imi vine cateodata sa-mi iau campii si sa plec sa nu mai stiu de nimeni.simt ca o sa inebunesc,ca o sa clachez la un moment dat si n-o sa mai pot,si nu vreau sa ma razbun pe fata.tot timpul cand sunt nervoasa ea e agitata si mai tip la ea si imi pare asa rau.nu stiu cum reusiti voi spuneti-mi secretul.abia astept sa-mi vina banii sa plec cu fata cateva zile la mama mea ca sa ma relaxez cat de cat.imi e asa greu sa le fac eu pe toate,si o mai am acasa si pe mama socrului meu si e bolnava,si asta pleaca de acasa si ma lasa cu ea,si tre sa mai am grija si de ea s-o servesc la pat,s-o duc la baie,sa fac curat,mancare,sa spal pt toata lumea si sa stau si cu fata,sa ma joc cu ea,sa vb nu mai pot.am obosit rau.abia ma mai tin picioarele.am facut sapt trecuta niste analize si sunt la pamant cu glicemia[56] si cu calciu,si tre sa tin tratament,dar pana nu-i iau feti tot cei trebuie nu iau niciun trat,ca n-am bani si pt mine,ca tre sa-i platesc chirie lui socru-miu.asa socrii am 
,nu ne ajuta cu nimic dar zic altora ca ei ne tin fata,ca daca n-ar fi ei s-ar alege praful de noi 
.imi vine sa-i zic vreo doua,dar tac ca isi da seama cine imi spune si nu vreu sa-i fac probleme.ce sa ma mai fac,ca al meu e un molau,tace....dar cand ma uit la zana mea,la ochisorii si gurita ei cand rade sau vb,sau plange, 
parca imi da putere,dar ma mai scapa si tip,si nu mai vreau sa fac asta 
voi cum faceti fata?
De stanciuandreea - La data de November 5th, 2012
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
in primul rand CALMEAZA-TE!!!!!!!! 2 la mana daca tot platiti chirie la socrii de ce nu va mutati singuri??? 3 la mana sa stii ca nu esti singura pe care o lasa nervii,singura care se ocupa de toate ........... eu de exemplu din minutul doi de cand am ajuns de la maternitate cu mara m-am apucat sa spal sa fac mancare si curatenie ...........suntem doar noi 2 de dimineata pana seara , stau la curte am 6 pisici si doi caini dintre care unul e foarte foarte mare. eu spal ,calc fac manacre curatenie vad de copil ma joc cu ea vb cu ea ..........deci tot . am si eu momente cand simt ca imi vine sa ma arunc de pe un pod si atunci plec de langa mara si ies pe scari in curte si imi aprind o tigara si stau si ma uit la frunze si imi trece . acum ca ea e mai maricica si mananca lapte praf de 2 ori pe saptamana cate o ora seara ma duc la zumba ,fara copil ,fara barbat acela este timpul meu si doar al meu . iar seara dupa ce imi adoarme copilul si treaba e gata in casa ma pun la tv ,la laptop sau fac o baie ,ma bibilesc si asa ma relaxez . acum ca sa mai ies din rutina zilnica m-am apucat de facut decoratiuni de toamna si de craciun si daca ma ajuta Doamne Doamne in 2 3 saptamani iau si cativa copiii la meditatii la engleza sa mai castig un banut . stiu ca e greu dar trebuie rabdare si un barbat intelegator si de nadejde ca al meu
care sa te sprijine si sa te indrume . seara pentru mine e cel mai frumos ,dupa ce mara adoarme ma uit la ea cat de linistita e si stiu ca ....cu suisuri si coborasuri ,cu nervi cu trantit de o usa ceva am facut o treaba buna .
draga mea,eu nu am copii dar am stat cu socrii si stiu ce inseamna...eu pur si simplu am pus piciorul in prag si am spus stop,eu nu mai stau in casa asta si i-am zis la al meu:ori cu ei ori cu mine! ca de foame nu murim noi,cum platim la ei platim si in alta parte .plus ca o familie trebuie sa dtea singura ca sa nu va indepartati unul de altul mai ales ca aveti si copil,si stiu ca certuri sunt multe din cauza stresului si starilor negative acumulate..PLEACA DE ACOLO si fi numai tu cu famiia ta,si da-i incolo mai importanta esti tu sanatatea ta si a fetitei,,,sau ce vrei sa te termini tu inaintea babei???si acum regret cele 8 luni state cu ei in care trebuia sa stam singuri si ce bine este sa sti...ma simt relaxata si linistita.cum mi le fac asa le am fara sa mai raspund si de altii...mai ales ca sigur se baga si intre voi ca si familie si nu le mia permite.mult succes si sa te ajute Dumnezeu sa iei o alegere bune pt tine si familia ta!
am stat si eu cu socrii...pb multe.apoi m-am mutat.dar tot imi venea sa fug.ma suiam in masina cu bebe si ne plimbam muuult.ajungeam la brasov si veneam inapoi intr-o zi relaxata.numai faptul ca mergeam pe un drum drept inainte parca ma ajuta enorm si simteam cum las in spate tot.poate suna ciudat, dar era o senzatie foarte placuta.apoi am inceput serviciul si m-am mai detasat.nu am mai simtit de mult nevoia sa merg fara sa ma opresc.
Asa ca parerea mea e sa te muti in primul rand, apoi sa iti faci mici placeri si cel mai important e sa ai prieteni, colegi cu care sa iesi, sa mergi in vizita si sa schimbi atmosfera
si ca o gluma, cand nu mai faci fata, te intorci cu spatele
pai...ii dau dreptate stefanei in ce priveste chiria... e clar.... in rest...am 2 copiii..amandoi f mici...probleme si dificultati am si eu..acum ..cat era decat alex chiar nu am simtit nici o greutate..dar acum..mi-a fost teama, frica sa nu se simta alex dat deoparte, frustrata..singura...suntem in strainatate..decat noi 4...si logoc sotul munceste...deci..si eu vad de toate alea..Ma descurc acum..am trecut de faza de initiere..a fost grea intradevar dar a trecut pt k suntem f uniti si pt ca am reusit sa ma organizez, sa ma obisnuiesc cu noul statut si sa iau totul mai lejer..La tine e probl si de socrii, mama socrului, tacerea sotului etc... asa ca e vb de altceva cred eu! rabdare multa, acorda-ti timp pt tine, ocupate de familia ta si ..mutati-va singuri!!
parca ai fi cenusareasa...de ce nu va mutati voi singurei...luati-va inima in dinti si mutati-va singuri...asa reusiti sa va regasiti(tu si sotul)este greu cand stati mai multi in casa...ies tot timpul discutii si nervii ating cote maxime...iei foc din orice si fiecare motiv cat de mic tinzi sa il faci cat casa...stiu pentru ca sunt trecuta...acum de cand stam singuri parca suntem doi porumbei
te sfatuiesc sa te linistesti si sa te gandesti draga mea ca sunt multe mamicute care probabil au trecut prin ceea ce treci tu...aici incluzandu-ma pe mine...si eu am avut cel mai prost moment din viata mea cand am venit de la maternitate si nu stiam sa fac mare lucru cu bebe, aveam dureri ingrozitoare,nu am avut nici un ajutor din partea nimanui,noi fiind singuri cu bebe...deci iti dai seama,eu fac mancare, eu spal, eu calc, eu am grija de bebe nonstop...sotul meu lucreaza ff mult si nu are timp..despre socrii nu pot sa iti spun decat ca ar trebui sa gasiti o solutie si sa puteti pleca de acolo, sa gasiti un loc numai pt voi 3 si atat...cred ca ai nevoie de liniste si pace, ai nevoie doar de familia ta si atat! cum ai zis si tu,cand esti trista si simti ca nu mai ai scapare uita-te in cohisorii ingerasului tau si o sa vezi ca iti trec toate si sigur te fac mai puternica...multa bafta, curaj ca sunt convinsa ca esti o luptatoare!
va multumesc pt incurajari,parca ma simt mai bine datorita voua.nu stiu ce ma faceam daca nu ma inscriam pe sait.va multumesc enorm ca-mi sunteti alaturi .o sa trec si peste asta,asa am fost invatata de mama,sa lupt pt copilul meu,ca si ea a trait cu 2soacre si s-a chinuit mai mult ca mine.stiu ca n-am ce face momentan,pana gaseste sotul un serv stabil,dar dupa aia pun piciorul in prag si inchei
da asa se intampla cand ai multe pe langa ingrijirea copilului eu pot sa zic ca ma numar printre norocase ma ocup de mancare pentru bai de jucat cu bia tot ce tine de bia ziua nu fac decat curatenie la mine in camera si cand doarme bia prin casa dar sunt zile cand nu fac nimic am mancare lui bia ea doarme dorm si eu paote nici vasele nu le spal dar vine iubi acasa si le fac soacra mea gateste ea se ocupa cu partea aceasta ,,al mai am eu pe socrelo care uneori ami vine sa al stranut sa fuga de langa mine dar merge si asa
eu zic ca trebui sa ai o discutie cu sotul tau asa moale cum este el sa i zici ca nu ami poti avea grija de bunica ,ca esti obosita si sa ati vezi chiar de tine bebe si sot ,,ati va fi mult mai usor ,,te pup si sper sa treci peste acest greu
de acord cu fetele... nimic nu se compara cu supliciul de a locui doar voi, singuri, ca o familie... noi avem norocul de a locui singuri,si mereu ii multumesc lui Dumnezeu pt asta... mi-e foarte greu, nu ma ajuta nimeni, e adevarat, dar nu mi-as da libertatea pt nimic in lume...
cand clachez si eu, ca orice femeie, ma duc in baie, trag un plans, urlu de doua ori, si imi trece... daca nu imi trece, urlu umpic si la barbatu-mio, 
si el ma lasa sa ma descarc, si totul revine la normal... 
iti doresc multa putere...
alina esti tare
cred ca asa am facut eu cand nu mai puteam,intorceam spatele la tot si plecam la plimbare si veneam cu forte noi,,,,,ooooo cand vad cate o mamika ca nu mai poate ,parca mie mila de mine cum am putut eu cu 7 sa trec peste toate,,un sot care nu maq ajuta la nimik,,parintii departe,,,,si totusi am trecut cu bine peste toate,,,eu cred ca avem o putere interioara care trebuie doar sa o descoperim,,,asa ca mami capul sus si mergi inainte ,toate problemele se vor rezolva
offf...in primul rand ar trebui sa va mutati doar voi,daca tot platiti chirie.....in al doilea rand eu abia ies dintr.o stare asemanatoare...mi se adunase si mie o gramada de facut,plus certuri cu mandru,plus probleme financiare,multe in care s.a bagat mandru ca un destept fara sa ma consulte,asa ca o perioada am decis sa fac doar ce trebuie pt bb,slapt pt bb,mancare pt bb si multa atentie dedica lui mai ales ca eram mai tot timpul singuri iar mandru knd venea nu era in stare sa stea nici in picioare......casa faceam exact minimul necesar....acum incet incet incep sa imi revin puen mana si vb cu sotul tau si spunei ce simti si cautati o solutie impreuna,pt ca ai sa cazi ca mine si e greu,e f greu....mai ales daca nu ai pe nimeni langa tine