primul an si casnicia
De tmeda - La data de September 2nd, 2013
Primul an din viata oricarui bebelus cere mult timp mamei. Trebuie sa ii fie la dispozitie 24h din 24h. Si tot tacamul: mancare, hainute, spalat, calcat, plimbare, joaca si multa afectiune. Si cu tata cum ramane? Voi cum faceti ca si sotii vostri sa se simta iubiti si apreciati chiar daca nu aveti timp de ei? Eu il iubesc foarte mult pe sotul meu. Dar cand ajunge acasa, imi vine sa fug, sa il las cu copiii. Dupa o zi de baby sitting, mancare, spalat vase, curatenie, spalat haine etc....nu prea mai gasesc resurse si pentru el.
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
Mami,si noi am trecut prin asta...la inceput imi era tare greu ca eu ma ocupam de tot..pe tati l-am cam lasat pe locul doi....cu timpul a a inceput sa se implice si el in aceata minunata ocupatie...acum ca bebe deja are trei anisori ne este mult mai usor sa avem timp sa "ne iubim" ca la inceput..
timpul le va rezolva pe toate..nu-ti trebuie decat putina rabdare..iti urez mult succes!
noi inca de cand a aparut micuta am fost fff uniti, eu am fost singura tot timpul caci el era la munca si seara cand venea la 12 noaptea eu ma trezeam si vorbeam tot timpul , nu il lasam singur, discutam problemele de la servicu, din casa, tot timpul am comunicat . in timpul liber care la el e doar o zi pe sapt ieseam impreuna la plimbare, cu micuta in parc ,la o terasa etc.. importanta este comunicarea, respectul unul fata de celalalt, iubirea, ca restul zic eu vin de la sine...si eu m-am chinuit singura cu treburile casei dar gaseam tot timpul un loc pt noi doi...
Totul depinde de tine si de cat de intelegator este el...un copil ori uneste ori desparte....noi ne am indepartat destul de mult de cand am ramas gravida...nu m am simtit deloc rasfatsta...acum cam fiecae e pe contu lui...ne dam contul dar nu mai este k la inceput...este o mare raceala intre noi si asta a intervenit cu timpul...sper doar sa se schimbe situatia k numai ferici nu suntem...
La noi e bine....acum.....a noaastra are un an jumate. Si seara la opt deja e la somn asa ca avem timp de noi. Plus duminica suntem mereu impreuna
La Mateo schimbarea a fost destul de marisoara, la inceput mi se parea ca nu mai e atent cu mine ca nu ma mai suna sa vada ce fac, dar de fapt el nu suna cu gandul ca eu ma odihnesc si sa nu ma deranjeze, au fost cateva certuri si crize din partea mea, dar prin comunicare am trecut peste ele si acum este foarte bine.... urmeaza sa vina bebe2 si sper sa nu mai fiu la fel de absurda ca la Mateo
iar daca voi fi sper ca el sa fie la fel de rabdator si intelegator.
eu cred ca reusesc sa ii multumesc pe amandoi..nu stiu cum-secretul cred ca sta in firea fiecarei femei..mami acum ca noi ne apropiem de 4 ani pot spune ca primul an de viata al copilului e jucarie pe langa ce urmeaza..resurse trebuie sa gasesti mereu..noi peste cateva zile sarbatorim 8 ani de casnicie si apoi 4 ani ai lui bebe..ma declar fericita..poate eu iubesc mai putin dar ce cei doi barbati din viata mea sunt iubita neconditionat...
Sincer, cred ca de data asta e randul tau, tu trebuie sa te simti iubita si apreciata, sustinuta de el, nu invers. Sotul e sot, e adult, nu e cazul sa se simta precum un copil neglijat. cel mai simplu ar fi cand se linisteste noaptea puiul sa petreci putin timp cu sotul, sa stati de vorba, sa ii spui si ceea ce simti tu, nu doar sa il corcolesti. E o perioada mai grea in cuplu dar cu rabdare din partea ambilor parteneri va puteti regla. noi nu ne-am reglat din pacate, prea multe sfaturi nu iti pot da, doar ca nu esti singura, sunteti doi, daca suteti pe aceeasi lungime de unda puteti comunica si depasi eventualele mici probleme sau aparentele de instrainare.
succes si crestere frumoasa puiutului!
total de acord cu mai catandry,sotul tau e adult nu trebuie sa te gandesti la el ca la un copil neglijat ba din contra el ar trebui sa faca ceva sa te mai scoata din monotonie.Pe noi cea mica ne-a apropiat mult,am avut vreo 4 luni in care eram amandoi zombi,dar cu intelegere si iubire am depasit impreuna toate greutatile iar acum am ajuns in punctul in care o privim seara cand doarme si ne miram cand a crescut asa de mare.Daca sotul tau te iubeste o sa inteleaga implicit ca acum el nu mai e pe primul loc si in aceias masura viata voastra s-a schimbat.
La noi este bine ...ne adoram bebelusul suntem pur si simplu afascinati de el...poate sunt mai dragastoasa de felul meu imi place sa ma giugiulesc cu sotul meu si poate de asta la noi nu sa pus problema ca ne neglijam unul pe celalalt iar sotului meu nu.i displace deloc ba chiar dimpotriva daca ma mai iau cu treaba vine el la mine...de bebe ma ocup cel mai mult eu pt ca el lucreaza dar cand este acasa nu ezita sa stea impreuna si sa ii faca mofturile...
cand e un singur bebe e ok ..zic si eu la fel ca mami iannis..primul anisor e jucarie pe lg ce urmeaza..dar daca sunt doi sau trei sau etc e alta treaba... sunt si zile cand pici obosita fara mari conversatii cu sotul
) dar na... e totul in limita normalului.. Eu de ex am atentie din partea sotului..pt ca de multe ori el imi si zice..e greut ca sa nu zic greu 
)) cand ai doi bebei mititei sa nu pici franta .. dar acum pot sa zic ca apele s-au calmat si e mai bine , nu mai sunt ciar asa de stresata sa zic asa.. 
a trecut primul anisor la bebe 2 si cum e f curajoasa si intelegatoare, linistita, cumintica iar alex un copil fff istet si care a inteles multe lucruri din ce tine de surioara si nu numai stau mai lejer si mai linistita dar cu toata atentia asupra lor ca sunt mici ..sotul sa mai dea si el atentie ca na.. e destul de mare 
))
Pai da. am uitat sa specific ca am bebe de 7 luni si fetita de 3 ani jumate!
Faza e ca pe mine ma depasesc toate! Nu reusesc sa fac toata treaba, cateodata nu apuc sa gatesc pranzul iar in ultimul timp asta a devenit regula. Si tot asa....nu pot nicicum sa le impac pe toate!
Nu-i nimic mami, nu trebuie sa le faci pe toate, nu-i capat de lume. e greu cu doi copii mici, cand vor mai creste va fi mai bine in sensul ca nu vor mai fii dependenti de tine pentru orice si vei avea timp de mai multe, sau macar de gatit si putin curatenie
Nu intra in panica. va pupam dulce!
Pe noi fata ne-a unit f mult...acum cand urmeaza sa nasc a doua oara parca suntem si mai uniti..Sper sa ramana asa