amintiri, dulci amintiri...
De edyrem1 - La data de April 7th, 2011
oana21, ai sunat in creierul meu cu un clopotel cristalin care mi-a trwzit la viata amintiri din copilarie pe care eu nu le-am uitat,dar incerc sa le dau,asa deoparte, ca sa nu mai sacaie... sa uit... sincer,si eu am auzit de primul meu prieten ca are o sotie si doua fete, parca... si credeti ca eu nu as fi curioasa sa ii vad familia,sa ma alin cumva ca e fericit, impacat cu sinele lui? cu viata lui actuala? el a fost asa, idolul copilariei mele, (ma apara de oricine, m-a invatat sa joc fotbal, avea grija de mine, ma rog, ca si copiii) cum ar veni... il stiam de cand m-am nascut,locuia peste gard de bunica mea... parintii lui ne cunosteau familia, niciodata nu au zis nimic rau de noi, erau o familie de pocaiti... vedeti, mie de atunci mi s-a aratat... asa mi-a fost scris... 
acum imi pica fisa... 
(si sotul meu e din familie de pocaiti,dar nu are nici o legatura cu faptul ca noi ne-am pocait de curand,eu cu sotul... si eu am umblkat ani intregi la biserica la penticostali sui inainte,deci sunt mai multi factori,de aia ziceam ca asa mi-a fost scris...) parintii lui emil - asa il chema- imi ziceau tot timpul ca voi fi nora lor... parintii lui... ne-a placut unul de celalalt toata viata,de cand ne stiam... va vine sau nu sa credeti, ne-am sarutat o singura data,cand aveam 14 ani... minunate vremuri... nu ne-am despartit propriu-zis, nu ne-am certat... ne-a despartit destinul... Doamne Doamne mi-a pregatit altceva... cand am avut 14 ani,nu cu mult dupa acel sarut, bunica s-a mutat la tara... (ei locuiau intr-un cartier de case din oras) ultima data cand ne-am vazut,el avea 18 ani,se facea tot mai frumos,etc... dar a exagerat putin cu pipaieli si etc,eu la 14 ani, m-am speriat, asa ca nu prea mai mergeam prin cartier prea des... si oricum,imi era jena sa merg daca bunica se mutase... el a plecat in spania,sa isi faca un viitor, eu am ramas aici, dupa 2 ani l-am cunoscut pe remus, si gata... el a revenit in tara fix inainte cu un an sa ma casatoresc cu remus, m-a cautat acasa, dar nu ne-am intalnit... eu era pe undeva cu remus... asa ca a vorbit sora mea cu el... venise sa ma ia de nevasta... m-am simtit cumva rascolita atunci,dar iubirea pt remus a castigat... sotul stie absolut tot ce a fost intre noi, stie si ca m-a cautat... sincer,daca ne-am intalni intamplator nu cred ca l-ar uri... remus nu e genul sas poarte ura,mai ales daca nu are motiv... emil s-a casatorit, a cautat-o din nou pe sora mea,si i-a spus, mi-a transmis multa fericire,si gata... dar e trecutul meu, si eu sunt mai nostalgica, asa, si cateodata ma gandesc la el si mi se face un dor de el,de copilarie... pt ca copilaria mea, inevitabil,e asociata cu el... dar nu as mai simti nimic pt el,asta pot sa garantez... poate mi-ar fi drag ca un verisor pe care nu l-am vazut demult... pt ca aveam si o gasca de verisori pe acolo cand eram copiii,si acum totui suntem imprastiati... tot de destin... oare sunt eu paranoica, sau e pura nostalgie si melancolie?
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
si mie mi se intimpla sa ma mai gindesc la trecut,la copilarie,la distractiile din adolescenta,dar sotul si ingerasul meu ma fac cea mai fericita acum in prezent si viitor si asta este cel mai important,cred ca toate suntem la fel,cred ca si barbatii nostrii sunt la fel,sotul chiar imi mai povesteste despre copilaria lui si imi place sal ascult.
cat despre sot, vreau sa va spun ca vara trecuta am avut ocazia sa o cunosc si eu pe "prima prietena" a sotului meu... fusese indragostit de ea in copilarie,dar nici macar nu s-au sarutat niciodata... deci tot cam asa ceva... eu stiam cine e ea,dar nu credea, ca o sa o vad in viata mea... si dintr-o data, merg la socrii, si ma cheama cumnata sus la ea, la etaj (ca e si acolo,asa un cerc de prieteni,si ele fusesera prietene din copilarie, respectiva fusese plecata ani de zile in italia,si acum venise "la cumnata" zicea ea... intradevar ca fusesera ca surorile, si nu s-au vazut de 10-11 ani...) sa ne faca cunostiinta... i-a explicat cumnata ca suntem casatoriti,ca avem doi baieti,etc... s-a nimerit ca in ziua aia aveam planificat sa mergem la tara la cineva,cu toata familia... si tipa venise asa,fulger... surpriza... la cumnata in vizita... direct din italia... cu bagaje, cu tot tacamul... direct de la avion... nu se asteptase ca remus sa fie casatorit... deloc nu se asteptase... pt ca baiat mai sfios ca remus nu stiu daca e existat vreodata pe pamant... i-au trebuit 3 luni sa ma pupe frateste pe buze, 6 pana sa ma sarute, si de acolo, in doua trei luni, lucrurile s-au precipitat...
in fine... tipa (olena o cheama) a venit cu noi... chiar si eu am chemat-o indirect, prin cumnata, ca era culmea acum sa ramana acasa, cu nepotii,dupa ce ne facusem planuri... si eu stiusem de ea,remus mi-a povestit totul cum ii povestisem si eu lui... a fost o zi frumoasa,dar intradevar ca m-am simtit cumva incomod pe tot parcusrul zilei,si desi remus avea ochi doar pt mine si pt copii, am simtit si eu cum e sa fii geloasa... 
pana atunci nu stiusem... cum e sa fiu geloasa,pt ca nu am avut nici un crampei de motiv... am simtit atunci pt toata viata... l-am intrebat ulterior,daca nu e nostalgic, daca nu se intreba ce ar fi fost daca................ el tot ma linistea si imi spunea ca nici vorba,ea s-a schimbat foarte mult, are pierce-uri in peste tot, tatuaje, etc, e foarte independenta, si sotul parca a dezaprobat cumnva aomportamentul ei... la independenta ma refer ca nu e obisnuita si nu ii place sa trebuiasca sa se consulte de exemplu cu un iubit despre o hotarare pe care vrea sa o ia... face cum vrea ea... la noi e invers... tot timpul ne cerem parerea unul celuilalt si tinem cont de ea... dar de frumoasa, e frumoasa... nu pot sa mint... acum astept vara,sper sa nu vina din nou in concediu la cumnata mea... 
pt ca in vara, cat de cat, am purtat o conversatie asa, civilizata, platonica, deci de dragul anturajului... dar... nu stiu cum as reactiona daca vizita de anul trecut ar deveni obicei... bine,adevarul e ca nu ma obliga nimeni sa o vad... la o adica,nu as fi obligata sa emrg eu la socrii cand ar sta ea acolo,o saptamana sau doua...
bine,gata... v-am retinut destul... cu amintiri... daca mai are cineva amintiri... va rog... eu merg sa ii scot la o gura de aer pe copii,ii culc, si pe urma sper sa mai pot intra deseara... v-am pupat...
eu credeam ca sunt paranoica pt ca ma gandesc la faze de astea desi am o viata fericita si sunt fericita... dar aveti dreptate, cred ca orice om se gandeste la trecut...
NU ESTI DELOC PARANOICA EDYREM1...ESTE FRUMOS SA ITI ADUCI AMINTE....SI EU CATEODATA...IMI ADUC AMINTE...FRUMOS...!
eu am avut un pr doar 8 luni dar am tinut mult l;a el.a fost primul baiat care a intrat in casa parintilor mei a lucret cu tatal meu mai aflam cate cva de el ca sa insurat sa despartit sau impacat acum au si un copil dar nu imi pasa.la mortea tatalui meu a venit(el ia sapat groapa)si am simtit ca tr sa ma duc la el sa ma ia in brate sa ma stranga sami spuna ca e doar un vis urat dar mam abtinut din respect pr sotul meu.apoi ma gandeam ca poate am simtit asta pt ca paul(sotul)nu a fost langa mine asa cum mi-as fi dorit.si nici acum dupa 2 luyni nu npot vb cu el despre tata si ma doare.stiu sg ca nu mai simt nimik pt fostul; caci au tr cam 8 ani de atunci si imi iubesc sotul si copilul ca pe ochii mei din cap dar nu imi pot explica de ce am simtit asta.
e mult de povestit.....in fine fostul meu de fapt ultimul a fost cel mai cel pt mn....era dezastru....il iubeam la nebunie si el pe mn....pana am facut cunostinta cu ambii parinti si am aflat dezgustatorul adevar...era verisori de gradul 2....nu va inchipuiti cata suferinta...asta e...ne-am mai fost intalnit mai apoi m-a implorat sa nu ma casatoresc ca el ma iubeste dar nu mai putea fi nimik.....si el e acum casatorit cu cea mai buna prietena a mea si in acellasi timp colega de banca in clasele 1-8 si am stat un an impreuna la facultate.....nici nu ma gandeam ca ei pot fi impreuna a fost totul asa pe nepusa masa.....in fine m-a invitat la nunta lui dar pt ca nici unul din ei nu au fost la nunta mea invocand numeroase motive nu am fost....ei au fost la cumatrie la raul si eu voi merge la cumatrie la ei....si atat.....
cu ceilalti ink 2 la numar care au durat prieteniile 2-3 luni maxim era doar dragoste de copil...ca aveam vreo 14 ani.....
SI eu imi aduc aminte uneori de primul meu prieten , aveam 15 ani el mai avea un frate geaman si eu am o sora geamana si ce ne-am gandit noi sa facem perechi de gemeni , asa ca si sora mea a stat cu fratele lui . Sunt amintiri placute cu respectivul baiat nu an stat decat cateva saptamani . ne plimbam pe strada si ne-am sarutat de cateva ori . Pe sotul meu l-am cunoscut tot in perioada aceea , era prieten cu gemenii . Eu m-am indragostit pe loc de sotul meu si el de mine , i-am explicat cum sta treaba si a inteles . erau verile acelea calde unde ne intalneam cu verisorii la tara , lipsiti parca de cicaleala parintilor si de temele de la scoala . De atunci din anul 2000, fac 11 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu . Periada copilariei ramane pentu mine cea mai frumoasa . sigur fiecare etapa a vietii este importanta , mai ales de cand a aparut bebelusul in viata noastra .
Eu sunt mai norocoasa daca pot spune asa... Alin, sotul meu e prima si singura iubire a mea si din partea lui inaintea mea a fost o fata cu care a vb 7 luni de zile si cu care acum e amic, o cunosc si eu, dar atat... Pot sa zic ca am fost foarte, dar foarte pretentioasa la baieti cat am fost copila, dar in acelasi timp imi era si teama, am mai avut prieteni dar niciunul care sa ma faca sa simt ceva "fluturasi"... asta pana sa il cunosc pe alin... si nu va mai zic ca nu mi-a placut deloc de sotul meu
dar a stiut sa ma cucereasca 
deseori ma gandesc si eu la ce a fost..dar imi vine greu sa povestesc..multe dintre voi stiu povestea mea de iubire,doar ca finalul a fost unul neasteptat..a fost decizia mea si inca ma gandesc daca am facut bine..
Anca uite rezultatul... nu ai de ce sa te indoiesti ca nu ai procedat bine... ai o minune de copilas si cred ca asta e cel mai important
mai ales ca din cate spui tu ai un sot de nota 20 care te intelege, te respecta si te iubeste!
da,cristina asa e ..doar ca uneori nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi fost viata mea langa ex-ul..de sot sunt tare mandra,doar ca uneori simt ca ma iubeste mai mult decat il iubesc eu..si nu e corect..undeva gresesc si imi pare rau!
Cred ca tuturor in viata ne apare la un moment dat aceasta intrebare " Cum ar fi fost daca..." dar ce ne e dat de sus e sfant, fii fericita! Atat iti pot spune!
SI ESTE!!!
...in urmatorii doi ani nu am facut decat sa ne certam si sa ne impacam.....la 17 ani am intalnit si eu un baiat,care era si el evanghelist(edyrem21)si mi-am pus toata familia in cap,si nu numai....am avut cativa fluturasi in stomac pt.acel baiat.....dar el aplecat in danemarca si s-au racit treburile....au disparut si fluturasii...si m-am impacat cu Romeo,actualul meu sot....cei mai frumosi ani....cand am terminat liceul m-am angajat...el deja lucra...iar la 23ani ai mei si 28 ai lui ne-am casatorit;era al saptelea an de cand eram impreuna.....
A FOST DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE,LA15 ANI AI MEI...EL 20....
SI EL A AVUT O PRIETENA IN LECEU,LA CARE A TINUT,DAR CAND A PLECAT IN ARMATA RELATIILE S-AU RACIT SI GATA! AICI AM INTRAT EU IN ROL....CUM EU ERAM INCA COPILA,NU Aveam prea multa minte,si, mai filtram si cu altii....
iar in al saptelea an de la casatorie,a venit pe lume EDUARDO,care ne-a impinit pe deplin....
suntem fericiti,suntem impliniti,si multumim lui DUMNEZEU,TOT CE AVEM ,avem prin propriile noaste realizari...
amintiri....frumoase amintiri
va pup fetelor....
fetelor ,,amintiri , amintiri ,cred ca nu e om care sa nu isi aminteasca ceva din trecut , fostele iubiri sau fostii prieteni ,si ni -i amintim cu nostalgie pentru ca a fost o perioada a vietii cand parca totul a fost mai usor ,,, nu aveam atatea griji , si totdeuna , hai sa recunoastem , trecutul pare mai romatic decat a fost de fapt ,,asta e adevarul ,,, cum ai zis si tu , cu siguranta daca il intalnesti pe fostul prieten nu mai simti nimic pentru el , dar il asociezi cu copilaria, si cele care l au cunoscut mai tarziu il asociaza cu o perioada mai fara griji , cand eram mai tinere si parca totul era mai usor , ,,,
e frumos sa ne amintim de trecut...dar uneori mai si doare....si eu ma gandesc de multe ori si imi pun intrebarea daca viatza mea lua alt curs ce s-ar fii intamplat?!....dar pe urma imi raspund....ca nu mai aveam copilul asta....si poate cine stie cum s-ar fi purtat altul cu mine....si tot asha....la mine sotul a fost prima iubire din viatza mea...dragoste la prima vedere....el a facut si armata....l-am asteptat....am trecut si prin bune si prin rele....ba ne certam....ba ne impacam...ba ne desparteam
).....dar niciodata nu puteam sta la distanta cu toate astea...asha ca am hotarat sa ne casatorim dupa 5 ani.....si iata ca in casnicie am reusit sa mai adaugam inca 3 ani....asta a fost destinul meu oricat de mult as fii vrut sa il uit cand ne desparteam...nu reuseam....el a fost sa fie....exact modelul de barbat pe care l-am visat....acum nu ca ma laud dar le are pe toate...atata doar ca se mai contrazice el uneori si ma mai supara dar il tai de la portie si asta doare cel mai tare 
))))))) 
nu am timp acum, dar o sa va povestesc candva povestea mea...........................e dureroasa, si-mi dau lacrimile mai tot timpul, uneori si eu ma gandesc daca i-mi ascultam inima ce viata aveam.......................m-am maritat fara sa stiu ca cel pe care i-l iubeam ma iubeste, am crezut ca nu contez pt. el, si ne-am intalnit acum ceva timp pe facebook, si m-a certat ca ma iubea f. mult,de ce m-am grabit sa ma marit....................o sa va spun si voua intr-o zi..................el este tot singur,si asa cum i-am zis intr-o zi, am asteptat ca odata cu trecerea timpului, conform zicalei ochii care nu se vad, se uita, sa-l uit,dar dorul s-a accentuat.Nu regret copiii,atat.
DAR LA FERICIREA TA CINE SE GANDESTE???????????
DACA NU TU,ATUNCI CINE??????????
poate povestea noastra se asemana,si eu am crezut ca nu ma iubeste suficient,dar a fost contrariul,acum pacat as avea nu regret pasul pe care l.am facut,ca am rupt relatia fara sa privesc inapoi si m.am casatorit imediat,nu regret dar deseori ma gandesc la ce a fost..ca si in cazul tau,fostul nu s.a casatorit desi are 35 de ani,dupa ce m.am despartit de el,m.a sunat de multe ori,ultima data chiar mi.a spus-nu spune niciodata niciodata,ce e al tau e pus deoparte..acum numai cel de sus stie..nu credeam ca mai e cineva in situatia mea..
luluta,cand o sa ai timp sa ne povestesti si tu?
nici tura trecuta nu ai avut timp... cand a mai fost o discutie de genul asta... 
Hmmmmmm........ma trec si acum fluturasi prin stomac cand imi aduc aminte de trecut....eu am fost mai "baietoaica" cand eram mai mica, ma jucam fotbal, umblam cu baietii k prietena de-a lor si eram singura din grup
.....la baieti nu am fost foarte pretentioasa, si am avut ceva prieteni dar nu cine-stie-ce.......cand eram in clasa a 12-a la liceu l-am cunoscut pe actualul meu sot, Ciprian....el lucra si lucreaza si acum cu mama 
iar eu mai mergeam pe la ea pe la servici, si asa ne-am cunoscut......mama e cofetar iar el e dir. de productie pe panificatie.......mama cand a vazut k se cam dadea la mine cand mergeam pe acoloi,s-a luat de el sa ma lase in pace k avea faima de "gagicar" si umbla cu mai multe fete, le schimba ca pe sosete "nesimtitul"......intr-un final i-am dat nr meu de telefon si am inceput sa ne vedem pe ascuns, doar sa ne vedem 
.......nu am vrut sa ma implic in relatie datorita faimei pe care o avea cu toate k ma topeam toata cand il vedem si ce era in burtica mea nu va zic....fluturasi peste fluturasi 
.....timpul a trecut, el a inceput sa se cuminteasca, si sa fie mai serios, m-a dus la el acasa sa ma prezinte parintilor si intr-un final s-a cumintit de tot 
...la cat de innebunita eram dupa el am cedat si am inceput relatia cu toate k mama se opunea.....dar nu regret ce am facut si in timp a lasat-o si mama mai moale, a vazut k s-a cumintit si e baiat serios......ne-am casatorit dupa 2 ani si au inceput fostele lui sa se bage, ba cu tel anonime, ba una k a ramas mai demult insarcinata cu el si avea un copil si sa-l recunoasca ( fals, k a facut ADN 
) si uite asa.......eu k fraiera plangeam la faze din-astea si nu-l credeam k e serios si le facem jocul bagaretelor, dar pe parcurs m-am convins k am un sot bun, iubitor si frumusel pe care multe il vroiau si se ofticau ca e al meu, k l-am pus cu "botul pe labe" cum se spune 
......e acum exact opusul a cum a fost .....si ne iubim mult in continuare 
......
si cam asta e povestea noastra pe scurt.
mai asteptam si alte povestioare
ce frumos...
eu pana la sotul meu nu am avut relatii serioase...nu ma gandesc la trecut sub forma asta ..eu cand l-am cunoscut pe sot am zis clar ca e mai bun ca mine..adica ca si cum e prea mult pt mine..maguliri in toate sensurile posibile si imposibile..si acum este la fel.
...ma gandesc cu nostalgie la copilaria mea.... in care am fost fericita si mereu activa si fff prezenta 
ma gandesc la tatl meu...si nu vreau sa fiu sigura ca este o amintire si atat..nu vreau sa va intristez....dar ma gandesc mereu...si des cu zambetul pe buze..era tatal perfect..eu eram porumbelul lui..asa imi spunea..offf....e frumos sa ne gandim la trecut...chiar frumos 
Eu pot sa spun cu mana pe inima ca sotul este singurul pe care l-am iubit si in iubesc cu adevarat.Pe el toate fostele l-au facut sa sufere,asa ca stie sa ma pretuiasca.
.)Si de parca nu era de ajuns la un moment dat desteptu de varu meu arunca alta bomba ,'vezi daca nu ai vrut sa fi sotie de instructor".Eu am zis las ca asa e cel mai bine.Eu una sunt fericita Crezand ca va spune ca si el la fel, macar de dragul sotiei.Atunci el sa uitat lung la mine, a oftat si a cazut pe ganduri.Vai m-am simtit atata de naspa. Sper sa nu ne mai intalnim si sa mai trec prin faze din astea
Noi nu suntem gelosi.Am lasat trecutul sa treaca si traim prezentul.O fosta de a lui sta la doua case distanta de casa pe care ne-am construit-o noi in romania si sincer si acum ii pare rau tipei dupa el da eu nu am nici o treaba pt ca stiu ca el ma iubeste pe mine si numai pe mine .Cand mergem in romania il mai i-au la misto cu "vecina".
Un fost de al meu,a devenit instructor auto si se astepta ca anul trecut cand am facut scoala de soferi sa o fac cu el dar nu am facut-o. Stind ca a tinut mult la mine si a suferit mult chiar nu vroiam sa rascolesc trecutul.Intredevar este casatorit dar stiu ca nu o prea iubeste,sa casatorit doar sa fie casatorit cu prima iesita in cale ,o ambitie prosteasca sa imi demonstreze mie ca nu sunt singura fata de pe lume.
Am tot incercat sa evit sa ne intalnim dar in ianuarie s-a produs inevitabilul,la nunta varului meu,prin care ne-am cunoscut, ne-am intalnit fiecare fiind cu familia
Si venind vorba de scoala de soferi ma intreba daca am facut-o,desi stia,i-am zis ca da.Cica nu-i nimic ca nu m-am suprat bine ca ai luat permisu.Dar a insinuat ca el imi facea o reducere de pret(vai si sotul si sotia lui de fata..