Bună seara mămici!

Am revenit după ceva timp, nici nu ştiu cum să încep.
Tatăl meu nu mai este.......
Sâmbăta trecută chiar în ziua când ar fi împlinit 72 de ani. boala asta nenorocită l-a luat de lîngă noi.
Ieri l-am înmormântat, a avut o zi superbă, cald şi soare, linişte nici o adiere de vînt , aşa cum a fost sufletul lui, bun şi cald.
Înainte de a muri, cînd stăteam şi îl ţinem de mina cînd durerile insupotabile îi chinuiau orpul, îmi spunea ă afară e cald şi soare, e frumos., dar afară a fost toată săptămâna frig, vînt şi ploaie. I-am ziă e frig rău afară, dar el a zis da, dar e soare şi cald.
fost perfect conştient şi lucid pînă în ultimul moment deci nu a fost o aiureală de- a lui.
Ieri când am văzut vremea superbă de afară am înţeles ce a vrut să spună, el ştia că atunci când ne vom lua ,,La revedere,, va fi cald afară.
De azi este la fel de frig ca săptămîna trecută, când el a stat în pat.
Îmi este dor de el, îmi vine să zic că trebuie să-l sun să îl întreb ce îi mai aduc la spital, şi urmează să mă urc în maşină să văd cum se mai simte azi , să văd ce ne mai spune medicul.
Sunt împăcată că a murit acasă în patul lui, la mama în braţe. Nu a mai putut vorbi în ultima oră şi I-a făcut semn că vrea să-ţi pună braţul in jurul ei.
Odihneşte-te în pace taticul meu şi vreau să cred că acolo îţi este mai bine şi nu mai suferi.