Cum depășiți stările depresive?
De natanela - La data de May 26th, 2014
Buna fetelor !
De draga dimineață m-a cam luat valul depresiei si nu prea știu cum să-i fac față. Mai întîî zilele trecute am aflat ca liceul nostru mai are de activat doar un an si apoi va fi desființat. Copiii vor merge la liceul din același sector unde se vor forma clase de cite 40 de elevi, iar respectiv colectivul nostru pedagogic mai mult de 50% isi va pierde slujba.
Sotul meu merge de mai multi ani peste hotare la munca si mare bani nu face- atît cît să nu murim de foame. Problema e ca a îndrăgit atît de tare acest mod de viața incît nu vrea să se oprească si să vină acasă, motivind că încă nu avem strînși suficienți bani pentru un trai decent. În rezultat - casa e pe mine, 2 copii, o groază de probleme si sex de citeva ori la 2 luni.
Si ceea ce m-a durut cel mai tare. Ieri făcînd curățenie la fiica-mea in odaie, am gasit caietul de română unde pe ultima filă era o compozitie cu tema- Cum imi voi petrece vacanța mare !! Cu durere am aflat ca fiică-mea e super- geloasă pe frățiorul mai mic care i-a stricat viața, ca mai mult îl iubește pe tati care o alintă iar eu sint Mama Rea care o pune să facă temele si să spele vesela, că urăște vara care vine deoarece nu avem bani suficienți sa mergem la mare și vacanța o va petrece la bloc toate cele 3 luni !!! Alternativa odihnei ar fi la țară la soacră-mea dar acolo în fiecare an vine nepotul de la fiica cu care mereu se iau la ciartă pentru atenția bunicilor și cîștigător de obicei iese desigur nepotelul iubit !
Pe scurt- m-a apucat o depresie nebună căci am obosit enorm, viața trece si practic nu ne-am permis niciodată să mergem undeva în excursii să ne odihnim iar copiii suferă și se compară cu alții !
Fetelor, mai are cineva așa probleme și cum le depășiți? Parcă discut cu fiică-mea și parcă înțelege și iarăsi peste foarte puțin timp ne ciocnim de aceleași probleme. Parcă ar fi un cerc vicios ! 
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
.thumbnail.jpg "asta vara")
Da....intr=adevar societatea din ziua de azi pune o presiune mare pe umerii parintilor si cote greu de ajuns. Bunicii nostri erau fericiti, traiau sanatos, aveau multi copii, mama era casnica, nu mergeau niciodata in concedii si nici nu simteau nevoie. Dar acum......suntem prostiti pentru consum, pentru economie, ca ca castige altii bani!
Noi am fost in concediu ultima oara acum 3 ani la bunicii sotului meu la munte. De atunci nu am mai fost si ne e bine asa si noua si copiilor. Avem multi cunoscuti care nu merg in concediu fiindca nu isi permit. Avem si cunostinte care fac imprumuturi la banca ca sa plece in vacanta, sa fie in rand cu lumea. Depinde ce doreste fiecare, sa fie in rand cu lumea sau sa le fie lor bine si cam atat.
In legatura cu copiii, e fireasca aceasta gelozie a fetei dar nu o pune la inima ci incearca sa ii explici situatia, ca o iubesti si pe ea la fel de mult ca pe bebe, ca el fiind mic si neajutorat are nevoie de multa atentie si trebuie invatat multe lucruri. Incearca sa iesi numai cu ea o ora pe luna la o prajitura sau la o plimbare in parc.
Iar cu sotul nu stiu ce sa iti spun, eu cred ca intr-o amilie e bine sa fie si mama si tata acasa dar e greu in ziua de azi. Rugati-va la Dumnezeu sa va ajute sa fiti impreuna, pentru binele vostru si al copiilor.
mami natanela in fiecare familie cred eu sunt necazuri si neintelegeri, important este sa stim cum sa le depasim, si eu am momente de depresie cand plang zile la rand insa tot eu incerc sa ma controlez si ies din ele...mereu mi-a fost greu singura, sotul plecat tot timpul la munca, eu doar cu fetita, cu treburile si rutina din casa, fara sa merg la nimeni si nimeni sa vina la mine...si uite asa multi ani de zile au trecut....multumesc celui de Sus ca noi ne intelegem destul de bine si cand suntem impreuna profitam de moment...
despre vacante ce sa zic, mereu am fost insa nu asta este important, chiar si la tara la bunici daca mergi, important sa te simti implinita, fericita si inconjurata de cei dragi, nu conteaza destinatia....parintii nostrii nu aveau bani sa ne trimita in excursii cand eram la scoala si noi nu intelegeam de ce...acum cand sunt parinte si stiu ce inseamna cheltuielile casei ,....acum ii inteleg si nu ii mai judec cum o faceam odata.copilul trebuie format, ii explici ce se poate si ce nu. anturajul de la scoala este foarte dur si lor le este rusine , asa eram si noi .
sunt convinsa ca esti o mama si o persoana puternica si ca vei iesi din starea asta, e doar o chestie de control. cu sotul tau nu stiu ce relatie ai si prefer sa nu ma bag dar incearca sa ii explici fetitei cum stau lucrurile, sigur vei gasi sprijin si intelegere, numai bine!
Ne impacam bine cu sotul, face si el ce poate. Doar ca de cind am aflat ca pot sa pierd si eu serviciul , ma cam luat frica. Dar cu fiica am unele probleme legate de gelozia ei enorma dar poate ne vom descurca incetisor. Pupici
Bună Natanela! Bună mămici!
Cred că toate femeile după ce devin mămici şi stau acasă şi fac zilnic acelaşi lucru devin uşor depresive.
Din acest motiv este bine să avem un serviciu, chiar şi câteva ore, e bine pentru noi ca femei.
Dacă deja stii că se fac restructurări e bine să mergi din timp la şcoală să te interesezi, poate te transferi la altă şcoală.
Eu îţi urez mult succes!
În legătură cu gelozia fetiţei, ştiu cum este, am trecut prin faza asta.
La două săptămâni de la venirea acasă cu Cristiana, fetiţa cea mare Maria, care atunci avea 7 ani, era extrem de iritată. Incercam să îi spun că e bebe, trebuie alăptat, legănat etc. O antrenam in activităţile specifice , schimbat bebe, să mă ajute la baie. Soţul o lua cu el peste tot, piaţă, la noi la casă, atunci nu ne mutasem, se duceau să hrănească câiniii şi să curete grădina.
Uşor , uşor s-a obişnuit cu sora ei şi acum sunt de nedespărtit. Acum Maria care are 11 ani şi CRistiana are 4 ani sunt puse pe şotii şi în fiecare zi fac câte o boacănă copilărească şi se distrează.
Ştiu că e greu cu doi copii, eşti singură, eu am ajutorul soţului , rar am rămas doar eu cu ele, pentru perioade scurte de 3 maxim 5 zile, când mergea la câte un seminar.
O zi bună vă doresc!