mamicile care locuiti in strainatate,cate dintre voi ati plecat din tara la inceput

pe mine ma adus sotul, nici nu visam acum 4 ani sa ajung in Italia, aveam alte planuri, insa viata are cursul si destinul ei.

offffffffff si noi daca am putea am pleca mancand pamantul ca nu prea ne mai ajungem aici...sotul a ramas fara serviciu si acum isi cauta si nimik......avem o promisiune pt spania la fratele lui daca ii va gasi...tare as vrea sa plecam ca am mai fost si stim cum este viata in strainatate...

imi pare rau ca nu te poate ajuta mama ta...dar de ce unele persoane pot fi asa?nu inteleg...sper sa puteti sa plecati si sa va realizati asa cum va doriti....va tin pumnii....

si noi vrem sa plecam dincolo la munca(mai bine zis sotul la munca)pe noi vrea sa ne ia cu el.as lucra si eu dar nu am cu cine lasa copilu acasa ...si noi tot ne-am interesat la prieteni,rude(sora mea e in franta (paris)dar nu ne ajuta.ea nu vrea sa lucreze,sta toata ziua la calculator,a dus-o pe mama la ea ca sluga ca altcumva nu am cum ii spune(spala,face curatenie,mancare pentru ginere si pentu ea.)ia promis ca o ajuta sa isi caute de munca acolo sa ne poata ajuta si pe noi dar treaba a fost alta.daca era mama acasa il lasam pe copil cu ea si ma puteam angaja si eu ,(nu i-au prenatalu)dar asa ,nici ea nu munceste acolo,nici eu aici.asa ca pe neamuri nu te baza!!!!!mai degraba te ajuta un strain decat sange din sangele tau....pacat...si noi am pleca mancand pamantu,sa ne achitam datoriile,sa putem sa ne crestem copilu decent .dar asta e..sper ca intr-o buna zi sa ni se indeplineasca visul.bafta si tie si tuturor care vor sa le fie mai bine plecand dincolo.!!!

fetelor va urez succes si sper pentru binele la toti sa gasiti unde sa plecati insa tineti cont ca nici in strainatate nu umbla caini cu covrigii in coada, a veni in vacanta sau vizita e una dara a veni a sta si munci e alta , chiriile sant mari , locuri de munca destul de greu si pentru cei stabiliti aici de ani si ani, e greu peste tot dar sigur nu mai greu ca in Romania

Asa de cunoscut imi suna ceea ce ai scris mai sus.Si eu am fost casatorita si ne mergea destul de prost cu relatia cu toate ca aveam masina casa bani etc...Ne-am dus in slovacia la lucru sa scapam de influenta parintilor lui sa ne refacem casnicia,dar nu a rezistat fara ai lui asa ca s-a intors in tara eu am ramas acolo unde l-am cunoscut pe actualul meu sot care era muresean deal nostru ,si exact ca si tine dupa o casnicie dusa de rapa nu vroiam nimic de la el la inceput eram doar prieteni dar cu timpul bunatatea din sufletul lui m-a cucerit si azi avem un baietel de 1an si 9 luni suntem casatoriti ,nu avem nimic ce sa fie al nostru doar fericirea si iubirea reciproca,caz dor bani o sa ii facem noi cumva cu timpul.

Nici noi nu ne dorim sa traim in lux doar sa avem strictul necesar de zi cu zi si o casauta a noastra,ceea ce nu ma vad realizand in tara.Vreau siguranta de maine pentru puiul meu sa nu imi mai fac griji din ce o sa iau maine mancare sau cum sa fac sa ii cumpar cadoul de craciun piticului pentru ca nu am bani doar de-o paine.Sincer ma doare sufletul sa stiu ca piticul meu nu poate primi ceea ce alti copi da :haine care nu sunt de la second hand ,papuci care nu au gaura in talpa ,un tortulet de ziua lui,etc...doar lucruri de zi cu zi de care eu si sotul nu am avut parte si a fost foarte greu de crescutasa deci vreau ca piticul meu sa le aiba si nu cred ca vreau ceva prea mult sau exagerat,ce credeti am dreptate?
Vreau ca el sa aiba o copilarie mai frumoasa ca amea si lipsita de nevoi elementare,dar sincer in tara aceasta dorinta nu mi se va indeplini niciodata,de aceasta vreau sa plec cat se poate de repede din tara,de dragul copilului meu si a unei vieti normale si nu saracacioase ca acasa.Si stiu ca nici dincolo nu e cu mult mai usor dar macar nu imi fac griji ca nu o sa am ce manca maine.