am nascut normal dar la nastere copilul sa nascut mort.Motivul lam aflat dupa 1 an de zile si mi sa spus ca a murit sufocat.In timpul sarcinii nu am avut probleme,controale zilnice ,analize,ecografe .Nu mi sa spus nici umn moment ca as putea avea ceva.la 8 lunii si 16 zile am avut contractii,cand am mers la doctor mi sa spus ca as avea un copil de 7 lunii si doar 2kg si ca e mort.in timpul sarcinii am fost urmarita doar de un singur doctor care in urma cu 7 zile ma asigurat ca totul e bine si de aici vine indoiala mea 'de ce un alt doctor si un alt ecograf mia spus altceva'?de ce am avut un copil prematur cand am avut stilul de viata adecvat si sanatos si nici macar nu fumez?sau de ce am fost macar avertizata ca as avea un copil mic?
daca sa sufocat de ce sa nascut prematur?acum au trecut aproape 3 ani si inca nu sunt pregatita sa am alt bebe pana nu gasesc raspunsurii la intrebarile mele
nasterea
De costea tabita - La data de November 18th, 2010
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
imi pare fffff rau scumpa
...e f trist si dramatic ceea ce a trebuit sa traiesti....raspunsurile pe care le cauti niciodata nu -ti vor reda linistea si nu te vor impaca dar cred ca un alt bebe da..ingerasul tau care acum este Sus te va calauzi mereu...iti doresc multa sanatate si sa iti dea Domnul liniste si ceea ce iti doresti...multa sanatate ...
iti multumesc ptr incurajarii si da ai dreptate stiu ca alt bebe imi va da linistea dar inca nu stiu daca o sa am curajul necesar sa mai incerc
imi pare tare rau..raspunsuri?sper sa le gasesti intr.o zi si sa ai puterea sa mergi mai departe si sa devii din nou mama..
nu stiu cine poate sa-ti rsp la intrebariilre tale,poate un alt doctor,un doctor bun profesionist...imi pare rau pt pierderea ta,cred ca e foarte traumatizant sa pierzi un copil,care era destul de marisor,eu am pierdut o sarcina la 2 luni jum,de fapt atunci mi-au facut chiuretajul,cica nu s-a dezvoltat,la fel am intrebat si eu de la ce,cica asa se mai intampla
...la tine e a fost si mai complicat ...sper sa-ti gasesti linistea si sa-ti dea Dumnezeu un copil sanatos 
multumesc de incurajarii si da asa e intelegi mai bine cand treci si tu prin asa ceva
sper si eu ca intro zi sa gasesc ceva sami dea curajul sa merg mai departe
imi pare f rau pt pierderea suferita.suntem alaturi de tine
draga tabita,sa-ti spun ceva:o fata care nu a avut un stil de viata chiar sanatos,adica fuma nu a facut controale etc,a dus o sarcina pana la capat,copilul a miscat pana la usa ginecologului,cand a intrat la control,desi i se rupsese apa,dr a spus ca nu simte copilul si atunci a trebuit sa intervina chirurgical pentru a scoate copilul,copilul dupa 5-6 min a fost scos:mort!un soc pt mama,un soc pt familie.dr a chemat personal calificat de terapie pt ca mamica sa treaca cu brio peste acest episod,familia a incercat sa-i acorde tot sprijinul,cerand explicatii dr de ce s-a intamplat asa,i-a raspuns ca a fost un accident,copilul era mare,s-a rasucit prea mult si s-a dezlipit placenta iar copilul s-a asfixiat.regrete si intrebari au ramas mult timp,insa dupa doi ani acea mamica a dat nastere unui copil sanatos,a avut curajul sa treaca prin o noua incercare si a reusit!acea fata este sora mea,iti doresc mult sa ai curajul sa treci peste asta si sa mai incerci odata,Dzeu nu te va lasa de asta data,ai incredere in el!sanatate
sa ai putere sa treci peste , si cred ca un alt bebe iti va alina suferinta , raspunsul sper sa il gasesti intr-o zi si sa te linistesti
un alt bebe o sa iiti schimbe viata.succes
va veni si ziua cand iti vei tine bebelul in brate...asta cand ai sa te simti tu pregatita....cuvintele sunt de prisos in asemenea situatii...
gaseste putere si mergi mai departe ca timpul trece.am si eu o colega de servici care a nascut un baietel si cand a implinit o luna a murit,nici nu a apucat sa-l aduca acasa numai in spital a stat la buzau si apoi la buuresti,asta acum un an,acum si-a revenit si face tot posibilu sa ramana din nou insarcinata
Aveam nevoie sa aud ca a mai trecut cineva prin situatia mea si ca a doaua incercare nu sa terminat ca si prima iti multumesc
sanatate fetitei tale e tare frumoasa
ITI MULTUMESC PT INCURAJARE CONTEAZA MULT
NU AM CUVINTE....
imi pare rau in tara asta niciodata nu vei afla raspunsuri sa iti fie sufletul impacat cred ca ar trebui sa dai nastere unui bebe si sa nuti pierzi speranta sa te gindesti ca daca se va intimpla si cu asta ca cu celalalt!d-zeu este cu noi si la vrut alaturi de el
eu am ramas insarcinata la 21 de ani cu barbatul care acum imi este si sot iar mama nu il suporta deloc a aflat ca sunt insarcinata si mia spus sa ma internez in spital sa vedem daca bebelusul e bine am hotarat sa ma iau dupa mama si m-am internat ,la 2 ore ma consultat doctorul si fara voia mea mia rupt membranele copilul a murit in cateva minute nu l,am mai simtit ,am tot pus intrebari dar fara niciun raspuns ,mi sa spus dupa 24 de ore de chin contractii si dureri insuportabile ca il voi pierde ,l-am nascut mort dupa 2 zile au decis sa ia viata micutzului meu doar ptr ca mama nu il suporta pe sotul meu.Am iertat-o dar nu pot uita ce mia facut ,a urmat casatoria mea dupa un an,dupa 2 ani am ramas insarcinata asteptand cu nerabdare sa se nasca acest copil dar nu sa intamplat in saptamana 19 de sarcina am facut zona zoster am fost la Polizu in bucuresti si mi sa spus sa fac intrerupere de sarcina a trebuit sa iau cea mai grea decizie din viata mea,am facut-o pana la urma am avortat un baietel de 500 de grame......si primul tot baietel a fost.....dupa 5 luni de la avort am ramas din nou si am reusit ..am o fetitza..care zi de zi imi lumineaza viata dupa tot chinul prin care am trecut Dumnezeu ma bucurat...asa ca uita nu trai in trecut prezentul si viitorul sunt cel mai de pret ..fi o luptatoare ..toate sunt trecatoare.Daca vei face un copil nu vei mai avea timp sa -ti mai pui atatea intrebarii ...numai bine..
Bojoaga Andreea sa-ti traiasca fetita,e frumoasa foc!prin cate ai putut trece draga...eu daca mama mea ar fii indraznit sa faca acel lucru nu as fii iertat-o niciodata si chiar nu as mai fii vrut a o vedea in fata ochilor!!!
am iertat-o ca e mama care mia dat viata dar ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt bine si am trecut peste tot a fost si mare copilul aproape 7 luni si am ramas cu imaginile alea in minte am trecut cu greu peste trauma asta dar de uitat nu voi uita niciodata ce mia facut..nu sa gandit o clipa ca imi putea distruge viata .acum traiesc in prezent si in viitor incerc ca trecutul sa il las in urma si sa traiesc pentru fetitza mea sa ma bucur de fiecare clipa alaturi de ea..multumesc mult inca odata
Imi pare tare, tare rau pt ce ti s-a intamplat, Tabita. Iti doresc din tot sufletul sa treci peste aceasta incercare cat mai repede si fetele au dreptate. Un copil te va face sa te concentrezi asupra lui si rana se va vindeca mai usor.... Inteleg prin ce treci....eu a trebuit sa intrerup o sarcina la 20 saptamani..., dar am un baietel de 4 ani si acum sunt insarcinata in 31 de saptamani:) Intrebarile la raspunsuri, ti le poate da probabil un medic care este si OM si intelege prin ce treci. O ecografie facuta inainte de a avea contractiile, sau mai des stiu si eu, ar fi aratat ca bebe nu se dezvolta asa cum trebuia si se puteau lua masuri...dar Dumnezeu stie. Iti doresc mult noroc si sa faci un bebe sanatos!!!
Pt Andreea B, toata admiratia mea si iti doresc multa sanatate si fetitei frumoase pe care o ai, ii doresc sanatate si noroc!
multa sanatate iti doresc si nastere usoara ca nu mai ai foarte mult ...si eu abia astept sa raman din nou si sa mai fac un copil daca nu erau vremurile astea faceam mai multi..dar asta e.Tabita putere multa ..numai bine .
Nici nu stiu ce sa zic,nu stiu cum ai avut putere e prea mult pentru o mama nu? Cu amitirii ramai si nu frumoase mai degraba dureroase.Eu am refuzat sa vad corpul de fapt nu am avut puterea si acum imi pare rau dar mia ajuns cat am vazut.Ai avut curaj sal vezi?Incerc sa trec si eu peste asta dar mie teama sa nu se repete caci nu cred ca o sa fiu la fel de puternica ca si tine TE FELICIT PTR CURAJ
nici sora mea nu a vazut copilul,eu nici atat nu am putut sa ma uit la el,mama a fostmai puternica si la vazut,eu cred ca e mai bine ca nu ai vazut!
Mama ta a facut o mare crima, nu trebuia sa fac asa ceva,nu o judec, dar trebuia sa te intrebe. Mie mama daca mi-ar fi facut asa ,cred ca nu stiu, uitam ca am mama,si taram cu ea pe jos,totul pana la copii,nu se atinge nimeni de copiii mei. Pe mine m-a cutremurat povestea ta, si acum am pielea zbarlita pe mine, i-as da o mamam de bataie mamei tale, te rog sa ma ierti, dar nu credeam ca exista asa ceva.
imi pare tare rau,si povestea ta, e cutremuratoare, dar tu l-ai dorit, nu i-ai facut rau, asa ca eu sunt sigura ca Dumnezeu iti va da un bebe.
Si eu mi-am trait si traiesc in continuarea drama, prin pirderea primului copil, acum 5luni,am fost si sunt distrusa. Am crezut ca un alt copil ma va ajuta sa trec mai usor peste...nu este asa....Sunt insarcinata in 13 saptamani ...totul decurge foarte bine dupa spusele medicilor....dar cu toate incurajirile si rezultatele bune la analize eu sunt fffff ingrijorata. Incerc sa imi infrang temerile nu stiu cat de mult reusesc...Totusi, singurul lucru care ma motiveaza este faptul ca nu o fi Dumnezeu atat de crud sa-mi ia si copilul asta. Se spune ca EL le vede pe toate si nu iti da mai mult decat poti sa duci ...poate ar trebui sa avem mai multa credinta si speranta.....