Pentru yoana.ghile1

Multumesc mult adda de intrebare si de incurajari.Acum sunt bine.La inceput am plans incontinu cateva zile.A fost un soc pentru noi,chiar nu ne-am asteptat la asa ceva.Acum parca m-am impacat cumva cu idea.Mergem inainde cu gandul ca daca Dumnezeu,a hotarat ca sa copilul nostru sa fie bolnav el ne va da putere sa il crestem si sa mergem inaite.Se zice ca Dumnezeu niciodata nu iti da mai mult decat poti duce.Daca chiar e sa fie bolnav(ceea ce eu inca nu cred si nu sunt asa convinsa pe cum par medici) inseamna ca Dumnezeu ne crede suficient de puternici pentru aceasta responsabilitate.Pe 2 decembrie am urmatoarea vizita la ginecolog dar sa fiu sincera nici nu mai imi vine sa merg.Parca imi si frica de ce imi vor spune.Iar pe 13 sunt programata pentru aminocenteza nu am vrut sa imi fac vilocenteza aia,au zis ca ma mai lasa sa ma gandesc pana atunci.Dar sa fiu sincera nu cred am fac nici asta.Cum mi-a zis si medicul,e inutil sa o fac si sa ma asum riscul de a pierde sarcina daca nu vreau sa avortez in caz de rezultat nefavorabil.

Stiu ca e greu dar trebuie sa fii tare pt bebe!nu mai fi suparata ,ca se supara si bebe!
Te mai asteptam cu vesti,cand ai noutati.

moare ultima asa ca ,capul sus si fii tare Dumezeu va va ajuta o sa vedeti gandeste ca totul va fii bine