anca,iti multumesc din suflet.......am o perioada foarte proasta.......mi se intampla numai lucruri rele: bebe mic nu papa mai nimic din cauza dintisorilor cam de o luna,baiatul cel mare la 12 ani se porta de parca ar avea 20-nu mai ma inteleg deloc cu el si nu stiu ce metode sa mai aplic.......sotul din cauza oboselii acumulate la servici de o saptamana abia se tine pe picioare,mamei mele nu ii este bine la servici,si cel mai grav ,ieri am aflat ca tatal meu a facut o comotie cerebrala si are o tumora pe creier care nu se stie inca de ce natura este.......m-am descarcat ieri......am plins toata ziua(de parca as rezolva ceva).nu imi ramane decat sa ma rog la DD sa isi indrepte fata putin spre noi si sa ne ajute.....mai ales pe tata.
pentru anca restea
De MONNA - La data de May 18th, 2011
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
scz ca ma bag....multa sanatate tatalui tau si voua multa putere sa il puteti ajuta....
multumesc frumos.....am nevoie de sustinere cu atat mai mult cu cat vine din partea prietenelor mele.
doamne cate probleme!multa putere sa treci peste toate....
imi pare rau..sper sa fie totul bine.multa sanatate-asta e cel mai important ..si tatalui ,mamei,sotului,tie ca mamica,caci trebuie sa fii puternica si nu in ultimul rand copiilor.daca copilul zici ca se comporta ca un adult,incearca sa vorbesti cu el ca de la om la om,sau roaga.l pe sot sa aiba o discutie ca intre barbati..de acelasi lucru se plange si cumnata mea,doar ca baiatul are 9 ani.dar deja raspunde,se enerveaza,tranteste,mai iese fara acordul parintilor.trebuie tinuti un pic din scurt..repet cere ajutorul sotului-de obicei ei se fac intelesi..sanatate si numai bine si bebelui mic si la multe perlute..
monna,sanatate multa tatalui si tie iti doresc multa putere sa treci peste toate necazurile...te pupam dulceeee...
fetelor,m-ati facut sa plang....va multumesc din suflet pentru incurajari si pentru ca sunteti langa mine!
anca , multumesc pentru sfat. voi vorbi cu sotul meu in seara asta....sa vedem daca se va rezolva ceva.sotul meu are foarta multa rabdare poate va reusi cu vorba buna pentru ca nu l-am batut niciodata pe valentin si nici nu mai am cum sa o fac acum.faptul ca cineva este langa mine imi da incredere ca toate se vor rezolva cu bine.va doresc numai bine si voua pentru ca sunteti o familie minunata!
multumim!ai incredere ca totul va fi bine..despre copii-cred ca stii si tu..ne trebuie toata rabdarea si dragostea din lume!
oh monna ...regret nespus ce se intampla in familia ta.oricat de puternica ai fi, este prea mult pt oricine..d-zeu sa va ajute sa treceti cu bine peste toate...sanatate multa va doresc tuturor , in special tatalui tau...probabil ca te intrebi acum: de ce mi se intampla toate numai mie?..acelasi lucru m-am intrebat si eu cand d-zeu a luat-o pe mama mea draga la el cand aveam mai mare nevoie de ea....n-am inteles si nu o sa inteleg niciodata..cineva mi-a spus atunci: d-zeu ii inceraca greu doar pe cei pe care ii iubeste nespus..poate ca avea dreptate...asa ca acelasi lucru iti spun si eu..d-zeu va iubeste prea mult si poate de aceea va incearca mai mult ca si pe altii. stiu ca doare , dar oricat de mult te-ai consuma tu , problemele nu vor trece...copilul este asa din cauza anturajului...incearca sa vorbesti cu, calm cu el ....vei vedea ca toate sunt trecatoare..noi suntem langa tine...macar cu unn sfat.
ma bag si eu in seama, scuze dak deranjez. am citit cu calm cele scrise de fete si parerea mea este k trebuie sa fii puternik ptr familia ta. optimism si trecere cu vederea sa spunem asa, e greu , parerea mea de parinte si vazand si altii copii din jurul meu, in legatura cu cel mare al tau, pana la urma toate trecem prin asta e normal , copii traverseaza diferite perioade . arma secretlui e comunicarea, incercati sa vb cu el. chiar dak iti va da impresia k nu asculta el oricum inregistreaza si isi va da seama. succes1!
daniela,iti multumesc. voi incerca sa readuc relatia cu valentin pe linia de plutire........cred ca l-am scapat odata cu venirea pe lume a lui cristian. am incercat sa le fac pe toate singura(grija copiilor,mancare rufe calcate,spalate,curatenie-la care sunt cam exagerata-)nu am acceptat ajutorul nimanui-asa am fost mereu:"POT SINGURA",dar cred ca am pierdut din vedere esentialul:copilul meu. te pup
anca restea,m-ai ajutat sa ma descarc.....mi-a fost rusine sa vin de una singura si sa va povestesc necazurile mele........iti multumesc din suflet pentru ca esti o prietena atat de buna. da.,cred ca cele mai bune lucruri vin prin suferinta, ca DD ne pune la incercare credinta.....eu cred in continuare ca orice se va intampla va fi alaturi de mine - are ceva pregatit pentru fiecare .intrebarea mea a fost apropiata de ceeace ai spus tu :"DE CE EU DOAMNE?" este atat de grea asteptarea.....nu stiu cand vom afla daca se mai poate face ceva.........e greu sa fi neputincios.........sa nu poti sa-ti ajuti parintele care te-a crescut,te-a ajutat , te-a iubit,te-a indrumat-te-a aparat.........am inceput iar sa plang.asta fac de 2 zile si cred ca o sa-mi plesneasca capul.
inca o data iti multumesc mult pentru cuvintele de incurajare .atunci cand imi va fi greu o sa ma gandesc ca aici este cineva care va fi langa mine mereu. te pup dulce!
multa sanatate tatalui tau...speram din suflet sa treci cu bine prin incercarea asta grea...fii puternica, increzatoare si optimista!! este f important!! in leg cu fiul cel mare...am o prietena aici cu aceeasi problema dar usor usor baiatul a inteles ca nu se incadreaza la grupa mare dupa care tanjea...multe discutii..."pedepse"..lipsa interesului si a comunicarii prea fatise al mamei asupra copilului doare si-l face sa se gandeasca mai bine...t pupam cu drag si speram sa auzim de bine
e atat de greu sa spun ceva,si totusi,ar fi atatea de spus... dar nu vreau sa fiu superficiala sau gresit inteleasa,deci vreau doar sa spun ca m-ati facut sa plang, sunteti niste prietene adevarate, tin mult la voi,si MONNA, sa stii ca mereu vom fi alaturi de tine si ne vom sprijini reciproc...
rezista, fii tare, si aminteste-ti de Dumnezeu,pt ca si El isi aminteste de noi cand ne este greu si cand ne intoarcem fata spre El...
fetelor , aseara am adormit bustean pentru ca am avut o groaznica durere de cap- am zis ca ma duc dupa tata la spital,asa tare ma durea-si nu am mai citit ce mi-ati scris......nu ma gandeam ca pot avea atatea prietene carora sa le pese cu adevarat de mine........sunteti minunate! sa va dea DD bucurii si sanatate dupa inima voastra! va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine, sprijinul si incurajarile voastre m-au ajutat sa cred ca poate intr-o zi nu prea indepartata va voi spune ca tata este bine si va trai multi ani si isi va tine si al doilea nepot in brate........
sa dea d-zeu sa fie asa draga mea. insa orice s-ar intampla....tu trebuie sa fii tare , sa tii capul sus si sa privesti doar inainte si cu optimism. doamne cat cunosc pe pielea mea suferinta asta legata de parinti.....dupa cum am mai spus mama a decedat la doar 46 de ani( d-zeu sa o ierte)..iar tata.este un om foarte bolnav,,,,,oricand i se poate face rau...traiesc cu frica zilnic...dar asta este viata draga mea. sanatate enorma tatalui tau, multa intelepciune baiatului tau, care sunt sigura ca trece printr-o perioada mai putin buna, de aceea este asa mai neintelegator si rebel....iar tie mami...multa rabdare si putere...te pupacesc si te asteptam numai cu vesti bune. si nu uita: suntem aici pt tine.
la controlul de astazi i-a spus medicul ca 90% il opereaza,dar mai trebuie sa faca unele investigatii.....e complicat pentru ca tata sufera si cu inima si are si diabet. nu stiu cata putere mai am eu.sunt si foarte obosita si pentru ca plang mereu aseara mi-a fost foarte rau -abia daca mai puteam sa respir- s-a speriat si sotul meu,si baiatul.vreau sa fiu tare sau macar sa par dar nu imi iese mereu.te pup,anca, si asa cum ai spus si tu sa speram ca urmatoarele vesti vor fi bune! ii doresc si tatalui tau sa aiba un drum lung inainte! sa auzim de bine!
ai grija monna cu stresul....nu este bine si daca ai inceput sa ai crize de sufocare este si mai grav. vrei sa faci un infarcat?...potolestte-te. ai 2 copii de crescut. cu tatal tau va fi ce va vrea d-zeu..tu poti doar sa ii fii alaturi si sa te rogi pt el. altceva...nimic. mama mea a stat in coma de gradul 4 inainte de a deceda 4 saptamani. am crezut ca imi pierd mintile..la fiecare sunet de telefon ziceam ca este de la spital cu vesti rele despre ea...m-am consumat atunci atat de mult incat sunt acuma cu nervii la pamant...plang din orice, nu mai am rabdare cu nimeni si nimic...si intr-un final acel sunet de telefon cu vestile rele despre mama a venit intr-o dimineata la 7 fara un sfert. ea tot "s-a dus" si daca am suferit eu enorm si eu am ramas cu sechele ...asa ca las-o moale cu plansu si toate cele..nu este bine pt sanatatea ta.
ai derptate anca, indiferent cat ma consum eu ,se va intampla acelasi lucru, dar este inevitabil. tata este un om foarte bun,sufletist,m-a ajutat si ma iubeste mult.
o sa incerc sa tin cont de sfaturile tale. te pup
fetelor,viata e scurta... trebuie sa ne bucuram de fiecare secunda petrecuta impreuna cu cei dragi,sa lasam la o parte orice ganduri rele,si sa nu punem pret pe lucrurile material,ca nu el ducem cu noi... daca putem face asta,o sa traim o viata foarte fericita... eu sunt o fire foarte filozofica,si asta mi-a facut mult rau pe plan psihic inca din adolescenta... am citit prea mult eminescu,si bacovia,si prea multi filozofi... intr-atat incat nu trecea o zi fara sa ma gandesc la lucruri rele, la moarte, la tot felul de lucruri urate si groaznice... de cand am copii,mi-am propus sa ii las dracului de filozofi, de ganditori, de "eminesci" si restul,ca am doar o viata si nu o sa o traiesc plangand... e prea scurta viata... cel mai important lucru e sa ne intelegem bine cu toti oamenii,sa nu ramanem certati cu nimeni,sa ne iubim familia,si sa pretuim fiecare moment petrecut impreuna cu ei... sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima zi din viata... la maxim... sa ne bucuram de fiecare floare,de fiecare zambet,de fiecare raza de soare... e greu sa pierdem pe cineva drag,dar trebuie sa credem,si sa asteptam sa ne revedem in ceruri... pt ca Dumnezeu ne iubeste si nu vrea sa suferim... daca oricum trebuie sa murim,macar sa stim pt ce am trait... monna,cat ti-e de greu,gandeste-te la ce ti-am scris, si vei vedea, in timp, nu acum,cand suferinta e mare, ca am dreptate... eu traiesc asa de cand l-am nascut pe bebe,si am ganduri si o viata mult mai bune... nu ma cert cu nimeni pe cat posibil,nu oprt ura nimanui, nu tin vrajmasie cu nimeni, nu imi mai fac ganduri despre moarte, ma gandesc, ca ce va fi si ce vor face copiii memi singuri pe lume,cand nu voi mai fi eu,dar ma gandesc ca Dumnezeu la va purta de grija... si ma rog in fiecare seara,imi pun viata in mana lui Dumnezeu,si dimineata cand ma trezesc, ii multumesc Lui pt o noua zi,un nou inceput... e mult mai usor sa lasi toate grijile in mana Lui,decat sa te distrugi psihic...
e greu sa nu te razvratesti impotriva lui Dumnezeu in asemenea momente,sanu spui DE CE EU????????, dar toti avem o soarta,si ne e scris "cum", "cand" si "de ce" ne nastem sau murim... eu cred ca avem fiecare o soarta,si cum ti-e scris... am intalnit cazuri in care i s-a ghicit cuiva ca va muri la 21 de ani,si in anul respectiv s-a pazit si s-a ingrijit,si doamne fereste, incerca sa sfideze soarta, dar degeaba... dintr-un accident banal, a murit... cred ca nu putem invinge divinitatea, si daca ne e greu sa ne resemnam,macar sa ne alinam cu gandul ca am facut tot ce am putut... omeneste... si sa traim, bineinteles,cu gandul, ca NE VOM REVEDEA IN CER!!!
cred ca fetele au spus cam tot ce era de spus,din pdv al incurajarilor.Eu o sa incerc sa-ti spun prin ce am trecut eu,sa vezi cat e de important echilibrul in tot cea ce facem.Socrul meu sufera d astm bronsic si hipertensiune si are la activ peste 150 de internari,si n preinfarcturi.Eram singura aksa,fara sot doar cu socrii care loc in aceeasi curte,cand socrul meu a facut o criza d astm insotita de tensiune(24 cu 16,dr au zis ca un om normal ar exploda la o asa tensiune).Il vedeam cum se chinuie in mana mea,nu putea respira deloc si curgeau transpiratiile siroaie pe el.Nu-mi spuneam in gand decat k o sa moara iar eu voi trai vesnic cu imaginea lui,stingandu-se...fara k eu sa pot face ceva.Ma rugam doar la DD sa'i dea putere,sa reziste.A rezistat 3sferturi d ora,l-a luat salvarea,a stat iar o tura internat si gata.Acum e bine,se haraie.Eu m-am speriat groaznic d tare,3zile am fost alba k varul iar la o sapt am facut o grava cadere d calciu,palpitatii la inima,jumatate d corp amortit,inclusiv fata,limba,vedeam numai bulinute...si am fost dusa la urgenta.Nu voiam sa plec sa-mi las fetita singura...dar am fost nevoita,cu multe lacrimi in ochi si in suflet am plecat...Atunci am inteles cat de important este ca eu(si nu socrul) sa fiu langa ea,sanatoasa.Am inteles k tb sa am grija d ea,apoi d mine si tati...iar curatenia si toate cele care ma terminau fizic si psihic sa mai astepte(si eu sunt nebuna ku ordinea dar incerc sa o las mai moale).Mult curaj si putere sa-ti dea D.Toti ne nastem cu un destin,depinde doar d noi ce carare alegem dar drumul duce intr'un sg loc,la El,mai devreme sau mai tarziu.Te pup si ai mai multa grija d tine,copii au nevoie d o mama sanatoasa.Comunicati si totul va fi bine,sprijiniti-va reciproc.
edyrem , si eu am citit multa filozofie , am scris chiar si poezii pe tema mortii dar alea au fost in tinerete. si acum citesc dar intelesul este altul decat atunci.
cand eram mica imi doream sa ma fac politist ca sa scap lumea de oameni rai. cred ca de atunci "mama" din mine isi spunea cuvantul - vroiam sa apar...........asa cum mi-as dori sa il apar si pe tatal meu acum dar din pacate nu imi sta in puteri . nu pot si nici nu vreau sa ma consolez cu gandul ca ne vedem"acolo"! il vreau aici , alaturi de noi! este cu totul altceva cand un om se stige deodata,fara sa sufere,sau fara sa stii ca este bolnav , dar sa te gandesti zi de zi ca poate este ultima in care ii vezi pe cei dragi..........nu pot accepta! ma rog la DD ca suferinta mea sa ii fie lui de folos si sa se faca bine.
te pup si iti multumesc mult pentru incurajari
kuklitza, iti multumesc pentru povestea pe care mi-ai spus-o , sunt sigura ca si acum ai retrait acele momente......am incercat astazi sa fiu mai calma , l-am incurajat si pe tata si parca si el are mai multa incredere ca va fi bine. iti voi asculta sfatul si voi incerca pentru copii mei sa fiu mai calma! te pup si inca o data iti multumesc!
VA MULTUMESC TUTUROR CELOR CARE MI-ATI FOST ALATURI ! PENTRU MINE A FOST UN SUT IN FUND CARE M-A FACUT SA FAC UN PAS INAINTE!
mona in primul rand ,,,multa sanatate tatalui tau!,,sa dea dumnezeu sa fie bn ,pt tine iti doresc mult curaj,gandestete la cei doi pui care au mare nevoie de tine ,,,si eu am trecut printr-o probl urata cu tata acum 2ani ,,medici nu ne-au dat sansa sa treaca craciunul si uite ca in ziua de azi e alaturi de noi se bucura de noul nepot ,,defapt singurul nepot ,ca fetita are si soramea ,e totul bn ,se simte ok
oricand mami......suntem aici una pentru alta
adry,iti nultumesc frumos pentru incurajare. sa speram ca si tatal meu se va bucura de nepotii lui multi ani de acum inainte. atat de mult m-au incurajat fetele,incat acum chiar cred ca ceva bun se va intampla. multa sanatate si tatalui tau. te pup
anca , nu am cuvinte.......esti o dulce
