Se intampla fix acum un an la 10:20.in sarsit asteptarea luase sfarsit.vroiam sa te cunosc.eram prea emotionata ka sa ma gandesc la alt cevami te imaginasem de atatea ori iar acum aveam sa te tin in brate.imi era frica de viitor nu stiam ce fel de mama o sa fiu aceste ganduri le-am avut 9 luni zi de zi.si ai aparut tu o minune de copil.atunci cand team vazut au pierit pe loc toate grijile.te-am privit si am inceput sa plang.erai perfect...erai al meu si nimeni nu mi te mai putea lua.te tineam in brate si ma gandeam ca tr sa mai lucrez la imaginatia mea ptc nu erai deloc asa cum te visasem eu....depasisei cu mult asteptarile mele.atat de mic de roz de cumnite.iar acum dupa un an ma gandesc cu nostalgie la acele clipe.iti multumesc pt un an minunat chiar daca mi-am pierdut tatal u mai ajutat sa trec peste.am invatat impreun a sa fim tu copilull iar eu mama.iti multumesc ca ai fost un copil cuminte si ca ai avut rabdare cu mine.ii multumesc Domnului ca ma ales pe mine sa fiu mamica ta.ma simt o norocoasa ca am asa un copil.in incheiere vreu sa-ti mai spun ca mami si tati te iubesc enorm de mult,ca tu esti ratiunea noastra de a trai.te iubim ingerasul nostru.