buna miky..multe femei cred ca un copil poate schimba un barbat..un copil poate scoate la iveala instictele de parinte dar nu de "sot"..eu nu am crezut nicicand si nu am vrut sa ma leg de nimeni printr.un copil..noi suntem casatoriti de aproape 8 ani cu greutati..cu "certuri"mai mult din greutati si din cauza socrilor..am fost si suntem uniti..ne mai suparam unul pe celalat dar ne trece repede.stiu ca atunci cand nu va mai merge nu mai merge si punct..pe mine nu ma leaga un copil de sotul meu ci ma leaga iubirea,dragostea si respectul..la varsta ta,crede.ma ca mi.as face repede bagajelul si pe bebe in bagajel bineinteles si as pleca in lumea mare..

Ok, hai sa o luam incet. mai intai sa iti spun cum am procedat eu. Cu sotul meu tot la fel, foarte putine lucruri in comun, si dupa nastere parca a fost mai rau, deja tot asa ma gandeam sa ma despart dar totusi avem ceva timp impreuna, deja aproape 10 ani. Am facut asa, pur si simplu l-am invitat la o cafea si i-am explicat tote aceste puncte pe care le-ai expus tu mai sus, i-am explicat ca un copil nu ma tine langa el, dar stia asta de mult, i-am spus ca nu este cazul sa incep[em sa aruncam cu piatra unul in altul, nu este sdoar unul de vina ca nu suntem compatibili, sa nu se enerveze, dar pur si simplu nu mai are rost sa continuam, de copil ne putem vedea si fara a fi casatoriti, nu il opresc sa isi asume raspunderile si sa simta bucuria de tata. si m-am tinut tare vreo saptamana pana cand a cedat, a declarat ca el fara noi nu vrea si a promis ca se va schimba. A facut-o cu pasi mici, nu deodata, dar de atunci nu uit sa comunic cu el, sa imi spun of-ul si sa ii cer sa si-l spuna si el pe al lui. relatia ideala nu avem, de iubit credeam ca nu il mai iubesc dar daca ma gandesc bine nu este chiar asa. Poti incerca mai intai varianta asta, sa nu te arunci deodata la despartire, dar iti asumi raspunderea ca s-ar putea sa plece nu sa ramana ca al meu. Barbatii sunt diferiti parerea mea (nu toti) daca o femeie este buna, gospodina, calma , isi vede de casa lor le cresc niste coarne imense, devin egoisti si rai, au impresia ca li se cuvine tot si ca ea este o proasta. Coarnele astea mai trebuie retezate din cand in cand, mai trebuie schimbata foaia si sa li se reaminteasca ca tot acel mic univers i care ei sunt stapani aroganti este doar o iluxzie, se poate desptrama cu un pocnet de degete. O femeie se descurca foarte bine si singura, nu are nevoie de mascul dacda este decisa si stie ce vrea de la viata. Oricum esti tanara, ai timp sa iti refaci viata alaturi de altul si eventual sa mai si divortezi de cateva ori daca nu merge . Nu trebuie sa te opresti intr-o relatie moarta doar pentru ca asa ii impun niste reguli nescrise ale societatii, tu sa fii fericita in final, si copilul sa inteleaga ce inseamna dragostea si armonia adevarate nu tacerea si amniozitatile. Cu al meu nici eu nu sunt inca sigura ca voi imbatrani, am 32 de ani si daca voi constata ca nu mai merge nu voi ezita, eu deja am incercat de multe ori, el este suficient de matur la 36 sa inteleaga ceea ce veau de la o relatie si sa isi expuna dorintele.Niciodata nu consideraca este prea tarziu sa aleg un alt drum, cat despre ma descurc sau nu fara el, nici nu trebuie pusa prob;lema asa, cum sa nu ne descurcam? gata, trebuie sa ii dau gustarea laviniei. te pup si succes!

multumesc pentru sfaturi ... sincer am incercat sa ii explic... degeaba ... am facut si pe femeia cu cornite ... nu m-am mai ocupat de curatenie ... de spalat .. de absolut nimic ... sa vada ca atata timp kt el se poarta asa cu mine ... si cat timp nu ma apreciaza ... pot sa stau si eu degeaba.daca el are ceva de reprosat si atunci cand sunt " femeie de casa " ...ce mai poate sa-mi zica cand chiar nu fac nimic. da intradevar l-am invatat sa aiba totul la nas ... a avut o perioada lunga in care nu a muncit si doar eu aduceam bani in casa ... si culmea ... chiar destul de multi ... si pana si atunci avea ceva de zis .... i-am spus de multe ori .. mi-am facut de multe ori bagaju si am plecat cand eram gravida ... insa de fiekre data ma rugat sa vin acasa. si eu ... ca un copil ce sunt am acceptat ... sperand la o schimbare ... era ..pe termen scurt,apoi totl revenea la normal. acum sincer ..... am unde sa plec ... dar simt ca ma retine ceva...si nu cred ca e doar copilul...sincer cred ca mie frika sa fiu singura...sa nu am pe cineva langa mine.nici el nu e prea mult...dar macar cu prezenta e ... am incercat sa ii explic ce ma supara ... dar culmea de fiekre data avea impresia ca ii fac reprosuri sau ca il cicalesc chiar daca eu doar ii exlicam ce ma deranjeaza a comportamentul lui. intradevar munceste mult ... dar asta nu inseamna ca eu sunt in plus... ma vrea cu prezenta .. insa mai mult .. nu cred. cand e liber e prea preocupat cu televizorul sau cu calculatorul...si cand vine seara de la munca... primu lucru care il face dupa ce se schimba si tot ... da drumul la tv... serios? eu abia daca sunt acolo numai stiu cum sa ii spun ca ma deranjeaza ce face ... ca ma doare si ca ma face sa sufar. intradevar ... iesim impreuna cand e posibil ... dar nu afcem aceva decat sa iesim sa mancam si sa ne plimbam umpic... nici macar atunci nu putem avea o conversatie normala.nu suporta sa vorbim despre relatia noastra ... sau cad reusesc sa vorbesc cu el despre relatie ... tot ce face e sa dea vina pe mine... eu nu fac nimic bine... sunt "incompetenta" (cuvintele lui) sunt intro mare dilema ... nu stiu ... ( m-am saturat sa plang in fiere seara ... sa ma culc cu nervi ... sincer,cum eram... si cum am ajuns ... atat de obosita ... atat de trista ... ... mie suficient ca copilul stoarce toata vlaga din mine ... dar si el? e prea mult

Eşti foarte tînără, nu ştiu cît are el.
E normal să fii aşa după naştere, toate sunt cu susul în jos, nu mai este timp pentru voi şi de aici pleacă totul.
Dacă ai cu cine să laşi copilul, mergi la cosmetică, fă-te frumoasă, mergi singură la cumpărături, şi vei vedea că atunci cînd vii acasă te simţi altfel.
Nu-I MAI AMINTI zilnic că tu faci aia şi ailaltă şi el nu face nimic.
Comunică calm şi fără reproşuri, dacă nici aşa nu se schimbă situaţia, vezi să nu există o altă cauză.

uite eu de chestia cu batai nu vreau sa discut pentru ca nu sunt persoana care sa te sfatuiasca in acel aspect al relatiei dar referitor la faptul ca munceste mult........... offffffffffff eu imi vad barbatul de luni pana vineri max 3 ore adunate . se trezeste dimineata la 8 jumate la 9 pleaca la lucru bea o gura de cafea fumam o tigare se imbraca ne pupa si pleaca vine pe la 20 acasa mananca si in 20 30 de minute pleaca inapoi la lucru si mai vinea noaptea la 1 cand eu dorm . si asa e pana vineri inclusiv , iar sambata lucreaza de la 11 dimineata pana seara la 8 9 . mie mi-e foarte greu mai els ca locuiesc departe de prietene si acum ca e vreme urata nici nu pot iesi din casa sunt toata ziua cu fetita mea ....la inceput ii faceam crize si plangeam si mi-era greu ca eram mereu singura (adica doar cu mara) dar apoi am stat si m-am gandit :noi platim chirii 500 de euro plus utilitati in doua locuri plus ..........multe multe chestii si cand merg la magazin si zic vreau aia sau trebuie aia nu exista sa nu imi ia ........ si atunci am zis ...............omul asta nu bea , nu iese in oras nu merge la curve sta si mulnceste pentru noi sa ne fie noua bine macar atat pot sa ii ofer si eu o mancare buna si o forba dulce ........si acum mi-e greu dar m-am obiosnuit pentru ca vad ca pentru noi lucreaza. poate esti si impulsiva din cauza varstei pentru ca si eu sunt (am 23 de ani ) dar daca vrei si crezi ca merita sa salvezi relatia fa-o . si eu am plecat cu bagajul la mama de nenumarate ori si m-am tot intors si ne-am tiganit si vai ce-a fost la gura noastra dar acum nu imi pare rau ca m-am intors . si cu chestia cu datul tot la bot .......iubitul meu nu stie nici macar unde ii sunt chilotii , nu mananca daca nu sunt eu acasa (nu ii place singur) habar nu are nimic prin casa si da eu ii dau totul la bot haine mancare .......eu i le si cumpar pentru ca MERITA SI MACAR ATAT SA FAC SI EU PENTRU EL ............ dar atunci cand nu pot eu sa fac ca ma simt rau sau sunt plecata sau cand il rog face de toate si copil si mancare si curatenie . iubitul tau e foarte foarte tanar si tu la fel sunteti fortati acum de imprejurari sa va maturizati si sa gasiti un punct de mijloc ,sa faceti compromisuri .......avantajul tau e ca esti femeie si daca inveti sa te stapanesti il potti controla foarte foarte usor (nu uita gatul misca capul) nu te gandi la controlat in sensul sa il invarti pe degetete .........ci la faptul ca va veni cu drag acasa , poate va sta mai mult cu voi ..............sper sa te ajute cu ceva ce ti-am scris

singura?pai ce ,s.au terminat barbatii cu el?daca asta e singura ta teama dute fata..daca nu te leaga nimic de un om-aici ma refer la dragoste,afectiune,respect-ceea ce vad ca lipseste cu desavarsire la ce mai stai?poti sa vorbesti si in limbi straine cu un om,poti sa te pui in diferite ipostaze si tot nu o scoti la capat..eu zic sa nu iti strici tineretea si frumusetea anilor..sa te mai si loveasca ..si insarcinata..

cred ca mai mare e obisnuinta alaturi de el poate decat frica de singuratate ...esti tinerica nu se merita sa induri umilintele lui....nustiu ce sa zic dar daca a dat in tine ..poate o va mai face....ce o sa faca cand va creste copilul mare si va mai face cate o prostioara > il va enerva?????ca pana la urma copii sunt uneori neastamparati.....mami incearca sa ajungeti la un numitor comun cu el...nu te leaga un copil de el sau un certificat de casatorie...tu stii cel mai bine ce se intampla intre voi si daca se mai merita sa fiti o familie.......

multumesc mult pentru sfaturi ... multumesc ... voi pune in aplicare ce miati spus ... voi incerca cu frumosul ... nu merge ... voi pleca ... aveti dreptate ... sunt tanara, frumoasa ... voi gasi pe cineva ... intradevar nu ar trebui sa ma lege un copil de el ... o sai acord o ultima sansa ... iar daca nu ... voi pleca ... multumesc mult