata sa ne "rupem" de realitate....cu toata iubirea pentru copii nostri,e bine ca sa mai luam si o mica pauza toata pentru noi....
cu toate ca ador sa ies cu puiul meu la plimbare...ma relaxeaza mult mai mult decat as iesi singura...ador topaiala lui,miile de intrebari care mi le pune,zambetul lui si muuuulte altele...
raluca si eu am lumea dupa orele 23 dar mai bantui pe internet ca filme bune nu mai gasesc din pacate...si din cand in cand piciul meu ma mai controleaza chiar daca eu il pun in pat el trebuie sa mai dea o razie prin zona mea sa vada ce mai fac
Fiind acasa toata ziua si facand doar acelasi lucru am creierul obosit si nu mai pot am nevoie mare de o pauza........de la tot
pentru mine pauza inseamna... tot iannis-poate pare ciudat dar nu imi doresc o pauza..
si e foarte bine ca ai avut curajul sa impartasesti si altor mamici cea ce ai simtit. La noi in familie Dumnezeu ne-a binecuvantat pe 12 iunie 2013 cu cel de al treilea membru, o mogaldeata de copil care sincer la inceput cand am aflat ca sunt insarcinata a fost ca un soc ne-am pus mii de intrebari cum o sa ne descurcam avand in vedere ca stam cu chirie salariile destul de modeste, dar Dumnezeu ne-a dat putere sa mergem mai departe si sa ne bucuram ca suntem binecuvantati cu inca un copilas. Pentru inceput este binisor chiar daca si ceilalti sunt mici Maria are 5 ani, David-Andrei 3 ani si 8 luni si Luca-ioan 2 luni. Mama soacra ii scoate afara aproape in fiecare zi si ii duce pe la ea ca eu sa am timp sa fac treaba , dar le simt lipsa si imi este greu fara ei. Eu deocamdata nu simt nevoia de o pauza ca sa fie doar eu singura sau eu si cu sotul eu imi doresc foarte mult sa am prieteni cu care sa ies la o plimbare cu copiii. Stau in PLoiesti de 3 ani ,inainte am stat in Bucuresti unde aveam mai multe locuri frumoase de joaca pt copii si prieteni aici nu am reusit sa imi fac prieteni cu care sa iesim pe undeva si imi este foarte greu. Am cateva cunostinte ceva mai apropiate cu care ma vad cand merg la biserica dar de cate ori i-am invitat sa iesim impreuna au spus ca sunt ocupati. Este foarte greu sa nu ai familia si prietenii aproape.
Fetelor cred ca mamicile care stau 24 din 24 cu copiii au nevoie de pauza.cele care merg la munca oarecum se mai "relaxeaza"
o sun pe mama des sa o intreb ce fac .... cum sunt ...
Va multumesc pt sinceritate.si deschidere.
Eu am nevie de o pauza de mers in oras.cand sunt fara fete ma grabesc mai mereu.
Raluca si eu ma relaxez cu filme.de cand ne-am mutat dorm f tarziu si nu m- am prea uitat.
da foarte interesant articolul dar sa fiu sincera la ea este vorba de 3 copii eu am unul dar si eu uneori cand vine iubi acasa prefer sa o las cu el sa merg la piata sau sa merg sa iau doar o paine dar uneori am nevoie sa fiu singura uneori cred ca exagerez chiar am un copil extraordinar de cuminte ,,dar totusi simt nevoia de a fi singura doar eu si atat ,,,..eu cred ca toate avem nevoie de o pauza fie ca este vorba de 1 copil sau de 5,,dupa un anumit nr de ani ne dormim sa mai fim si noi singure ,,doar noi cu noi ,,dar pana la 2 ani nu imi doream aceasta libertatea prea multa de ce ?ma temeam sa nu pateasca ceva ca alcineva nu se poate descurca cu ea nebunia orcarei mama cred eu
)dar acum am incredere ca se poate descurca si tati si bunica ,,cu ea deci sunt linistita ,
de acord cu articolul...cat de mica e pauza e binevenita..de exemplu cateodata tre sa cumpar ceva tip acum cateva zile am terminat pampersii si l.am lasat pe Denis cu tati..nu am lipsit mult doar jumatate de ora..dar cand m.am intors aveam mai multa energie...
Ohhhhhhhhh,foerte interesant scris...parca m-am regasit in fiecare cuvintel.
:*:*
Eu am 2 nazdravani,Maia -in curand 4 ani- si Matei-10 lunitze chiar astazi,sunt cu ei 24 din 24 la PROPRIU...eu ii culc,eu ii hranesc,eu ii spal,eu ii duc la mare,eu ii scot la plimbare,eu le calc,eu fac ordine....si tot eu simt ca o iau razna si ca am nevoie de o mare pauzaaaaaa!!!
Maia are o energie de nedescris,acum e aici acum e acolo...dar asta nu m-ar deranja,vb aia...se pregateste pt viitor,insa simt ca nu mai fac fata atator DE CE????Mi-as dori sa le numar dar credeti-ma ca nu indraznesc...nu cred ca as mai putea-o face si pe asta!!!E mare,se joaa frumos,e cat-de-cat independenta...nu mai sta doar la fundul meu(de asta se ocupa Matei) insa ma omoara cu cate intrebari pune....simt ca nu mai faca fata si ca-mi plesneste creierul,ppeste toate astea se mai adauga si gelozia fata de fratior....care ii dau o permanenta stare de nemultumire,ei si mieunatul ei interminabil ma sufocaaaaaaaaa.....Dar deh,am fata mare,in curand face 4 anisori si curiozitatea isi spune cuvantul.
Matei e micut are nevoie de supraveghere permanenta,merge in 4 labe,merge in picioare sustinut si trebuie sa fiu langa el non-stop sa nu se loveasca,mai da un fund de pamant,se mai beleste un pic...dar cel mai grav e ca pune in gura tot ce apuca.Nu mai doarme la fel de mult,e foarte energic si curios.....
Nu am pe nimeni are sa ma ajute macar o ora cu ei,ba din contra..se mai gasesc si altii sa-mi mai lase copiii lor in grija,ehh...cate un pic doar sa-si vada treaba facuta si asta ma exaspereazaaaaaaa...
Cred ca m-am cam lungit,Maia deja mi-a pus vre-o 10 intrebari de cand taste...iar bebe deja urlaaaaaaaaaa...
Va pup si mi-e dor mult de voi!!!
Mami Anca,pupici la printesele tale...si pupici la toti piticii de pe forum!!!
Am primit fiecare salutare si fiecare pupic de la voi.si noi va pupam cu mare drag.
Nico eu ma regasesc in fiecare cuvintel scris de tine !!!!
doar k Alex are 3ani si 3luni si piticuta 13 lunite,de o luna merge singura ,e extremmmmm de curiossa, ffff perseverenta si o hoata de prima clasa 
..alex da din "clanta" ca tv-ul 
ei st fff draguti dar eu obosesc 
)) cu capul 
)) si gelozia esista inca ,din partea la amandoi..daca pup p Alex intinde si katrinel rpd boticul 
.. St pro pausa pt k e normal !!!!! 
dar nu mult..k mi se face dor de ei 
I-as manca de dragalasi ce st... Sucitori de minti 
) dar st prea curiosi..alex ma opreste p strada sa stam de vb despre diverse..semafor mai nou 
e fff simpatic..cateodata dau ochii peste cap dar st constienta ca si eu st la fel..el cu cn sa semene ?? :-P
pupici la bebici dar si la mamici