Personal , nu am parte de asa o poveste urata, dar imi voi permite sa iti spun povestea unei prietene, care pt mine a devenit un exemplu.
Acum 10 ani a cunoscut pe cineva, cred ca a fost dragostea aia nebuna, pt care a renuntat la tot, inclusiv prietenele ei si familie. Ulterior am aflat ca a ramsa insarcinata si ca are o fetita, intre timp, in examenul de licenta ne-am impacat(am incercat foarte mult timp sa ma apropii de ea, dar se pare ca se simte vinovata), am inceput s aii iubesc fetita ca pe ochii din cap, automat ne si vizitam. Ca si tine nu muncise o zi din viata ei. Din ce observasem tatl copilului se purta ff frumos cu el dar nu si cu mamica. Iar povestea ei de viata incepe din momentul in care intr-o dimineata m-am trezit cu ea la usa cu bagaje si cu copil (tin sa specific eu statema cu chirie cu o alta prietena). era normal sa o primesc dat fiind faptul ca nici nu avea unde sa se duca , era singura cu bebelusul ei de aproape 2 ani in aceasta tara. Intre timp ea incerca sa se angajeze dar nu reusea sub nici o forma(lipsa de experienta si piedicile care i le punea persona cu care isi inpartea viata).
Dupa cum iti ziceam, i-am deschis usa , am linistit-o si i-am zis ca ne vom descurca si ca va fi bine. Fusese contactat initial pt un job de acasa, initial a fost foarte sceptica, in primul rand ca nu stia mai deloc engleza si 2 nici calculatorul(o lua practic de la 0), i-am zis ca nu are nimic de pierdut si plus la asta avea posibilitatea sa vada si de copil si sa inceapa o viata noua. Am fost sceptice amandoua , dar cu toatea acestea am mers mai departe, intr timp asa zisul ei partener o cauta sa se impace, si to tel ncearca sa ii bage prostii in cap ca nu va fi platita si degeaba se chinuie, am speijinit-o at de mult am putut si ce crezi a reusit. A venit si ziua cand a primit banutii, atat cat i s-a spus atat a luat. Nu are rost sa iti spun cum a invatat engleza si calculator ..intreband.....dar a reusit.....
Nu am cuvinte sa iti spun prin cate a trecut, a fost la un moment data si suspecta de TBC...si multe altele, dar a stat in picioare si areusit , a luptat pentru fetita ei.
Au trecut anii ea castiga foarte bine, isi permite sa plateasca chirie pt un apartament decent intr-o zona decenta,sa isi intretina singura copilul la scoala (deoarece intr-un final s-a despartit de tatal fetitei) si in ficare vara viziteaza o tara straina cu fetita ei:)
Atat am vrut sa iti spun, nu sunt in masura sa iti dau sfaturi dar ti-am spus o poveste de viata la care am fost partasa:)
Ai grija de tine si de copilasul tau...este cea mai mare avere pe care o are o mama...iar banii ...vin si se duc ...i poti face fie ca ai sau nu pe cineva langa tine.

imi pare sincer rau..nu stiu daca in tara se ofera vreun ajutor..poate ar trebui sa mergi al un birou sa ceri info..mult curaj si incredere,bebe are nevoie de tine!

poti sa-l dai in judecata ptr pensia alimentara,pana la 1 an status il obliga sa il treaca pe numele lui si sa-i plateasca pesnsie alimentara pan aisitermina studiile,nu e asa k pe el nu il intereseaza,incearca sa vb cu un avocat,incearca si la asistenta sociala sau la primarie
mai mamici nu mai fiti asa ,nu ati facut singure acel copil,k nu va mai iubeste pe voi e partea a 2
dar copilul e responsabilitatea amandurora
incearca sa-ti cauti un avocat bun si dal in judecata ptr pensie alimentara,makr atata dak tot nu vrea sa fie alaturi de el
barbatii astia sunt niste porci,pana se culca cu noi ne promit luna si stelele si dak ramai insarcinata e treaba ta
nush asta e parerea mea

va multumesc mult ptr sfaturi si incurajari!!!!ma bucur ca am gasit si persoanecaresa ma incurajeze:X:X:Xmajoritatea cunoscutilor mei m-au descurajat ffff tare inca decand eram gravidutza m-am luptat fff mult sa pastrez bebele m-am chinuit,avand doar 21 de ani tanara mi-am inchis viata am renuntat la multe ptr a avea acest copil,dar se merita am o fetita frumoasa si isteata foc!!!

nu stiu ce sa iti zic de ajutor pentru ca nu locuiesc in tara, dar tot ce iti pot spune este ca te admir din tot sufletul pentru curajul tau de a infrunta viata singura cu un copil. am o mare apreciere pentru mamicile singure care nu renunta la copii lor indiferent de situatie...bravo tie si sa te ajute Dumnezeu sa mergi inainte si sa gasesti un sprijin undeva.

Imi pare tare rau de situatia ta...felicitari pt curajul tau de a da nastere unui omulet si de ati lua angajamentul de a-l creste singura...Din cate stiu eu nu exista asa ceva la noi in tara,am o prietena intr-o situatie identica cu a ta si nu am auzit de vreun ajutor de la stat..Cat despre pensie alimentara,briana,odata ce copilul nu e recunoscut de tata,ce dovada are ca e copilul lui?singura varianta ar fi un test de paternitate care costa mai mult decat o amarata de pensie alimentara si plus de asta,un astfel de om nici nu merita macar sa aiba onoarea de a avea un copil pe numele lui...Mult curaj,draga mea,crestere usoara si multa sanatate,ai sa vezi ca o sa fie bine,sanatate sa fie ca banii se fac...

eu intelege ce spui tu,dar nu se poate sa aiba numai mama responsabilitate ptr copil,faci testu si in mom in care demonstrezi k e copilu lui si ai castig de cauza iti obligi sa plateasca cheltuieli de judecata,
nu se poate sa tot lasam dupa ei,ce dak nu e vrei copil eu il cresc singura,e adevarat k iti trebuie mult curaj,dar si el are o responsabilitate,dak nu vrea sa-l vada makr sa-i plateasca o pensie alimentara

eu in tara primeam suma de 70 de ron a venit mi a facut ancheta acasa cei de la as sociala si am beneficiat de bani astia

familia da imi e alaturi din fericire ptr mn!!!!!da dc sa nu primesc,pana acum m-am descurcat cu hainutele ca am tot primit mereu lucruri unele noi altele nu dar frumoase si bune!!!!