am inceput sa am niste stari...ciudate sa zic asa,dar nu necunoscute de o sapt si banuiesc,ca as fi gravida...ideea este ca pana acum imi doream un copil insa acum cand ma gandesc ,ca e posibil sa fiu din nou in pozitia de viitoare mamica imi e teama...mi-e teama sa fac si testul de sarcina....imi doream din suflet un bebe 2 da nu inteleg ce se intampla cu mine acum....sotul meu zice ca probabil e din cauza ca eu aici nu am pe nimeni,absolut pe nimeni,decat pe el si pe fetita mea ,de fapt am o cumnata insa nu ma inteleg asa bine cu ea,si in plus sotul meu are si probleme cu munca,apoi stresul cu ochisorii raysei....poate chiar e asta teama de al 2 lea bebe,poate imi e teama ca nu o sa ma descurc,ca nu pot sa ii ofer o viata buna,ca nu voi fi o mamica,capabila....sotul meu lucreaza la 90 de km de mine,si nu avem masina,eu aici stau numai cu fetita mea,m-as fi mutat acolo unde lucreaza el...insa acolo va lucra numai ptr o perioada dupa care se va intoarce aici si nu vreau sa ma mut ca tiganul cu cortul!In tara daca va amintiti scrisesem ca mi-a ars apartamentul,de atunci am avut o multime de necazuri care nu mi-au permis sa fac mai nimic ptr a-l face locuibil,nu am nici macar cu ce incalzi apartamentul,de mobilat sau altele nici nu mai incape problema,toate aceste lucruri ma inspaimanta ptr ca daca sotul meu ramane fara munca aici va trebui sa ma intorc acasa ...dar ma intreb mereu...unde acasa....nu aveam programat sa fac un bebe acum dar daca intr-adevar asta e cauza starilor mele nici nu pot renunta la el....si cu siguranta oricare va fi situatia il voi pastra...probabil e si vina mea ca nu am folosit nici o metoda contraceptiva insa nu vreau sa privesc situatia ca pe una nefericita,intodeauna am considerat ca un copil e o binecuvantare si nu vreau sa gandesc alte tampenii pe care cumnata mea mi le indeasa in cap in speranta de a ma face sa renunt la bebe 2....nu stiu ce sa fac,imi e teama sa fac testul....imi e teama de tot ce va urma....si ma simt atat de singura aici... 
(
MI-E TEAMA ....DE CE ....NU IMI EXPLIC..
De carita de angel - La data de March 15th, 2012
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
curaj dragga mea .eu te vad optimista ,toti avem necazuri daca e sa fii gravida ,,felicitarii,,viata asta e tare ggrea ,la fel ca si tine nici eu nu am parte de nici un ajutor ,nu am casa ,stau in chirie dar am facut si al doi-lea copil pt. ca mii l-am dorit mult de tot . pe cumnata ta lasa-o sa vb ,oricum tu si sotul tau veti hotara ce veti face
E normal sa-ti fie teama.
Noi aveam in gand sa trecem la treaba pentru bebe2...insa nu ne-am simtit pregatiti nici o secunda.Nu am avut puterea sa spunem,gata o sa-l facem si gata.
In schimb,D-zeu ni l-a trimis,e in burtica si are deja 7-8 sapt.
Spunea o mamica pe forum(nu-mi mai amintesc exact cine) ca D-zeu da la fiecare cat poate duce!!
Nu-ti face griji,daca El a hotarat asa...o sa vezi ca toate vor veni de la sine.
In ceea ce o priveste pe cumnata ta,eu nu cred ca are vre-un drept sa-ti dea un astfel de sfat....in fond,fiecare face ce vrea cu viata lui.Lasa rautatile sa treaca pe langa tine!!
Daca e vorba de bebe,iti doresc sarcina usoara si un bebe sanatos tun...Incet incet toate-si vor gasi rezolvarea.
Doar tu și soțul știți ce e mai bine pentru copiii voștri și voi, nu trebuie să asculți de sfaturile,, binevoitoare,, ale cumnatei.
Dacă este să fii gravidă, felictări, D-zeu le aranjează pe toate, și nu se știe poate va fi mai bine pe viitor și reușiți să renovați apartamentul din țară și să vă mutați înapoi acasă.
Sănătate Raysei, nu știu ce probleme aveți cu ochișorii, dar noi vă dorim tot binele din lume.
te inteleg perfect,stiu cam ce simti si prin ce treci.eu in urma cu cateva sapt banuiam ca sunt insarcinata.vroiam dar imi era si teama exact de acelasi lucru ca si tine.mia venit cm dar doar 3 zile si foarte putin,sotul zicea ca poate sunt ca asa am patit si cu prima sarcina.ini era frica sa fac test si pe o parte imi doream sa fie.sambata am fost la urgente ca am avut dureri mari de burta si doctorii spuneau ca esista posiblitatea sa fiu.am facut analize acolo si un test de sarcina ca trebuia sa iau medicamente puternice si daca eram insarcinata daunau copilului.am asteptat raspunsul testulul cu niste emotii si prinsesem curaj,daca e sa fie ma bucuram si cand mia spus ca nu e eram tare suparata si descurajata.dar sanatosi sa fim ca facem si bebe 2 doar ca daca nu se intampla "din greseala"nu stiu cand vom fi pregatiti ptr bb 2.si eu am avut suparari si cand eram insrcinata cu niko si cand lam nascut.tot cu focul si noi,nu vreau sami amintesc,au fost momente cumplite si traumatizante ptr noi,ptr mine si mai ales ca eram insarcinata si la cateva luni numai ce il nascusem pe niko,exact inainte de craciun.au trecut si ma rog la Dumnezeu tot timpul sa aiba grija de noi si sai pedepseasca pe cei ce ne-au facut rau.nu te mai stresa,un bebelus e o binecuvantare de la Dumnezeu si tit El iti va da putere sa treci peste toate greutatile.sarcina usoara si multa sanatate.
un copil e o binecuvantare de la dd.....si eu daca ar fi sa raman cu toate ca nu sunt pregatita dpdv....cu siguranta nu i as face rau....oricat de greu v ar fi va ve ti descurca....
Curaj mami! Si daca totusi nu esti insarcinata iti recomand o cura de primavara cu vitamine si minerale, de multe ori o carenta da starile astea de panica, probat de mine.Pupici si pe cumnata las-o sa dea din gura, nu cred ca e rau intentionata, doar are alt mod de a privi viata si lucrurile diferit de al tau.
Mami te inteleg perfect,stiu mai bn ca oricine prin ce treci!nici noi nuu avem o situatie financiara foarte buna!de mult ne gandeam la un bebe insa tot timpul spunea ca inca nuu,ca nuu aveam prea multe de oferit!dar in momentul cand am ramas insarcinata,am dat totul la o parte si am stiut ca Dumnezeu nuu ne va lasa si asa a fost!si eu sunt singura,la fel ca tn am o cumnata care tot timpul ma face sa vad partea rea a lucrurili,chiar in momentul in care i_am spus ca am banuiala sa st insarcinata a procedat ca si a ta!dar prea putin m_a interesat parerea ei!am trecut prin multe dupa nasterea baietelului,s_a nascut bolnavior,cu o malformatie la inimioara!a fost operat si numai eu si sotul stim prin ce am trecut mai ales ca medici era sceptici in privinta sanselor de viata!dar Domnul a fost cu noi si ne_a dat putere si baietelului sanatate!nuu vrem un alt bebe dar daca intr_o zi ar venii l_am ast cu bratele deschise!fii optimista ca cineva acolo sus va avea grija de familia ta!si daca intr_adevar esti insarcinata Felicitari!totul va fi bine mamico:*
Un copil e o minune de la dumnezeu !!!Stiu ca e foarte greu in ziua de azi insa dumnezeu le aseaza pe toate si nimic nu e intamplator,totul are un rost.Ai incredere ca nicio noapte nu e nesfarsita.
Nici noi cand am facut-o pe maia nu aveam o situatie financiara prea stralucita si normal ca imi facusem 1000 de ganduri negre dar dumnezeu le-a asezat pe toate in sesul ca sotul meu a fost promovat,am avut mai multi bani,eu m-am intors la munca la fel au venit bani in plus.Acum ne permitem financiar sa facem si alti copii insa nu ma simt in stare,am trecut prin momente grele cand am nascut si nu o mai pot lua de la capat,asa ca ramanem cu unu si o sa-i oferim tot ce are nevoie.
un copil e o binecuvantare.iar tu esti o curajoasa!!!!
kuklitza si eu am sarcina de 7 sapt.........
Oricare ar fi situatia cu siguranta va veti descurca!!!! Capul sus mami si ai incredere ca totul va fi bine!!!!
Suntem alaturi de tine, chiar daca virtual, ne ai pe noi
eu cred ca majoritatea trecem prin asta chiar daca e vb de primul copil sau al doilea ........ si eu am avut temeri la inceput parca o vroiam pe mara parca nu dar vei vedea ca odata cu trecerea timpului o sa il iubesti din ce in ce mai tare si o sa te sperii de fiecare data cand ceva ti se va parea ca e in nergeula . nu o sa iti poti imagina existenta fara bebelica chiar daca e in burtica . la mine cel putin asa e . eu nu concep acum viata fara fetita mea desi nu am tinut-o in brate niciodata inca .....face parte din mine . curaj mami vei vedea ca Dumnezeu te va ajuta
saptamana ce vine voi face testul pentru ca vreau sa fie si sotul meu langa mine acasa,in sufletul meu imi doresc bb2,si sper ca toata teama asta sa dispara pentru ca asa cum ziceti si voi probleme financiare sunt mai mereu....toata lumea trece prin etape dinastea,cred ca am stat prea mult acasa si de asta am timp sa imi fac ganduri dinastea,de cand am avuto pe ray am stat acasa si mereu m-am simtit ca si cand eu am facut prea putin pentru ea....din punct de vedere financiar...sper sa imi treaca toata starea asta si sa privesc totul cu seninatate in suflet nu cu teama oricare ar fi rezultatul testului...va doresc si voua celor care sunteti viitoare mamici ....o sarcina usoara,o nastere la fel de usoara si multa sanatate voua si la bebici,iar la mamicile care deja sunt mamicute....la fel....sanatate in primul rand pentru ca asta este ceea ce cont cel mai mult...restul le putem face si singuri....va poop pe toate si va multumesc pentru incurajari...
mamai nu-ti mai fa ganduri negre..esti o mamica destul de puternica si nu te va dobora nimic...fii optimista si totul va fii bine...un bebe este o binecuvantare mare...
si eu in momentul in care am ramas din nou insarcinata cu bebe 2 (acum 22 de sapt si un bebe de 2 de lunite
) aveam mii si mii de ganduri....amsi scris pe forum..vorbeam cu sotul mai mereu..ca vreau ca nu prea e timpul....la noia venit din "senin" dar ,desi imi umplea sufletul de o maree emotie, aveamfoarte multe ganduri care mai de care mai diferite... asta pt ca traim intyr-o lume nebuna...chiar asa!! nici eu nu am ajutor, va trebui sa ma organizez dupa sot cu el bninteles, de bani....ce sa zic....... case si alte bunuri materiale niciodata nu sunt de-ajuns........ probleme si situatii date peste cap am avut si avem si noi destule dar.... dupa ce am facut testul si a iesit pozitiv nu a mai contat nici o situatie, nici un gand, nimic nimic mai negativ sa zic asa...ba din contra..simt ca suntem impliniti!! chiar asa!! e ciudat dar suntem oameni cu teama si cu ganduri multe ca altfel ce am face pe lumea asta?? 
Asa ca mami capul sus..toate se asraza bne in final si daca e bebe......felicitari!! numai bine
bebe alec are 22 lunite nu 2
ufff....e prea dvrm..