si voi intrati in panica cand sunt copii vostrii bolnavi?
De ANCA RESTEA - La data de January 23rd, 2011
of fetelor eu am un stil asa prost. de cate ori are patry ceva simt ca mor, nu mai pot manca , nu mai pot dormi, nu mai pot face nimic, nu se mai intelege nimeni cu mine. nu as vrea sa fiu asa dar asta e , nu eu mi-am ales firea si caracteru. si starea asta e valabila pt oricare membru al familiei mele. nu suport sa fie careva bolnav. mai e careva dintre voi ca mine? sau sunt un caz aparte?
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
eu cred ca toate ne panicam cand copii sunt bolnaviori,nu?cel putin la primul eram terminata,acum la al 2-lea sunt mai experta
si nu ma mai sperii asa rau 
pai da si eu is la primu si ultimu de-altfel si ar trebui sa nu mai fiu asa ca doar e mai mare acuma, are aproape 7 ani dar asta e......
si eu sunt la fel mai ales sa mai ajung la spital(....)ultima oara cind am fost cu gabita la urgenta de craciun ia-m dat-o lui ca simteam ca-mi cade jos si cind am fost la 7 luni cu ea in spital si nea internat am zis cz inebunesc pina am ajuns in salon am zis ca mor acolo sunt mai emootiva si acolo daca nu ma stapinesc cum trebiue imi dau lacrimile nu as vrea dat asta sunt fiecare are temperamentu lui mai ales sa faca temperatura atunci nici nu mai stiu de mine toata atentia este a ei sa nu se agite astea suntem noi
Cred ca nu mai intrecut pe mine...Cand se simte copilul rau ma transform,mi se duc ochii in fundul capului si sunt in stare sa iau la rand toti medicii din Galati,dar ma limitez la 2-3.
asa sunt si eu.puiul meu a facut icter la nastere si ne-a externat fara sa-i treaca si am tras 2 luni din cauza icterului si asa am pierdut si laptele matern.simteam ca-mi cade cerul in cap.ii tragea sange la nici o luna de zile din cap,din vena si urla de iti rupea sufletul.nu stiu cum am avut atata putere.si eu si sotul plangeam in lacrimi la usa cabinetului si ziceam ca daca nu-l termina cat de repede intram peste asistente.e dureros,e sfasietor si pt mine.orice sa faca numai bolnav sa nu fie.sunt panicata si eu,nu pot manca nici dormi,sunt irascibila si ma cert din orice,sunt cu ochii pe ceas sa-i fac tratamentul la timp.e groaznic.............
si eu ma pun tare nervoasa si incep sa plang sa caut un vinovat ma panichez tare cand e baiatul bolnav nu mai am chef de nimic doar sa stau langa el
toate mamicile sunt asa-gandeste.te ca bebe iannis se trezea la 12 cateva zile la rand in tipete-dupa o jumate de ora adormea si eu e stateam in fund si il urmaream pana dimineata...mereu il verificam sa vad daca sufla,daca nu are febra..nu mai zic ca nu mai puteam de durere cand il vedeam ca nu mananca nimic,asta fiind de la dintisori,nici acum nu m.am obisnuit..asta inseamna a fi mama..
eu ii multumesc lui d-zeu ca ma ferit de boli sau raceli,dar inca suntem mici avem aproape 7 luni..cu siguranta as plange langa el si m-as ruga lui doamne doamne sa fie bb sanatos si sa-mi dea putere pt a trece peste...
da și acum cind Maria care face 8 ani sunt un pic speriată dacă răcește mai rău, sau vomită. De Cristiana nu mai vorbesc care face 9 luni în curind, a fost răcită in decembrie și aveam impresia că nu mai scăpăm de răceală. Cred că așa sunt toate mămicile.
cand alex avea 2-3 lunite dormea de la 9 seara la 6 dimi si eu in loc sa ma odihnesc ca era FRANTAAA stateam cu capul lg patut sa-l urmaresc ...a vomitat de 3 ori si de 3 ori eu am plans terminata(era mic mic si aveam o teama..
) nu a fost racit pana acum, nici febra slava Domnului dar sincer cred ca as fi la fel..de paza..offf...asa suntem noi mamicile,toate cred....
mi-aduc minte, ca la andrei ,a fost si mai sensibil,racea mereu,muream cand era bolnav,a fost o perioada cand in fiecare vineri eram la dr.deci sambata si duminica era compromisa,asta in perioada cu cresa si primul an de gradi, pana s-a acomodat.Ajunsesem de mi se facea rau cand se apropia vinerea, ca stiam lectia, face febra si trebuie sa mergem,apoi il puneam pe picioare pana luni,in cursul sapt. iar se imbolnavea, si vinerea era varza.................greu de tot cu puii mici.In primele 4 luni, faceam ca Anca, citisem eu de sindromul de moarte subita la sugari, si nu va spun ca 4 luni ,nu am inchis un ochi noaptea? de eram vanata in jurul ochilor,stateam si-l urmaream daca respira.
Eu cred ca suntem grijulii,e normal sa intram in panica,dar sa stim sa nu aratam.pup mamicile, si curaj!
pai eu nu prea stiu sa nu arat. eu cand sunt suparata si disperata citesti in mine si prin mine ca intr-o carte. dar eu cred ca e normal sa fie asa atunci cand esti o mamica constiincioasa. de fapt asa cum a spus anca: asta inseamna sa fii mama. si luluta ti-am spus ca ai 2 copii superbi? ii ador si seamana asa bine , parca is gemeni. sa te bucuri mereu de ei . ochii aia superbi ma termina
si voi sunteti o familie frumoasa,aveti o domnisoara tare frumoasa si simpatica
sa va traiasca!
superba printesa!
cred ca asa e orice mama... aveti dreptate,e sfasietor... sotul meu se enerveaza ca nu pot sa imi pastrez sangele rece, si calmul, dar noi avem atatea amintiri neplacute de prin spitale, (baia mare si cluj) incat la cel mai mic semn de boala sunt terminata, si doamne fereste sa fie cazul de medicamente, ca deja ma consum, plang, mai nu intru in depresii... mai ales ca am batut drumuri de cluj cu samy pana mi-a venit rau... eram singura, cu autocarul, gravida in 3 si 4 luni cu bebe, disperata, nu cunosteam nici orasul... (chiar ii ziceam nu demult sotului ca mi-e dor de cluj,cum tot am mers pe acolo, dar nu si de spitale,dar de cate ori am fost cu samy pe acolo, si ne mai plimbam prin oras pana ce era de mers la autocar,ca ultimele 2 ori deja cunosteam orasul,si samy , la 2 ani si umpic, zice catre mine, "mami,ia gala" ... mai avem umpic pana la "autocal") deci am cam tras cu el... pana si bebe a fost racit deja de 2 ori... si de 2 ori asa, cu antibiotic, ca odata i-a trecut fara... deci eu una sunt terorizata...