Sarcina nedorita?

Problema mea este putin mai delicata si de asta sper sa nu deranjez. (o sa explic de ce spun asta). De fapt inca nu sunt convins daca am inca probleme la cerebel si ar trebui sa ma duc la un psiholog, de aceea apelez la un forum si am apelat la forumul asta pentru ca am observat ca este printre singurele care sunt lipsite de ironii si glume pe seama celora in postura mea.

Acum aproximativ 2 luni si ceva, am avut un oarecare (de subliniat "oarecare") contact cu o prietena de-a mea. Inainte sa ajungem la petting, SPECIAL (pentru paranoia mea) m-am spalat pe maini, inainte sa ajung cu mana la ea intre picioare (incerc sa ma exprim cu cat mai mult bun simt) - insa cu toate acestea nu pot sa-mi amintesc exact daca nu cumva din greseala sau intr-o oarecare neatentie, am trecut fara sa vreau pe langa organul meu genital, luand pe mana/deget putin fluid seliminal. Cu toate acestea si fara sa-mi dau seama, inainte de "actul" cu pricina, am continuat sa ne dezmierdam fiecare mai peste tot, mai putin zonele X. Dupa care am incercat sa o masturbez, ceea ce a fost mai mult o nereusita pentru mine. Din ziua aceea, am ramas fixat pe ideea ca de pe mainile mele ar fi ajuns cumva un spermatozoid din acel lichid seliminal (daca ar fi fost vreunul, in orice caz). Stupid, nu? De aceea spun, ca ma simt atat de prost cand ma gandesc ca unii isi doresc cu adevarat copii si eu... ploaie si vant, ma stresez in ultimul hal. Si eu imi spun asta de multe ori si totusi nu pot sa imi controlez sentimentul. Am spus ca o sa-mi treaca toata chestia asta cand ii vine menstruatia prima oara dupa incident. I-a venit (mai dereglat, ca am inteles ca ea asa este... putin mai dereglata hormonal) si totusi nu m-am linistit. Intre timp cam dupa, sa zic circa 5-6 saptamani, nu stiu exact, a fost la un ginecolog ca sa se consulte (ea credea ca are un chist, prin urmare ea este total convinsa ca nu este insarcinata, deci nu a mersul cu scopul asta). Doctorul a consultat-o la ecograf si una alta si i-a spus ca nu are nimic. Spuneam ca o sa-mi treaca cu ocazia asta. A trecut timpul, a venit si a 3-a menstruatie iar mai repede cu vreo 2 saptamani sau ceva de genul asta si inca ma simt cel mai ghinionist barbat de pe pamant. Ma gandesc ca ar putea fi vorba de o mestruatie peste sarcina, desi ea (bineinteles) imi spune ca totul este normal si ca are o menstruatie normala care-i tine in jur de 5-7 zile, nimic diferit de celalalte menstruatii. In fine, intr-un final... spre rusinea si nesimtirea mea, am rugat-o sa faca si un test de sarcina (care cred ca multi l-ar considera inutil) - dar am facut-o si pe asta. Sper ca intr-un final cu testul de sarcina sa ma linistesc, pentru ca trebuie sa plece din tara in urmatoarele 2 zile si sincer sa stiu rezolvata macar partial "problema". In cazul in care chiar e, ma gandesc la un avort (si acum iar ma simt la fel de prost, cand ma gandesc la cei care isi doresc copii) - insa ar fi foarte dificil, ea fiind in alta tara. Am inteles ca trebuie sa mai astepte oricum o zi sau doua ca sa-i treaca menstruatia, ca sa poata face testu'.

In fine, rugamintea mea este de a primi niste sfaturi si opinii, in cazul acesta care de fapt este de doua naturi: una ar fi cu privire la situatia mea intima, prezentata mai sus - si cealalta, ar fi legata de paranoia mea, daca pot sa-i spun asa. Nu este prima data cand am trecut prin aceste sentimente si probabil ca nu este forumul cel mai potrivit pentru partea asta, insa am decis sa spun toata problema pana la capat. Ma intereseaza daca mai sunt si alte persoane care au trecut prin probleme de acest gen. Un copil in viata mea, in momentul de fata, ar reprezenta o devastare din mai multe puncte de vedere, de aceea sunt atat de agitat.

De asemenea, se apropie cele 3 luni in care se poate face avortul (din cate stiu eu) si cred ca ar fi cazul sa ma dumiresc, ca sa stiu ce este de facut, sa nu treaca limita, pentru ca ar fi destul de nasol. Am uitat sa precizez ca ea in afara nostalgiei si melancoliei, care este o adevarata tristete pentru ea, nu prezinta nici un simptom de nici un fel. Cel putin din cate imi relateaza ea.

De aceea va rog sa tineti cont de lucrurile pe care am pus accentul (situatia intima, psihicul meu, "contextul" in care ar aparea copilul si ma rog avortul, daca ar fi necesar) ca sa puteti sa-mi da-ti un sfat sau sa va exprimati opinia. Multumesc frumos, astept raspunsuri.