Vreau sa va intreb daca l-ati obisnuit pe bebe sa-l tineti in brate. Eu asa am facut si acum, cand il las singur in camera tipa si nu se potoleste pana nu il iau in brate.
Il tineti in brate pe bebe?
De marieta - La data de January 28th, 2009
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
Bebita mea e prea mica, are 2 saptamani. o las in patutul ei unde mai tot timpul doarme, o iau din patut sa o schimb si sa-i dau sa pape. Ma intereseaza subiectul pt ca mai ales bunicile m-au tot atentionat sa nu o obisnuiesc in brate. Voi urmari ce scrieti, mamicilor, ca sa invat si eu de la voi cum e mai bine sa fac.
Si eu am facut ca tine, Marieta, l-am tot luat in brate ca sa-l linistesc cand plangea si vroia numai in brate. Acum a inceput sa stea in fundulet sprijinit intre perne si mai descopera lucruri noi in jur , ii mai pun langa el jucarii si nu mai cere asa des sa fie luat in brate.
Nu vreau sa ma laud dar am lasat o pe fetıta mea sa planga pana a adormıt de fıecare data. Acum avem aproape doua lunı sı totul decurge la fel.
Plange ın jur de 5 mın. sı apoı adoarme.Drep este ca atuncı cand plange aproape ca nu o auzı, altfel cred ca ası fı procedat ca sı tıne ca altfel nu ma lasa ınıma, sı acele 5 mın ımı este greu sa o las sa planga, dar...o las sı ne este bn amandorora!
In brate sta doua foarte putın sı asta ca sa nu se obıjnuıasca.Te ası sfatuı sa l lası de acum ın patutul luı agatandu ı ın susul patuluı maı multe jucarele ca sa le poata prıvı sı poate da roade.
Eu am obisnuit-o sa doarma singurica sa stea singurica pentru ca atunci cand era mica aveam bucataria separata de camera ei si faceam toata ziua treba ,mancare si ea statea cumintica dar cum venea buni si statea pe la noi la tara vreo saptamanasi ne corconea numai in brate dupa ce pleca cine tipa intruna 2 zile????Dar pe urma se linistea daca nu avea incotro si ne-am facut mare de 1an 4 luni si inca adormim singurica si la amiaza si seara.Ai grija cum il inveti ca stie totul cit e de mic am patit-o eu.
bebita mea vrea in brate atunci cand e prea obosita si vrea sa doarma. atunci nu ne intelegem deloc cu ea. o luam in brate, o leganam, cand pare ca a adormit o punem in patut dar simte imediat ca nu mai e in brate, iar o luam si uite asa...facem cu randul.
Fiecare mama simte ce are nevoie copilul ei. Pe ambii baieti i-am tinut in brate chiar de la inceput. Pe cel mic (acum are 10 luni), primele 3 luni l-am tinut exclusiv in brate, iar cand dormea pe picioare. Nici unuia nu i-a placut in carut. Cat a fost micut, pana pe la 6 luni, cea mai mare parte din drum mergea in brate, dar toate astea trec si-ti vei aduce aminte cu drag de ele. Pe cel mare,are 7 ani, l-am dus in brate pana pe la 2 ani. Poate ar fi trebuit sa procedez altel cu cel de-al doilea, dar nu m-a lasat inima, stiind ca el se simte bine in bratele mele.
Eu nu am vrut sa il obisnuiesc in brate pt ca stiam ce ma va astepta daca l-as fi luat mereu in brate are patut cu jucarele deasupra, cand se trezeste le atinge cu manuta ., cand plange il schimb, ii dau sa manance si il pun din nou in patutul lui.s-a obisnuit asa.totul tine de obisnuinta, parintii sunt cei care il invata sa vrea mereu in brate.
Ai grija ca o ruda a mea a facut la fel cu micuta si noaptea faceau cu randul sa o tina in brate sa nu plinga si sa invatat asa rau si acum are aproape 3 ani si face la fel doarme pe la 12 noapta sare in sus toata ziua si face doar ce vrea ea.
Eu nu sunt de acord cu Steluta. cand plange bebe vrea sa o simta pe mamica lui aproape, are nevoie de a o simti alaturi de el. ca sa se dezvolte armonios din toate punctele de vedere , bebe are nevoie de a se simti in siguranta in bratele mamei , atunci cand ceva il nemultumeste. Eu l-am luat in brate de cate ori a plans , nu a fost o greutate pt mine acest lucru, ii vorbesc, il dragalesc, sa simta ca sunt mereu alaturi de el.
Eu l-am tinut in brate pe Alex mai tot timpul...era dragostea mea cea mai mare...iar cand aveam treaba,parca ma intelegea cand i-i explicam ca trebuie sa fac ceva. Era tot timpul langa mine. Toti cei din jurul meu imi spuneau sa nu-l obisnuiesc asa ca devine alintat, dar nu a fost asa. Este un copil deosebit, f. intelegator si ne intelegem de minune. Acum are 3 ani si 3 luni, asa ca nu este o regula in privinta tinerii sau nu in brate.Eu cred ca e absolut necesar sa stii sa comunici cu el si niciodata sa nu-l minti, doar asa vei reusi sa-l faci sa te asculte si sa te inteleaga.E minunat sa fii mama si sa-ti poti tine bebelusul in brate, de ce nu?....ce poate fi mai frumos? Timpul trece asa de repede,...de ce sa nu ne bucuram de fiecare clipa petrecuta in preajma unui bebelus. Cand copiii sunt mici sunt cei mai frumosi...
Eu am doi copilasi,de un an si 9 luni si de 4 luni.Vreau sa va marturisesc ca imi pare rau ca nu am mai mult timp sa-i tin in brate...de-ar avea ziua 48 de ore,tot nu mi-ar fi destul sa- iubesc si sa-i tin langa mine...
Ce credeti ca veti creste,daca ii tineti pe copii in brate mai mult,teroristi?!...Ce o fi oare in mintea si inima lor,cand striga dupa mami?!Nu e oare cel mai frumos compliment pe care il face un prunc mamei sale atunci cand intinde manutele si gangureste sau scanceste dupa ea,sa fie luat in brate,sa stea langa pieptul mamei,sa-i auda inima batand,asa cum a fost in timpul celor 9 luni de sarcina?...Nevoia de afectiune este una fireasca,normala,sufletul copilului trebuie umplut cu dragoste,cu gesturi de tandrete si...nu va temeti,ca,atunci cand se satura,se indeparteaza singuri...li se uraste si lor cu bratele si cu iubirea...Cand se goleste "rezervorul" emotional,iar vor sa se intoarca la mami...si tot asa.
Dragi mamici,de v-ar intreba cineva care este cea mai adanca nevoie a dvs,nu mi-ati spune oare ca e nevoia de a fi iubit,inteles,ocrotit...strans la piept,asa cum e un prunc tinut la pieptul mamei?Atunci...cum se poate sa refuzati copilului tocmai acest drept?Pentru ca e UN DREPT al sau,care,daca nu va fi oferit,pe plan emotional puiul acela de om va resimti carente.Cei 7 ani de acasa nu se refera numai la educatie si disciplina,ci si la sprijinul emotional si afectiv pe care copiii il primesc inainte de a se confrunta cu prima incercare mai serioasa din viata lor-inceputul scolii.
Daca un copil ajunge alintat si razgaiat,nu e din cauza tinerii in brate si a excesului de dragoste,ci din lipsa fermitatii parintelui atunci cand trebuie sa-si impuna punctul de vedere cu privire la lucruri serioase.
Ce nu inteleg eu este...cum poate o mama sa-si lase copilul sa planga pana adoarme?!Doamne,iarta-ma,asa ceva nu am auzit de mult timp la cineva din generatia tanara... Voua va place sa adormiti singure plangand,dragi mamici?Mie nu...cand sunt singura in camera,fara sot si fara copii,simt nevoia prezentei lor,pentru ca sunt familia mea,sunt un punct de sprijin,de siguranta,de afectivitate... Mi s-a intamplat de cateva ori sa adorm plangand,din varii motive si tragedii in familie...si e un sentiment groaznic... Nu as face asta copiilor mei niciodata.Si nu sunt nici alintati,nici obraznici.Sunt doi copii normali,care rad,plang,se bucura,fac pozne...si deseori vin in bratele mele si se retrag singuri,nu ii las eu.Baietelul se simte bine si la mine in brate,si in patutul lui...Probabil se satura si el la un moment dat de atata tinut in brate si mai vrea si altceva...
Conceptul de mama implica fara discutie si accesul nelimitat la bratele si la pieptul ei,nu ar trebui limitat acest acces.
Daca am suparat pe cineva,nu regret acest lucru,daca este o intristare pozitiva...
Numai bine!Ma duc sa-i imbratisez pe puii mei.
Inainte de a naste, sub influenta sfaturilor primite imi propusesem sa nu-l iau iau pe bb in brate pt ca se va invata asa si imi va fi greu. Dupa nastere insa mi-am schimbat ideile total. Ma uit la puiul meu si ma gandesc cum imi trecea prin minte sa-l las sa planga, sa fie nemultumit, sa sufere. Nu-l pot lasa sa planga. Il iau in brate si il linistesc. Are nevoie de afectiunea mea si a lui taticu. Vrea sa ne simta aproape. Eu consider ca bb plange de multe ori nu din cauze obiective (foame, colici) ci din cauza ca vrea sa ne simta aprope de el.
Uite k eu nu am vrut sa il i-au in brate,e un prost obicei si ai sa il faci sa sufere mai tarziu,inceark sa il iei kat mai putin in brate,dar, chiar dak nu il mai i-au in brate atat de lasat singur in cam tot nu ii place,i-al mereu dupa u,dak are lunile necesare pune-l intr-un andador,lasa-i jucarii acolo,si vorbeshtei.O sa fie greu cateva zile,dar o sa se obishnuiasca.Mult noroc si sa ai parte de un baietzel/fetitza sanatos,frumos si deshtept.
Nici eu nu zic k nu tre sa ii tii in brate,dar parerea mea e k nu prea mult,numai ceea ce e necesar,eu am avut parte de un baietzel mai plangacios,si trebuia sa il las de multe ori sa mai si planga inainte sa doarma kand nu aveam nici un ajutor,tatul lui lucreaza si nu poate sa ma ajute,dar uite k akum de cate ori ii este somn se culca singurel si fara sa planga kum era inainte.Akum are 10luni si e mai linishtit,nu k inainte,nu e ushor sa nu ai nici un ajutor.Tre sa gateshti,atat tie kat si lui,si mai intra si treburile casei,asa k nu poti sa ii obichnuieshti chiar asa,poate k u ai avut parte de nishte copii mai linishtiti,dar multe dintre noi mamicile,nu.Asa k......poate k ai gandi rau de mine,dar uite k akum imi merge bine ku el,si sunt si mai linishtita.Cerea enorm de mult in brate,nici kand il aveam in brate de multe ori nu puteam sa ma asej cu el jos,trebuia sa il tin numai in brate si in picioare,ce ai putea zice de asta.....Cred k as avea putina dreptate.Nu sunt o mama prea mare,am 24de ani,dar am prins ceva de experientza.Cu stima si respect tuturor mamicilor,Gyna din Buc
Si eu sunt de acord cu ceea ce ai zis tu,dar se pare k majoritatea mamicilor sunt de acord ku luatul mai mult in brate bebelusii....Dar fiecare pers difera,asa k eu nu condamn pe nimeni.
Cred k ai de luptat mai mult dak ai sa o obishnuieshti in brate,da-i dragostea necesara si nu te intrece,ai sa lupti,verifica mereu sa aibe pampers-ul curat,si dak u crezi k totul e ok,nu o lua in brate k iti e prea mult drag de ea.Bebeii shtiu multe,de mici,vb mereu,cu timpul o sa te inteleaga.Mult noroc
Faptul ca un copil nu mai plange dupa cateva zile in care in mod repetat nu a fost luat in brate nu inseamna ca si-a insusit morala pe care o credeti dvs constructiva,ci ca mai degraba s-a resemnat...Stie ca,desi cere sa fie aproape de parinti,nu va fi ascultat ,ci lasat sa planga singur.Prin urmare...se adapteaza.Acesta nu e neaparat un lucru pozitiv.
Nu stiu ce parametri aveti dvs,atunci cand vorbim despre copii...ca sunt mai linistiti,mai cuminti,mai agitati,mai obraznici,pretentiosi.Oare e asa bine sa ai un copil cuminte sau un copil agitat e intotdeauna un lucru rau?Care este idealul dvs,sa aveti copii cuminti si atat?
vad ca mamicile sunt pro si contra tinutului in brate. eu cred ca calea de mijloc e cea mai buna. eu l-am luat mereu in brate pe baietelul meu cand era bebe. apoi cand s-a mai marit am mai rarit-o explicandu-i de fiecare data ca mami are multe lucruri de facut la care poate sa ajute si el daca vrea.
ah
si apropo de copii cuminti si copii zglobii. chiar am avut aici un sondaj de opinie sa vedem ce fel de copii prefera mamicile unde cineva chiar a remarcat ca nu toate mamicile prefera copii cuminti cum ne-am fi asteptat cu totii
https://ro-mamma.com/sondaje/prefera-ca-copilul-meu-sa-fie
Eu am tinut fetita in brate ori de cate ori a fost necesar, de cate ori a avut ea nevoie, de cate ori am avut eu nevoie si oricand, avea 3,5 ani si o luam in brate, acum are 6 anisori iar cand simt nevoia sa o tin in brate o tin, asa simt, este un copil special, am dorit-o atat de mult de credeam ca n-o sa mai vina. Cam tarziu tinand cont ca am 43 ani si ea doar 6 ani, sper sa reusesc sa o ajut in tot si in toate, sunt alaturi de ea tot timpul, sper sa nu ma dilesc acum la batranete si sa o iau razna.
O iubesc mult si atat.
Asa de frumos ai scris,Pongo...Exact ce simt si eu,si mai ales ai punctat un anume lucru despre care nu am scris,desi ma impingea inima.Faptul ca si parintii simt nevoia sa ia pe copii in brate... Cand ma uit la ai mei si ii vad in diferite ipostaze(mai ales fetita de aproape 2 ani e deja independenta,merge singura,se joaca singura,mananca singurica),ma prinde asa un drag si vreau sa-i simt langa mine,sa-i strang la piept,sa-i pupacesc...fara sa fie cerut acest gest din partea lor.Cu atat mai mult cu cat fetita ma strange si ea de gat si ma pupa sau doar vine in bratele mele cand citesc sau stau jos linistita.E un compliment pe care mi-l face,acela ca ma prefera altor jucarii sau activitati la un moment dat.Copiii au nevoie de dragostea parintilor,insa si parintii se simt minunat cand micutii isi revarsa dragostea asupra lor...
De aceea cred ca un copil care ii cheama pe parinti aproape si se intampla sa adoarma singur plangand nu este capabil sa se raporteze corect mai tarziu,din punct de vedere afectiv.Se creaza niste carente,de care doar parintii se fac vinovati.Copiii se nasc perfecti,materie pura,lutul din mana parintilor,iar fiecare il modeleaza dupa principiile lui.
Dragostea nu este doar soft,sunt constienta ca trebuie si fermitate in dragoste,insa fermitatea trebuie asociata mai mult cu intelectul,cu dezvoltarea cognitiva,cand copilul trebuie sa priceapa sirul logic al unor lucruri.De ce sa fiu ferma cand e vorba de sentimente?Atat timp cat acele simtaminte nu fac rau cuiva,daca dorinta copilului este de a sta cu mami la un moment dat,cred ca trebuie implinita acea nevoie,in cele mai multe circumstante.
Cum v-ati simti daca sotul dvs sau chiar parintii v-ar refuza cererea de a fi stransa la piept,imbratisata(in general vb,nu particularizez),pe motiv ca v-ati invata prost apoi,sa cereti afectiune la orice ora?!Copiii au la fel de multe circumstante ca noi,chiar mai multe,avand in vedere completa dependenta de parinti,sa nu mai vorbesc de lipsa exprimarii prin limbaj pana la aproape 2 ani.
draga pai la doua luni mai sant si colicile si e posibil sa mai planga ca are colici, una e sa il iei in brate numai de dragul de-al lua si una e sa-l iei cand il doare ceva.
Eu il plimb pe Vladut in brate, pt. ca ii place foarte mult. Cand avea perioada de colici, imi adormea in brate. Acum nu-l mai tin asa de mult.
Avem un fel de ritual: inainte de fiecare masa, facem plimbare cam 10 min prin casa. Ne place foarte mult si cred ca nevoile amandurora sunt satisfacute.
Ca sa nu stau taoata ziua cu el sus, noi ne jucam in pat, pe spate, amandoi. Eu ii zbor jucarelele pe deasupra capului, cant, ma maimutaresc si el e super-incantat. Dupa vreo repriza de vreo jumatate de ora de rasete, sta si singurel.
Pot sa spun ca am un baietel vesel.
marieta, copilul trebuie tinut in brate atata cat este nevoie.. e greu de spus de fapt cat este nevoie... daca plange si nu se poate linisti, e normal sa-l iei in brate. daca-l doare burtica iarasi e normal sa-l iei in brate. daca tu simti nevoia sa-l iei in brate, i-al! nu-ti fie frica ca o sa-l obisnuiesti prost. bebele are nevoie de toata dragostea si caldura ta.
nu-ti inchipui ca stateam non stop cu ea in brate, dar majoritatea timpului asa mi-l petreceam pt ca asa simteam nevoia 
acum a crescut, are 7 luni si nu am probleme din punctul asta de vedere. are programul ei bine stabilit si cand vine ora de somn de dupa amiaza, o duc in camera, o pun in patut si adoarme singura in maxim 10 minute la fel si seara( daca nu adoarme la san)
eu de exemplu, cand am venit cu fetita mea de la spital, ziua o tineam pe pieptul meu si asa dormeam amandoua
COPILUL MEU e totul pt. mine................si eu sunt PRO tinut in brate!!!!!!!!!!!! nu sunt ddeacord cu mamicile care spun ca ele il lasa pe copil sa planga pina adoarme
ma gandesc ca aceste mame nu au suflet de mame adevarate.... eu nu as putea sa fac asa ceva si nici nu am putut sa fac. copilul meu are 1 an si 10- luni dar nu a adormit niciodata plangand. 
nu vreau sa supar pe nimeni insa am dreptul sa imi spun parerea si asta e 
Mirela dermican , mamicuo draga nu pot sa te inteleg 
cum poti sa o lasi sa planga atita!!!!!!!!!!!1 doamne ai mila de copiiii acestia daca mamele nu au!!!!!!!!!!!! deci serios ca unele mame exagereaza. si nici nu mi se pare ca e o ,,lauda,, sa faci asa ceva cu coplul cum a scris mirela d. ca nu vrea sa se laude.. vai mai bine nu mai scriu ca imi vine sa pling cand ma gandesc la copiiii acestia care sufera si sunt nevinovati. mirela nu vreau sa te superi. stiu ca nu iti convine mesajul meu insa acesta e adevarul......Oricum eu sunt de acord cu JULIASM. ARE FOARTE MARE DREPTATE. mamicilor dragi, iubiti_va copiii!!!!!!!!!!!
buna,nu mi imaginez sa mi las fetita in pat sa plinga pana adoarme,nu o iau tot timpul in brate pt a adormi o las in patut dar stau linga ea si ii vorbesc sau ii arat jucariile pt a o linistit si adorme.pt ca am nascut prin cezariana si am avut ceva probleme de sanatate d.p.d.v al fetitei am tinut o si eu mai mult in brate ziua si sa obijnuit dar ii explic ca mami trebuie sa faca curatenie de mancare etc o asez in scaunelul ei si eu imi vad de treaba,ii vorbesc asigurand o ca nu plec.dar binenteles ca nu sta tot timpul si atunci o iau in brate,dar numai pana se linisteste si o asez inapoi in scaun.cred ca depinde de copil,fiecare mama stie mai bine cat de mult trebuie sa si tina copilul in brate fara sa exagereze sa zic asa(sa nu uitam ca a tine in brate copilul e o liniste sufleteasca si pt el si pt noi ca mame).
Eu il tin cit de mult in brate si nu-mi pare rau, e cel mai bun lucru, e minunat sa tii un bebe mult in brate, iti face tie si la bebe bine.
Tine-ti bebica in brate cit doreste, e copilul tau, treaba poti face toate viata, bebele tau e acum mic si are nevoie de tine. Asta e parerea mea, nu sint de acord cu lasatul sa plinga si ce zic bunicile, rasfata-ti copilasul cit doresti, iubeste-l cit are nevoie, curatenia si gatitulnu sint asa importante ca bebele tau.Acum e mic si neajutorat, acum are nevoie de tine,un bebelus plinge cind are nevoie de ceva si daca are nevoie de mingiieri -mingiie-l, daca are nevoie de dragoste-iubeste-l, daca are nevoie de brate-ia-l inbrate.
e ceva special sati vezi pe bebi in brate sau cum intinde minutile si se cere sal tinem aproape de inima unde lam purtat 9 luni,eu il iau in brate oricind isi doreste iar noaptea doarme destul de linistit asa ca nu ma jelui sil voi alina si mai departe
CU TINUTUL IN BRATE E ADEVARAT CA MAI TREBUIE SA FACI SI TREABA DAR SA NU UITAM CA DUMNEZEU NEA DARUIT DOUA MAINI SI POTI FAC TREABA CAND BEBE DOARME IAR TINUTUL IN BRATE EU CRED CA TREBUIE FACUT ACUM CAT SE POATE CAND AI SA IL TI IN BRATE CAND O SA AIBA 14 ANI SI O FI MAI INALT DECAT TINE.
BEBICA MEA NU E PRETENTIOASA SI NU CERE MEREU INBRATE DR EU O IAU FINCA SIMT NEVOIA DE A O AVEA DINOU IN BURTINA SA O TIN CA ATUNCI CAND IMI APASA RINICHI
MAMICILOR FACETI ASTA CAT MAI AVETI TIMP
SA NU REGRETATI MAI TARZIU
exista o vorba "copilul nu creste daca nu-i tinut in brate"
Iulia e un copil destul de agitat care se trezeste de dimineata la 6 si rezista cel mult pana la 6 seara, uneori fara sa doarma deloc...Sunt zile in care plange si vrea sa ma aiba langa ea si zile in care vrea pur si simplu sa se joace, zle in care nu se simte bine si tot asa, am incercat sa o ignor cand plange, dar pur si simplu nu ma lasa inima, asa cum spuneati si voi, daca are nevoie de mine, trebuie sa fiu langa ea, e sufletelul meu scump si nu mi se pare ok sa nu o pupacesc, sa o gadil, sa ii fac masaj, sa o iubesc...Suntem norocoase ca putem sa stam cu ei chiar 2 ani si ca putem sa ne ocupam de ei poate mai bine decat au facut+o parintii nostri...
idem rostogol plus ca andreiut este suspect si de hernie inghinala si NU AM VOIE sa-l las sa planga
ziua nu doarme decat in brate pentru ca adoarme la piept si daca il pun jos se trezeste si ii stric somnul, iar seara daca adoarme singur e ok, daca nu il pun la mine pe piept si il legan 2 min si adoarme, e asa scump cand adoarme la mine pe piept.....plus ca ii si cant....si cand ma opresc, gangureste el in locul meu
eu consider ca nu trebuie lasat copilul sa planga,in ciuda faptului ca se spun multe....el nu plange degeaba si nu se rasfata...e prea mic ca sa stie ce e ala rasfat---parerea mea.....nu lam lasat niciodata sa planga si nu cred ca e obisnuit in brate pentru ca nu plange daca il las jos...fiecare isi creste copii cum crede de cuviinta dar nu va mai luati dupa babe...
Ce dragutz....si fetei mele ii place sa ii cant, sa asculte muzica, dar pana acum nu am auyit+o sa ,fredoneze,-...ehheeh. Ai un bebel taaaare vesel, mereu cand iti citesc un comment, ma face sa zambesc.