Buna fetelor,
De multa vreme am vrut sa scriu topicul asta dar mi-a fost jena, insa astazi nu ma mai abtin pt ca simt ca innebunesc.
Eu si sotul meu nu ne mai intelegem de cateva luni si ma bate gandul sa merg la tribunal sa bag divort.
Totul a inceput cand ne-am intors in tara din Anglia unde eu am stat cativa ani iar el mi se alaturase cu cateva luni in urma de a ramane insarcinata cu bebita noastra.
De cand am venit acasa cu bebita in noiembrie sotul meu s-a schimbat, primele saptamani a fost foarte fericit si ma ajuta cu ce putea pe langa casa avand in vedere ca nascusem prin cezariana dar in acelasi timp si nivelul nervilor se ridicase.
Si incetul cu incetul a inceput sa ridice tonul la mine,sa fie dezordonat, acum nu mai face absolut nimic in casa, nu ma ajuta cu fata deloc, numai vine si se joaca cu ea cateva minute pe zi, iar eu fac totul in casa, inclusiv strang dupa el la bucatarie, la baie, etc.
Am inceput sa ii fac observatie si el nimic,spune ca are de lucru, mentionez ca el lucreaza de acasa.
Si uite asa ne certam zilnic, el sta la calculator zilnic, inclusiv weekendul si eu stau in dormitor cu fata si ies in parc cand e vreme buna.
Nu mai pot, m-am saturat sa fac totul singura, el lucreaza si aduce banii in casa si il inteleg dar totusi ma astept sa stea cu noi macar seara sau in weekend dar el nu vrea, munceste in continuu ( este programator pe PC)
Credeti ca exagerez in a ma duce la tribunal?
eu nu stiu ce sa zic dar daca te duci la tribunal trebui sa te gandesti ce e mai bine pentru tine si fetita ta e o situatie dificila incearca sa vb cu iel sa il faci sa inteleaga ca daca nu mergi la tribunal sa se gandeasca ca pierde o familie o fetita si nu cred ca o sai convina eu zica sa vb cu el foarte seriosi si fara cearta dar mai lasa sa treaca de la tine nu te mai supara tot timpu mult noroc si sper sa fie totul bine
asta e sfatul meu
imi pare rau pt tine,cred ca ti-e foarte greu si sincer nu stiu cum ar fi mai bine.pote daca mergi la tribunal si bagi actelle de divort il trezesti la realitate dar se pote si cealalta varianta sa nu il interreseze deloc si sa ramai singura cu copilul.daca il iubesti trebuie sa incerci sa comunici cu el sa vezi care e motivul pt care se comporta asa.scuza-ma ca te intreb dar viata voastra intima cum e?
Il iubesc mult si cred ca si el ma iubeste, dar e foarte incapatanat si prefera sa faca numai ce vrea el. Viata intima e buna dar se intampla destul de rar avand in vedere ca ne certam zilnic.
Nu vreau sa imi cresc copilul singura pt ca si eu am crescut fara tata si mi-a fost greu, dar stand asa deprimata mereu nu cred ca e bine deasemenea.
Am incercatsa vb cu el, sa ii spun ca acum face parte dintr-o familie, ca trebuie sa mai sterilizeze si el sticlutele fetei, ca trebuie sa mai schimbe si el un pampers, dar nu ma intelege, zice da pe moment si apoi tot cum vrea el face.
Ma gandesc sa merg sa bag divort si poate realizeaza ca vb serios, desi nu vreau sa divortez poate se mai schimba dupa, dar nu stiu sigur daca intentez divort pot sa aman?
sa va spun si povestea mea cu sotu
pai sa incep ca pana acum o saptamana ne certam din orice ,,
eu vroiam mai multa atentie si el poate era obosit ............dar sa o luam si pe alte cai si eu sunt obosita ca sunt plecata de la 8 dimineata pana la 10 sera nu mai intru in casa(lucrez la un super market) cineva cu exprerienta de viata mai multa, mi-au deschis mintea si m-au intrebat..............nu l-ai c-am dat deoparte pe sot din cauza munci si a baiatului(6 lunite are)
adevarul e ca nu am simtit asa ceva dar cred ca asa se intamplase ,de atunci fac tot posibilul sa comunic sa am grija mai mult si sa l inteleg ca si el e obosit
eu te-as sfatui sa comunici si sa incepi cu fiecare pofta a lui cum ii faceai inainte si daca nu merge ..........ei atunci i-a cea mai buna decizie te pup si suntem alaturi de tine
Nu cred ca l-am ignorat vreodata, poate ca petrec mai mult timp cu bebitza decat cu el, dar asta e de inteles micuta depinde de mine are doar 5 luni jumate si el ar trebui sa inteleaga la fel cum il inteleg si eu pe el cateodata cand iese la o bere cu baietii sau merge la fotbal cu ei, iar eu stau in casa, fac mancare, curatenie,etc.
O sa merg maine la tribunal sa vad ce ar zice si un avocat.
Multumesc mult pt intelegere, o seara placuta
Incercati sa plecati intr-o vacanta cateva zile, sa fiti doar voi fara computer si alte lucruri, incercati sa va bucurati de viata de familie, sa va relaxati si poate s-ar schimba ceva.Ar fi pacat sa va despartiti, mai ales pt copil, eu sunt o mamica care-si creste ingerasul singura si mi-e foarte greu.Gandeste-te bine, discutati, poate gasiti o solitie sa salvati casnicia, atat pt voi cat si pt bebita.Multa bafta!
In general barbatii nu fac mare lucru in casa,mai ales daca muncesc multe ore pe zi.sotul meu lucreaza in constructii si vine doar sambata si duminica acasa,asadar imi cresc copilul aproape singura DAR timpul care il sta acasa e doar pt familie.nu am avut niciodata pretentii sa schimbe el pampersi sau sa sterilizeze sticle sau orice altceva,nu a facut asta niciodata dat fiind ca eu eram mereu acasa munceste numai el.dar timpul petrecut in familie e dedicat mie si copilului lui.Am vorbit si cu sotul de cazul tau si spunea ca sotul tau trebuie sa-si faca un program de ore pe zi si restul sa-si inchida calculatorul si sa stea macar cu copilul,sa iasa cu el in parc... daca nu face nimic in casa,....asa te mai eliberezi si tu.oricat ar munci banii nu ajung niciodata..incearca sa mai vorbesti cu el si trebuie lasat din ambele parti..sa ajungeti la o intelegere..te pup
Pai tocmai, la un moment dat i-am spus ca-l inteleg ca trebuie sa munceasca ore multe pe zi, si nu am pretentii sa faca mare lucru in casa, da nici farfuria nu si-o pune in chiuveta dupa ce mananca, si ce ma deranjeaza cel mai mult e ca tot el vrea sa lucreze si in weekend chiar daca nu trebuie si nici nu e platit extra.
Deci ce sa mai inteleg, el prefera munca in loc sa petreaca timp cu noi, sta in biroul lui de dimineata pana noaptea, vine in dormitor la 2 si in weekend aproape la fel.
Eu ma trezesc in fiecare dimineata la 6-7 hranesc fata, fac mancare si ce e de facut in casa, macar in weekend ar putea sa ma ajute si el, da de unde prefera sa doarma sau sa se uite la tv tot in biroul lui si vine la noi in camera cand vrea si se joaca cu fata putin. iar cand prietenii lui suna vrea sa iesim in oras cu ei la un ceai si atunci el vb cu ei iar eu cu sotiile lor.
Si pe deasupra tot el e nervos si stresat, si eu sunt om si eu vreau o pauza.
Cat despre concediu prefera sa mergem impreuna cu prietenii lui iar eu prefer sa stau acasa in acest caz pt ca daca iesim cu ei eu tot cu sotiile o sa stau si el cu ei in oras.
Cred ca m-am lamurit singura descriind aici ce mi se intampla, o sa merg la tribunal maine.
Mutumesc tuturor, pupici
faci o mare greseala draga mea
rau cu rau dar mai rau fara rau...asta e o zicala staina nu stiu daca am tradus-o bine si inseamna ca acum e rau pentru tine dar mai rau va fi cat te vei descotorosii de rau adica de el
si eu am patit la fel ca tine sincer!!! si am ramas singura pentru ca nu am inteles intentiile sotul meu atunci cand nu mai ma ajuta in gospodarie ...el defapt isi dadea silinta sa faca un viitor pentru familie(la fel ca al tau) muncind non-stop iar eu mereu ii ceream ajutor(la fel ca tine) si il certam mereu pana am rams singura si acum chiar ca e RAU. Nu fa greseala mea!!
aleena28 eu zic ca acesta nu este un motiv destul de intemeiat pentru a inainta actele de divort.stai de vorba cu el incearca sa ii explici ca pentru tine este foarte important ca el sa se implice mai mult in familie si mai ales in cresterea fetitei..si cred ca nu esti singura femeie a carei barbat nu o ajuta la treburile casnice,doar sti tu cum sunt barbatii rar care ajuta.cel mai important intr-o relatie este comunicarea,nu ezita sa ii spui ori de cate ori ai ocazia ca il iubesti si iti doresti sa petreceti mai mult timp impreuna.mai gandeste-te in legatura cu divortul.iti doresc numai bine si sa vii cu vesti bune.
eu cred ca ai dreptate si trebuie sa faci ceva si pentru tine, existenta unui copilne ia aproape toata energia si tot timpul asa ca numai sa mai suportam indiferenti si lenesi in jurul nostru nu avem chef, draga mea gandeste-te cum o sa fie fara el si cum este cu el, daca balanta inclina intr-o directie mergi pe acel drum si poate o sa-ti fie mai bine, succes!
si sotul meu este programator pc si lucreaza tot de acasa nu are un program de lucru si easte foarte solicitant si obositor pt el iar la treburile casnice nici gand sa faca ceva ei bine eu am ajutor ca vine mama mea in fiecare zi la noi dar eu cred ca nu este un motiv intemeiat sa bagi divort ideea este sa il determini cu vorba dulce si fara cearta ca ar fi bine sa mearga cu voi in parc sa mergeti impreuna la cumparaturi spune-i ca ai nevoie de ajutorul lui sau ca te simti mai in siguranta can sunteti impreuna parerea mea este ca cu cearta nu rezolvi nimic ba mai mult alimentezi conflictul dintre voi si tensiunea dintre voi se rasfrange asupra fetitei nu ete bine sa creasca intr-un mediu ostil daca il iubesti si vrei sa fi cu el ai rabdare si nu il forta nu il obliga sa se schimbe ci determina-l usor usor si crede-ma te inteleg foarte bine
offfff,povestea ta imi e cunoscuta crede-ma,eu una consider motive de divort inselatul sau agresiunea,in rest cred ca se rezolva,si sotul meu face cam la fel cind e vb de fotbal sau bere e primul,si are multi prieteni si in fiecare seara se gaseste unul sa-l cheme la bere,de cand am nascut(de 3 luni)nu ma ajuta nimeni sunt extenuata si am mare noroc ca-mi doarme fata noaptea,de facut mancare fac dar de incalzit sau pus in farfurie l-am invatat sa-si puna singur,atunci cand nu mancam impreuna,la fel ca sotul tau vine si o pupa toata ziua dar nu sta cu ea prea des si cand sta se uita pe ceas sa vada cat a stat,eu il cred pt ca nu e de domeniul lor copiii mai ales astia mici.,la fotbal la fel se duce duminica si dupa fotbal merge o bere doua nu??si eu am vrut sa plec inainte de pasti dar am meditat si am zis bai nu ma bate,nu vb urat,ba chiar ma alinta,nu ma inseala,sau nu vine tarziu acasa,asta e asa e el cu fotbal si bere,ce sa-i fac nu e motiv de divort nu??si chiar il iubesc si decat sa sufar dupa el,mi-e mai bine asa,
cat despre concediu la fel se intampla,,,dar stii ce,,,mie una mi se pare chiar plictisitor sa merg numai cu el,nu stau toata ziua cu el si cu copilul,vreau si eu sa ma mai destainui la una la alta si crede-ma mai toti barbatii sunt la fel,prietenele mele cam aceeasi soarta o au.rar gasesti unul pe care poti sa-l dai dupa tine,si ce crezi ca ai sa gasesti altul mai bun?????daca te indragostesti de altul si ala te mai si bate sau e mai rau ca sotul tau ce faci???iar dai divort????ti-am zis te cred si stiu cum e dar acum iti pun intrebarile pe care mi le puneam eu cand voiam sa plec,eu zic sa stai si sa incerci sa revii la normal,cum erati inainte,pt ca cred ca a fost mai bine candva nu????
Subscriu felelor care au scris mai sus: cred ca ai putea incerca sa schimbi ceva in viata voastra. Stiu ca e greu, si noi am avut momente mai dificile aparute din tot felul de prostioare casnice, dar am trecut peste ele pentru ca ne-am amintit cat de mult ne iubim.Daca poti, ai incerca sa iti iei pe cineva sa te ajute la curatenie macar o data pe luna daca nu saptamanal, sa lasi fetita cateva zile la bunici si sa plecati voi doi undeva macar un w-e si, desi stiu ca e ingrozitor de enervant sa tot strangi dupa 'doi' copii, sa incerci sa il convingi sa faca macar un lucru prin care sa te ajute,eu stiu..sa duca gunoiul si restul ia-le asa cum sunt. Imi imaginez cat esti de stresata, dar, privind lucrurile foarte realist, nu prea sunt motive de divort: nu e violent, nu ai dovezi ca te inseala, locuieste cu voi, nu va paraseste mai multe zile, va intretine material. Un divort e foarte traumatizant pentru tine si mai tarziu, prin efectele lui si pentru copil, bine, nu iti spune nimeni ca trebuie sa fii mama eroina si sa suporti totul pentru 'binele' copilului, dar din cate spui tu, eu cred ca e prematura o astfel de decizie.Cum spuneam, daca puteti, cel mai bine pentru voi e o schimbare in viata voastra de pana acum, care poate ca a devenit un pic monotona si in care prioritatile tale s-au schimbat, acorda-i si lui un pic de timp si mai multa atentie, stiu ca iti e greu, dar sunt sigura ca va va face bine ceva nou. Succes!
Va multumesc mult fetelor, sunt surprinsa sa vad ca si voi mai traiti experiente asemanatoare, nu pot sa cred ca asa sunt barbatii astia.
Sunt f dezamagita, sincer nu inteleg de ce se schimba asa, pt ca inainte de a ne casatori nu era atat de dezordonat sau nervos.
O sa il mai las pana implineste fata 1 an sa vad ce are de gand, dar crede-ti-ma e tare greu sa faci totul de una singura.
Sanatate multa la toate
DAGA MEA CATI ANI AI SI EU AM O FETITA D 5 LUNI SI JUMATATE SUNTEM AN ITALIA EU SI SOTUL MEU. PANA AM NASCUT MA MAI AJUTA DAR DUPA CE AM ANCEPUT SASTAU ACASA CU FATA CAND VENEA NU MAI FACEA NIMIC EU AM NASCUT PRIN CEZARIANA SI FACEAM TOATE ALEA SINGURA PANA INTR-O ZI CAND MA-M ENERVAT SI NU AM MAI FACUT NIMIC NU I-AM MAI PUS PACHET NU I-AM MAI SPALAT RUFE BINEINTELES LA MASINA DAR NU FACEAM CURAT DOAR PENTRU MINE SI FATA MEA DACA VOIA MANCARE PUTEA SA ASI GATEASCA.ASA PANA INTR-O ZI CAND MA INTREBAT DAR CE SA ANTAMPLAT I-AM ZIS CE AM AVUT DE ZIS PRINTRE CARE SI FAPTUL CA VOIAM SA DIVORTEZ .DE ATINCI A ANCEPUT SA STEA CU FATA CAND AJUNGE DE LA MUNCA SE TREZESTE NOAPTEA SI AI FACE LAPTE FACE ORDINE AN CASA SI TOT ASA EU NU VREAU SA STAU LANGA UN SOT SA MA SIMT CA O MENAJERA .NUMAI BINE DISCUTA SI DAI UN TIMP DE GANDIRE.
Am 28 de ani si fetita mea e de aceeasi varsta cu a ta Carmen, dar la mine nu sa schimbat nimic chiar daca l-am amenintat cu divortul a inceput sa rada, nu mrede ca as face asta.
Cat despre mancare si curatenie am facut si eu la fel o perioada dar pe el nu l-a interesat, s-a dus la Mc donalds si tot s-a scos.
Ma enerveaza pt ca el crede ca eu sunt frustrata pt ca nu am pe nimeni aici in tara si pt ca nu am serviciu si de aceea ma iau de el mereu facandu-i observatii de genul 'schimba si tu pampersul la fata' sau 'deschide geamul la baie dupa ce folosesti toaleta'.
O sa vb cu un avocat oricum sa vad ce ma sfatuieste si apoi o sa ii spun ce si cum pt ca eu pe post de menajera nu mai rezist, prefer sa fiu singura si sa lucrez decat sa fiu menajera lui si sa suport nervii lui de zi cu zi.
Ma bucur ca la tine a mers si ca totul e bine acum,
Sanatate
ATI DORESC MULT NOROC DAR NICI EU NU AS STA ASA ANTRADEVAR ESTE FOARTE STRSANT MAI ALES DACA NU AI PE NIMENI NICI EU AICI NU AM PE NIMENI DAR ORICUM AR FI NU STA SA ASI BATA JOC DE TINE ESTI TANARA SI AI TOATA VIATA INAINTE.TU MAI GASETI PE CINEVA DAR PE EL CINE IL TINE ASA ACUM FETELE NU MAI SUNT PROASTE VOR SA FIE INTRETINUTE NU SA INTRTINA NU TE LASA ITI DORESC MULT CURAJ SI AI GRIJA DE TINE SI DE FETITA TA.
Cred ca nu este femeie pe lume care sa confruntat cu asa ceva adica sa nu o ajute sotu la ceva ,pot sa-ti spun din proprie experienta ca sotul meu ma ajuta foarte mult cu baietelul meu in varsta de 2 ani,atat cat ii ermite lui timpul liber,face cumparaturi.plateste facturi.etc dar am avut si eu o perioada cand ma inerva foarte mult cand nu avea timp sa stea cu copilul si sa-mi fac treurile casnice,,,,,,,DAR A TRECUT IAR ACUM TOTUL METGE SUPER INTRE NOI SI SUNTEM IMPREUNA DE 5 ANI ,TOTUL ESTE SA-I SPUI CE GANDESTI SI CE DORESTI SI INCA CEVA DACA VREI ITI POTI INSCRIE COPILU LA CRESA SI POTI AVEA TIMP PENTRU TINE ,ESTE FOARTE IMPORTANT SA-TI ACORZI TIMP PENTRU SUFLETUL TAU,,,DORINTE,,,REALIZARI.LA MINE A FUNCTIONAT ASA,SPER SA TE AJUTE CU CEVA EXPERIENTA MEA SI INCA CEVA AM O PRIETENA ESTE IN ITALIA SOTU EI NU O AJUTA NICEODATA CU NIMIK ARE UN BAIAT DE 4 ANI IAR ACUM MAI FACE O FETITA SI SE MAI PLANGE SI EA CATE ODATA CA INEBUNESTE ADR PENTRU BEBE ESTE IN STARE SA FACA ORICE,
eu zic sa il convingi sa isi faca un program de lucru,daca nu,fa-i-l tu.in zilele cand faci piata spune-i ca ai nevoie de el,sa te insoteasca timpul necesar8(1 ora,1ora si 30 min)si mai spune-i si ora exacta la care tu vrei sa faci cumparaturile ca sa stie si sa se pregateasca pt asta.daca nu vrea asa,atunci lasa-i fata in birou si fa-ti treaba.ce poate sa faca?doar nu o va scoate afara din borou,ma gandesc si eu.eu lucrez in menaj 7 ore pe zi.in septembrie voi naste si pt ca nu avem posibilitatea de a sta acasa cu copilul din motive financiare ,dupa o luna imi voi lua copilul cu mine la munca.
nu esti singura in situatia asta si la mine e la fel,nu ma ajuta cu bebe si ma enerveaza ca trebuie sa ii spun tot ,cea ce el ar trebui sa faca fara sa ii spun,ba chiar acum intr-o zi mi a zis ca daca l-am invatat pe bebe in brata asa il am,mi-a facut niste nervi,si eu m-am gandit sa ii spun sa ne despartim,avem doi copii,dar ma gandesc ca fetita nu ar intelege,sunt singura aici in germania,de o saptamana nu mai dorm cu el in camera,dar parca nu ii pasa,nici eu nu stiu ce sa fac!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!asta e
multumesc lui D-zeu ca am un sot foarte intelegator si nu am probleme ca ale voastre dar am crescut fara tata si stiu cum este.eu zic sa faci ce te sfatuiesc fetele,sa vb cu el,sa mergeti intr-o vacanta sau pur si simplu spunei ce te doare si daca nu merge arunci poti lua o asemenea decizie.bafta multa si va doresc sa aveti un sot ca al meu.
Imi pare rau sa aud asta Cristina79, si eu am avut o perioada cand l-am scos din dormitor si apoi am lasat de la mine si degeaba ca nimic nu s-a schimbat.
Nu stiu ce sa mai zic, sa fii mama singura e greu, sa stai alaturi de cineva asa nepasator si sa-ti manance nervii iar e greu, numai Dumnezeu stie daca asta e soarta noastra a femeilor.
Sper din tot sufletul sa se redreseze lucrurile la fiecare dintre noi,
Aveti grija de voi dragele mele
femeile sunt diferite de barbati si au nevoi diferite. faptul ca el nu face nimic pe langa casa nu cred ca te-ar deranja atat de mult daca in acest timp el nu ar fi acasa,Dar cand stii ca e in biroul lui ai impresia ca te ignora. ei bine el nici macar nu are idee de asta pentru ca el nu simte nevoia sa fie bagat prea mult in seama.Pentru el faptul ca va vede si va stie aproape este suficient.Poate ca te ar ajuta daca ai iesi din rutina zilnica,daca ai lua copilul in fiecare zi la cate o plimbare de o ora ,doua, iar de cate ori ai vrea sa-l ai aproape sa te duci cu o ciasca de cafea sau de ceai la el, atunci poate-i va veni ideea sa-ti faca si el cate o surpriza gen 'ajutor".Nu este domeniul lui si de aceea niciodata n-o sa i se para necesar sa schimbe copilul sau sa spele vasele asa cum nici tu nu cred ca te bagi sa-l ajuti la lucrul lui(apropo el nu se simte frustrat de asta
) CAND SIMTI CA-TI ESTE GREU DE CE NU PLATESTI PE CINEVA SA TE AJUTE LA CURATENIE, o data de doua ori pe saptamana nu ar fi chiar asa de mult,si poate ai fi si tu mai fericita.. divortul nu este o solutie, atunci ai sa fii mult mai nefericita
intr-adevar divortul nu este o solutie,dar eu deja m-am obisnuit cu ideea ca voi fi o mama singura si vreau sa va spun ca m-am acomodat situatiei,am scapat de un sot ce imi dadea mult de lucru(si nici nu merita),acum cel putin o am in grija doar pe cea mica nu si pe el,singura problema care o am(si zic ca mie greu) e lipsa vietii sexuale,a afectiunii...stiti voi. orice femeie vrea sa iubeasca si sa se simta iubita....dar asta e!!
Mergem mai departe! in rest sunt ok,super fericita.
nu divorta ca ii vei face mare rau copilului , vorbeste cu el despre problema asta si va intelege , gandeste-te la copil.
Eu inteleg ce spuneti fetelor, dar eu ies zilnic cu micuta mea in parc o ora doua, si in weekend il invit si pe el dar prefera sa stea la laptop, deci ies cu familia lui.
Cat despre a face rau copilului cred ca o sa-i facem cand o sa creasca si o sa inteleaga ce vorbim si cand va vedea ca ne certam zilnic va fi si mai nefericit.
Am vorbit si cu matusa lui care imi spune sa ii mai dau o sansa sa mai vb cu el sa incercam sa ne intelegem, dar cum sa reusesc eu asta cand el nu recunoaste ca relatia noastra e pe duca. De fiecare data cand deschid subiectul imi spune ori ca sunt frustrata pt ca nu am prietene in tara ori ca mi se pare mie, pt ca am senzatia ca maritisul e lapte si miere, deci?
Buna tututror...Mulrumesc lui D-zeu ca am un sot bun...oooo asta nu inseamna ca nu am trecut si noi prin destule certuri si ganduri de despartire dar au trecut...Ideea e sa nu mai fii asa pesimista si sa te gandesti ca fata va creste in cearta si ceea ce ai mai scris tu...Nu uita ca ati plecat de la un alt stil de viata"londonez"
!poate ca toate astea l'au dat peste cap si pe el...In tara nu e asa usor de trait si poate de aia s'a refugiat si el in munca...Idea mea e sa nu te grabesti o sa iti para rau!!Astea nu sunt motive de un divort cand te mai simti asa nehotarata mai ia inca o data si citeste toate mesajele de pe forum ca iti zic eu iti va prinde bine...tine'l langa tine daca il ai ca din ce povestesti nu e un om asa rau......poopici si bafta
el e sigur pe tine,pe faptul ca il iubesti,ca aveti un copil impreuna,ca depinzi de el din punct de vedere financiar.nici macar pt o secunda nu ii va trece prin cap ca tu il vei lasa vreodata.barbatii de obicei din 2 motive se racesc fata de familie.ori pt ca exista o "alta',ori pt ca se infunda in serviciu.al tau am inteles lucreaza mai permanent,deci cu siguranta a devenit o obsesie pt el.fii sigura ca "gura mare" a femeilor nu ii va schimba nicodata,ci din contra,ii va face sa fie mai indiferenti.un mic sfat as putea sa iti dau,care poate il vei pune putin mai tarziu in aplicare.acum micuta ta are doar 5 luni,dar poate cand va creste si nu va mai depinde atat de mult de tine,vei putea sa iti faci si tu o mica ocupatie.ca de exemplu,daca ti-ai gasi ceva de "lucru',ceva care sa iti scoata si tie un mic profit,sau sa te inscrii la un curs din placere,sa ai ceva doar al tau,care sa te solicite o ora,doua,atunci vei lasa micuta cu el si vei pleca.vei avea si tu "treaba ta",fapt ce va exclama atentia sotului tau,care e obisnuit cu tine vesnic acasa.astfel,va fii nevoit sa-si sacrifice putin din timpul sau cu fetita,timp in care se va gandi la tine.trebuie sa-ti acorzi si tie un moment de relax,sau de o eventuala munca extra-casnica,sa vada ca esti si tu capabila sa faci si altceva decat casa si masa.barbatii care intretin femeile cred ca le au in palma pe veci,tu demonstreaza-i ca nu depinzi 100% de el.fa-te frumoasa,dute o data la saptamana la un coafor,schimba ceva la tine,fara sa ii spui,fa schimbari la look-ul tau,ofera-ti ceea ce iti lipseste ca femeie...in timp vei observa schimbari.nu e cazu de un divort..
Eu provin dintr-o familie despartita, impacata si despartita iar de nici nu mai stiam la un moment dat ce statut au parintii mei. Sora mea este pe cale sa divorteze...cred ca faptul ca sotul ei are un copil cu fina lor este destul de plauzibil..eu am un sot care la inceput era numai lapte si miere...isi punea singur sa manance, ma ajuta la curatenie..etc...bine...asta inainte de casatorie...si tot inainte de casatorie facusem un credit la banca pentru o masina pe care am si cumparat-o --el fiind taximetrist angajat spunea ca are nevoie de masina noua pentru a face taximetrie pe cont propriu..si asta a fost prima mare greseala pe care am facut-o...apoi am continuat sa-l alint, sa nu-i ies din cuvant, sa fac totul pentru a nu-l supara si a nu ne certa, satula fiind de certurile alor mei, am zis sa nu fac aceleasi greseli pe care le-au facut ai mei...asta iar o greseala...eu lucrez de cand avea bebe 2 luni,am terminat o facultate, acum sunt in anul 2 la o alta scoala..deci...servici, copil,casa, cumparaturi, mancare- pe care nu o mananca de pe o zi pe alta(el, care inainte era satul de hamburger si shaorma sau ce apuca).
Acum ne certam din orice...nu am voie sa ma vaiet,nu am voie sa fiu obosita sau suparata, nu am voie sa-l contrazic, sunt o mama denaturata , nu am grija de copiliar el zice ca e vina mea ca nu stiu sa am grija de el, nu pot lua nici o hotarare deoarece eu sunt proasta ...iar el cel mai destept..mentionez ca am terminat facultatea cu 10, lucrez intr-o farmacie, am stat 7 ani singura in strainatate-si acolo am facut o multitudine de cursuri, vorbesc cursiv 2 limbi, acum urmez alta scoala-iar el are decat liceul si ala absolvit tras de par, deci trageti voi concluziile cine e .Dar poate are dreptate..daca eram asa desteapta nu ajungeam in situatia asta..dar credeti-ma dorinta de a avea un camin linistit a fost mai puternica decat mandria mea! Acum ma gandesc la divort..am vb cu un avocat care m-a intrebat...Te bate?-nu , Bea?-nu, Are anturaje?-nu.., Are amanta?-NU si atunci de ce vrei sa divortezi, mai ales ca e si un copil la mijloc? Da, intr-adevar este copilul, dar si eu si sora mea am fost si inca suntem la mijloc intre ai mei..si credeti-ma a fost si este mai greu decat daca ar fi stat separati.Sunt 20 ani de chin cu ai mei, si 2 ani cu sotul meu...cat poate omul sa indure....Of, Doamne da-ne putere!
la mine se aseamana intr-un punctpovestea cju a CRISTINEI.D in sensul ca el stie tot chiar daca el n-are nici liceul si eu am terminat o facultate.el e sofer si e plecat toata saptamana si avem o fetita de 10 mluni,dar el si inainte se comporta asa,nu stiu cat timp mai tot accept,cred ca sunt o fire sensibila si moale de am lasat atata timp sa treaca si sa facem ceva,ziceam sa lupt pentru familie,dar numai eu siungura lupt.cvand vine acasa in weekend mai sta cu fetita,dar de multe ori merge la bar la o bauta si cand vine acasa e agresiv,cu vorbe si amanenintari.asta dureaza de cativa ani.eu tot l-am rugat sa nu mai bea fiindca de cateva ori a denigrat in bataie si n-as vrea ca fetita sa creasca in asa mediu.nu avem inca o casa a noastra si mi-e groaza totdeauan cand ma gandersc ca sa construiesc ceva cu el impreuna,ca ma gandesc dacsa continua cu agresiunile eu nu pot rabda sa-mi fie frica sa-l astept sa vina acasa,ma lipsesc de toate mangaierile si afectiunile pe care femeile si le dopresc in schimbul unei vieti linisitite.soacra a mers si la manastire cu lucruri de-a lui si mi-a adus ulei si apa sfintita si sa tin post luni,miercuri si vineri si sa platesc la 40 de biserici in tot judetul.si sa facem maslu acasa cu 3 pretoi.dar daca el nu vrea sa se lase de baut,nu stiu la ce folos atata stradanie ca tot de rusine ma face
ondina007..scapa cat mai ai timp..te gandesti ca poate o data in betia lui te poate lovi de nu te mai ridici de jos? ce se va intampla cu fetita ta? va creste cine stie pe unde..eu am crescut intr-o astfel de familie alocoolica...bautura n-are leac...crede-ma sunt 20 si ceva de ani de cand ma confrunt cu problema asta...eu zic sa gasesti puterea sa faci un pas important de care depinde nu doar viata ta ci si a ingerasului tau. Daca era betiv si venea si se culca...sa zicem ca treceai mai usor...dar daca te loveste e ffff grav.stiu ca e greu, te gandesti la cum te vei descurca singura cu un copil, dar sigur gasesti tu ceva...femeile sunt puternice...gandeste-te ca putem face atatea lucruri de care ei nu sunt in stare!
La nimeni nu ii viata pe roze si din cate vad suntem multe care ne confruntam cu tot felul de probleme.... si eu sunt in Budapesta de 2 luni pt ca sotul meu lucreaza aici de 1 an jum si am hotarat sa vin si eu sa fim impreuna, dar ma simt asa de singura nu am pe nimeni, si fiindca doar sotul lucreaza deci e doar un salar, sotul e mai mult la lucru si cand vine acasa e obosit si nervos cateodata, incerc sa il inteleg dar cateodata ma enerveaza de nu mai pot, simt ca innebunesc.... singuratatea asta ma omoara dar nici divortul nu e o rezolvare mai ales daca e si un copil la mijloc... si eu deabea apuc sa faca copilul 3 ani sa il dau la camin si sa pot sa ma duc la servici, sa imi mai vad si de propria persoana.... sunt cu nervii la pamant nu mai am rabdare nici cu copilul cateodata ... dar asta e viata ce sa facem daca ne-am nascut femei.... mai destepte sunt cele care isi fac o cariera si nu se gandesc la maritat si la copii...
sunt casatorita de aproape 3 ani,iar fetita noastra are aproape 2 anisori.Pana de vreun an ne intelegeam foarte bine,dar acum lucrurile nu mai stau asa.Am aflat ca umbla cu una si miam dat seama ca de aceea este aceasta schimbare la el.Lam intrebat dar el nu recunoaste,spune ca sunt povesti.Mam gandit ca cel mai bine ar fi sa divortez,dar trebuie sa ma gandesc si la fetita noastra.Unde trebuie sa merg pt divort?Ma puteti ajuta cu un raspuns sau cu un sfat?
la tribunal se merge ptr divort...dar eu zic sa il ameninti mai intai pana va recunoaste fapta iar daca vezi ca tot asha reactioneaza...indiferent atunci actionezi.....ar fi bine sa vorbiti ca doi oameni maturi sa vedeti unde e buba...de ce a recurs el la inselat dar trebuie sa ai dovezi ca sa il pui in fatza faptului implinit....lumea mai si baga intrigi d-aia iti zic...sau cea mai buna solutie ptr dovada e sa-l urmaresti....suna ciudat dar mai bine asha decat sa recurgi direct la divort neavand tu dovada directa...parerea mea
Acțiunea de divorț se depune la Judecătoria în raza căruia ai domiciliul. Dar întîi vezi dacă povestea cu amanta este reală, apoi discutați, eventual vorbește și cu mamele voastre, găsește cea mai bună soluție pentru copil. Dacă sunteți mai liniștite fără el , tu știi cel mai bine.
Lam vazut ca o duce acasa,dar a zis ca nu avea cum sa il vad.Stiu sigur ca umbla cu alta,dar nu inteleg de ce nu recunoaste.Cred ca isi doreste sa fie cu amandoua,alta explicatie nu gasesc din moment ce stie ca stiu de ea si tot nu renunta la ea.Imi zice ca ma iubeste dar nu pot sa il cred din moment ce face chestii din astea.Mama mea stie si mia zis ca daca nu ne intelegem sa divortam,iar mamei lui nu i pot spune pt ca este bolnava si nu are voie sa se supere.Va multumesc pt sfaturi
cel mai bine e sa vb cu el despre asta...cal, fara sa va luati la cearta...intreaba-l ce l-a determinat sa se schimbe fata de tine si spune-i ca nu mai rezisti......sincer cred ca in fiecare familie exista tensiune dupa aparitia unui copil...si eu am avut multe certuri cu sotul meu...fiecare am exagerat cate putin...dar pana la urma a revenit totul la normal.comunicarea va rezolva problema voastra sunt sigura....sper sa auzim vesti bune
si la mine e cam la fel, dar nu m-am gandit sa bag divort. m-am impacat cu ideea ca fiecare are treaba lui si gata. el nu face nimic, se trezeste la 11, la 13 pleaca la servici si mai vine seara la 23. eu stau tot timpul cu bebe si fac prin casa ce pot.pana acum faceam zilnic curatenie luna, dar sincer m-am cam saturat si eu, si asa ca fac numai strictul si ma ocup de bebe. el e singurul care are nevoie de mine din pacate
nu mai stiu ce sa fac,oricat am vb cu el nu recunoaste.cel mai rau e ca ea lucra cu el si se intalnesc toata ziua.orice fac nu i convine iar daca i spun sa mearga la ea imi zice ca nu am eu treaba unde merge.intro seara iam zis sa nu mai vina acasa,a venit neam certat si a plecat dar a venit dupa vreo 2 ore si a vrut sa doarma in masina.nu stiu ce sa mai fac,sincer nu mai rezist.sunt tanara,am doar 24 de ani am toata viata inainte si cred ca nu are rost sa traiesc asa.eu sufar si el isi vede de ale lui.el imi spune ca ma iubeste,dar nu poti iubi un om si sai faci asa ceva.
Buna,
sunt curioasa cum decurge relatia ta, un an mai tarziu!
Sunt intr-o situatie asemanatoare si eu am introdus actiunea de divort. Nu stiu cum va fi dupa, dar sunt hotarata sa merg pana la capat. Nu cred ca este normal un astfel de comportament din partea unui barbat.
Ma bucur ca am posibilitatea de a ma intretine singura si cred ca oamenii nu se schimba prea mult!
toate cele bune
uof, uof, mai fetelor! eu am 25 de ani si am o superba fata de 1 an si 3 luni,,, sotul meu,,,,, pe langa toate cele pe care le-ati spus voi cu dezordinea si neajutorul acordat ( si eu tot prin cezariana am nascut si am avut si o foarte mare lipsa de fier, adik nu puteam sa cobor din pat) el este ursurz, necomunicativ, rece, nedragastos,,, ce sa mai,,,, le are cam pe toate
) , dar,,,ce este cel mai grav e faptul ca astazi am aflat ca el a inceput sa joace jocuri de noroc ( din nou,,, a jucat foarte mult pana sa ma cunoasca pe mine,,,, si s-a lasat, constientizand ca nu ii fac bine ) viata sexuala este ok, adik ma simt bine cu el in timpul actului, dar preludiul nostru este un mesaj text pe care el mi-l trimite mie si imi spune pur si simplu : treci, sau fugi si te spala, sau sunt gata,,, sau nu ai si tu grija de mine,,,, ne sarutam cam o data la 1-2 luni sau mai rar,,, iimai dau eu un pupic si cateodata nu zice nimic, cand vreau sa il sarut ia foc si sare ca ars ca el nu suporta ca el are probleme si e stresat si eu vin cu porcariile astea pe care el nu le suporta etc etc,,, daca il strang in brate il sufoc, cand il alint il enervez, cand sunt dragastoasa el nu poate sa respire,,, cand vine obosit acasa eu ii sar in gat si ii zambesc frumos si vreau sa il destresez stiti voi cum si el ma refuza ca numai asta nu are pe cap,,,, cand il las in pace ca e suparat si sa nu il deranjez si eu mai mult cu alintarile mele iar nu e bine, ca nu ma intereseaza si in loc sa ii sar in gat eu stau,,,, nu stiu cum sa ma mai comport cu el,,,, as vrea sa fim o familie,,,dar nu asta care suntem,,,nu stiu daca am fost destul de coerenta,,, sunt foarte bulversata cu ceea ce am aflat astazi legat de jocurile de noroc,,,, stiu ca anul asta el nu a produs nimic si am trait din ce am castigat eu din munca mea sau din ce s-a imprumutat el, si imi dau seama ca a facut asta pentru ca a cazut intr-o depresie,,, nu stiu daca pot sa mai trag la caruta asta,,, nu stiu daca mai am forte,,, copil, casa, sot, munca ,,,, acum ma simt putin depasita de situatie,,,, ce sa fac? cum sa fac sa fie bine?
sotul meu macar nu ma inseala si nu ma bate
))) , dar ma jigneste cand ne certam,,,imi spune ca am creier de gaina, ca nu am coloana vertrebrala si nu merit sa fiu respectata, ca am creieru mic, bla bla ,,, ca nu gaseste nimic de apreciat la mine, ca nu ii ofer nimic,,, nu stiu ce as putea sa ii ofer mai mult,,, trag cu casa, imi fac timp de el cu pune masa scoala masa, strange dupa el, spala dupa el prin baie, fa-i ceva sa manance noaptea, muncesc acasa, dar nu prea mult ca sare el cu gura, sex cand vrea ca daca nu am chef ies discutii,,,, nu ies in oras, doar foarte rar de cateva ori pe an,,, imi vin prietenele la mine cand doarme maya sa ma mai relaxez si eu,,, uof, tare e grea viata de sotie ,,,, dar tin la el,,, si mai mult ca orice imi dorec ca maya, fetita mea, sa aiba ambii parinti alaturi de ea,,,, cu toate ca si el isi petrece 10-15 min maxim pe zi alaturi de ea, maya este absolut inebunita cand il vede,,, iar eu mor de ciuda, pentru ca ma gandesc serios la un divort, dar cand o vad pe ea cum reactioneaza in prezenta lui ma inmoi,,,,stiu,,, sunt un pic bleguta,,,, uof,,,,