ce mai faceti fetelor? ce fac bebeii? m-am uitat pe pozele voastre, Doamne cat au mai crescut bebeii, unii nici nu mai sunt bebei la cat au crescut si s-au schimbat...sebi(bratu ana maria) iannis, raul(crismina), marcus, maraki, bianca90 , anca restea, andreeutza ... sper sa nu va suparati cei pe care nu i-am enumerat. toti copilasii au crescut fff frumos, dragalasi foc. Nu am mai reusit de ceva timp sa intru, am fost plecati la ai mei la curte ca a fost vreme prea frumoasa sa stai la bloc si acum ne-am intors pt ceva timp acasa. Luluta ce mai faci? aveai ceva probleme cu sotul, sunteti mai bine acum?
hello mamici
De anda28 - La data de July 4th, 2011
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
Bine ai revenit anda 28
buna....ce mai faceti???noi am crescut da si suntem mai rai....nici nu mai stiu cum sa reactionez...trece ce sa facem...eu bolnavioara dar sper sa treaca cat mai repede....ma bucur ca v-ati intors
la stella(luluta) ma refer
adik noi nu trebuia sa raspundem la subiect ??
da crismina, acum citeam de problemele tale de sanatate. sper sa iti fiue mai bine cat mai repede. si de ce sunteti rai??? ce face nazdravanul? noi suntem bine, multumesc. asteptam soarele sa iesim mai mult ka plimbare
Anda,situatia nu e roz, incercam sa stam uniti pentru copii;amandoi ii iubim mult,si incercam sa nu se vada caavem probleme in dormitor;problemele acolo sunt mari, recunosc ca in ultima vreme nu am miscat un deget sa indrept lucrurile;nu stiu de ce, nu ca nu vreau, dar nu pot;nu mai pot;nu v-am povestit, eu nu m-am casatorit din dragoste,altele au fost motivele,am crezut ca daca vrem amandoi sa facem o casnicie se poate si fara; am ajuns aici, nu mai pot sa sufar sa puna mana pe mine.asta e;nu stiu ce va fi;sper sa nu ma judecati prea aspru;am avut motive intemeiate,dar i-mi dau seama ca am dat gres total.
Bună Anda! bună mămici! Stela îmi pare rău, sper să vă rezolvați problemele. Eu nu știu despre ce vorbești, cred că nu am fost pe fază, dar îmi ești simpatică și îți doresc numai bine.
buna si voua..ne bucuram ca ati revenit..of stela,nu ai mai spus nimic..am crezut ca lucrurile merg spre bine,poate ma repet..poate am scris.o si la subiectul tau de acum ceva timp..nu doar noi trebuie sa luptam.si ei trebuie sa incerce sa indrepte lucrurile,nu stiu motivul pentru care te.ai casatorit,nu stiu cum sa fac?sa te judec sau nu?oricum nu sunt in masura sa judec pe nimeni..uneori dragostea se infiripeaza treptat,la inceput poate fi o simpla relatie de prietenie,incredere si apoi sa se transforme in dragoste..nu stiu ce sa te sfatuiesc caci si eu am un mare ,mare gol..seara privind spre cer ma gandesc unde nu ar trebui sa ma gandesc..mereu ma intreb-cum ar fi fost?poate vorbesc mai "distantat"prefer sa o fac asa..nu pot sa imi "golesc"sufletul de atatia ani.gata,nu vreau sa ma intristez.tu faci cum e mai bine,pentru tine,pentru copii,poate si pentru sot..
fetelor, nu stiu cum sa va explic sa ma intelegeti mai bine;dar cine o face ca mine, ca mine sa pateasca;asa mi-a fost capul, acum asa i-mi trebuie;inainte de sot am mai avut 2 prieteni;primul ,care a si fost primul barbat din viata mea, dar si cel care mi-a lasat un gust amar,nu a-s vrea sa-l mai vad niciodata;apoi a fost cineva de care m-am indragostit la prima vedere;a fost pe toata viata;numai ca respectivul nu stis sigur ce vrea;am ramas insarcinata,am vrut sa-i spun,dar m-am razgandit(aici a fost o prima greseala, trebuia sa insist)eu nu am vrut sa insist, am gandit ca-l iubesc prea mult, si nu am vrut sa sufar,am vrut sa decurga totul de la sine, am vrut sa-mi zica ca ma iubeste ,dar nu fortat de un copil;pe de alta parte,tata si mama ,care nu banuiau nimic,nu a-r fi acceptat sa fac un copil din flori,ei fiind de conceptie mai veche;cred ca m-ar fi dat afara.in acest interval, in care nu stiam unde sa ma indrept, am cunoscut pe giulian, sotul meu, absolut intamplator,si fara vreun gand de aventura;l-am cunoscut in alt scop,sa imperechem pisicile.Lui i-a placut cred ca de mine, aratam bine, si ne-am imprietenit, dar prieteni;am ajuns sa-i zic oful meu;oricum, el era suparat, iubea pe cineva care ii daduse papucii, eu la fel, eram nesigura pe iubitul meu,si dintrodata, ca sa vad ce zice , l-am anuntat ca ma marit(pe iubit)eu am crezut ca ma va opri, aici cred ca am gresit tare,m-a intrebat daca i-l iubesc si am zi ca da-ce o fi fost in mintea mea?noi vorbiseram inainte ca sa ne mutam impreuna, dar mereu amana,am avut impresia ca se joaca cu mine,si am mizat totulpe o carte;atunci l-am intrebat si eu daca ma iubeste, el a zis ca e indragostit deocamdata;pentru mine nu a fost suficient;mie i-mi trebuia cineva care sa-mi ofere un camin si sa fie tata, atunci am ales,m-am mutat cu sotul(intre timp, am pierdut sarcina)dar zarurile fusesera aruncate, nu aveam cum sa dau inapoi;a mai incercat saracul S,sa ma aduca inapoi, peste 2 saptamani, de cand ma mutasem cu sotul, m-a sunat sa ne mutam impreuna;eu eram suparata pe el, i-l iubeam foarte mult,dar ma facuse sa sufar, sotul i-mi oferise un umar pe care sa plang;dupa 3 luni, ma hotarasem ca lectia pentru iubit s-aincheiat,si am vrut sa-i dau papucii sotului, dar ca o ironie a sortii, eram gravida cu andrei;atunci mama a intervenit, si nu m-a lasat, a zis ca e tatal copilului, si gata, a insistat sa raman, eu am considerat ca asa e mai bine, si iata-ma maritata si cu copil,cu un barbat,si iubind pe altul;m-am gandit ca poate timpul o sa acopere ranile, ca dragostea vine cu timpul, sotul ma iubeste, asta o stiu, eu am fost o sotie buna, nu l-am inselat niciodata, dar vai de sufletul meu......................mi-a trecut tineretea,si cu fiecare an,simt ca moare ceva in mine;
nu stiu ce o sa mai credeti despre mine, asta e povestea mea, totusi sunt fericita ca am iubit pe cineva , sunt fericita ca ochii care nu se vad nu se uita; am aflat acum, de curand,ca el ma iubea f. mult;asa mi-a zis;oricum, nu se mai poate face nimik;
iubirea asta chiar doare, fetelor, nu va maritati decat daca iubiti, si eu si sotul ,am fost bine intentionati, am vrut poate sa demonstram cuiva ca facm o familie; am facut-o ,parem fericiti,poate nu ne despartim, dar oare se merita? cu ce pret?de multe ori ma imbarbatez, gandindu-ma ca poate nu mergea, ca poate m-ar fi inselat,dar merita sa incerc, nu sa fug ca o lasa.
buna anda...bine ati revenit...of of stela.asa cum a spus si anca am crezut ca lucrurile merg spre bine intre voi doi , mai ales ca nu ai mai zis nimic...nici una dintre noi nu avem dreptul sa te judecam.nu cunoastem situatia in amanunt, motivele tale pt care te-ai hotarat sa te casatoresti fara sa iubesti...nici nu stiu ce sa-ti mai spun.e foarte greu...nu vreau nici sa-mi imaginez prin ce treci...daca ati ajuns in punctul in care nici nu -l mai vrei langa tine..off stela nu e bine.d-zeu sa te lumineze, sa-ti dea intelepciune si putere sa faci fata cat mai bine situatiei si poate sa va ajute sa indreptati lucrurile inntre voi. ...nici nu mai am cuvinte sa-ti spun ce simt si gandesc .....
ce-mi place si ce nu.....................eu doar v-am povestit;promisesem eu mai demult ca zic;dar niciodata nu am fost pregatita; nici azi nu ziceam daca nu ma intreba Anda;sincer, nu stiu ce va fi;el zice ca ma iubeste,mi-e si mila de el,eu rabd si tot asa
ma simt un pic stanjenita.........eu am fost sincera, acuma,asta e, credeti ce vreti;numai ca m-ar durea daca a-ti gandi rau de mine;eu am vrut sa fie bine, am gandit sa nu fac cu inima, sa nu gresesc, am gandit sa fac totul cu ratiune.
pot sa-ti spun stela ca nu as fi crezut niciodata ca ai o asemenea poveste in spate. toata viata ta a fost o suferinta continua,,,,,,domne dumnezeule....stela nu stiu ce sa -ti spun......sunt alaturi de tine si sa stii ca la fel te iubesc si te admir. acum chiar mai mult.
offfffffff doamne nu stiu ce sa spun stela.sa-ti dea d-zeu putere sa poti sa il iubesti
Stela,nici macar o secunda sa nu-ti treaca prin minte ca povestea ta ne schimba parerea despre tine.Ba din contra,pot sa spun ca acum te iubesc si te admir mai mult.Iti respect curajul si puterea de a-ti dezvalui durerea din suflet.Nu stiu cate dintre noi suntem chiar atat de implinite sufleteste pe cat incercam sa credem sau doar ne amagim...
nuuuu..cu siguranta asta nu va schimba nimic..cred ca deja avem "etichete"..cred ca uneori ne face bine sa "vorbim"sa ne spunem oful.eu personal celor din jur nu le povestesc starile sufletesti,necazul meu..nu stiu, nu am incredere..si nu vreau sa am incredere..cu voi ma simt altfel..insa ma repet..nu pot sa zic nimic in cazul tau,poate as putea sa ma pun in situatia ta,dar mi.ar fi greu sa decid..
Buna Anda bine ai revenit!
si din pacate eu, ca si celelalte mamici, nu stiu ce sfat sa iti dau... 
doar sunt alaturi de tine orice ar fi! 
Stela din contra, parerea nu se schimba in rau ci in mai multa admiratie fata de pana acum.... si eu credeam ca am viata complicata.... Sper din tot sufletul sa ai multa putere si ambitie sa fie totul bine... Ma bucur ca te poti destainui noua
orice ar fi ..tu ramai steluta mea draga...
luluta , dupa ce am scris o intreaga poveste , am sters tot si am renuntat.......nu stiu daca fac bine........nu sunt atat de "veche" si nu imi permit.......mi-ar fi placut sa fiu psiholog dar DD a ales altceva pentru mine. imi place totusi foarte mult sa analizez omul.o imbratisare stransa de la o prietena mai "noua"
ti am dus lipsaaaaaaaaaa
Monna, poti sa spui ce gandesti...nu ma supar, oricum cel mai aspru judecator sunt eu;si mie i-mi place sa analizez oamenii;te poop,si sa stii,nu stiu de unde stiu, sunt sigura ca o sa rasara soarele si pe strada mea
sa dea d-zeu sa fie asa stela...din suflet iti spun.
stela eu una te admir si mai mult acum dupa ce ai gasit puterea sa ne spui despre trecutul tau!!!Eu una cred ca fiecare in spatele nostru avem untrecut mai frumos mai rau dar poate nu avem curajul sa spunem ce ne apasa din trecut!!!capul sus si cred ca ai sa rezolvi problemele cu sotul tau incercati sa plecati in concediu undeva numai voi doi poate cine stie ceva se va schimba acordativa mai mult timp incearca sa pui mai mult suflet cand faci ceva pentru el poate o sa incepi sa simti ceva pentru el...Cred ca ai facut ce era mai bine la vrea aceea!!!te pup si mult curaj incontinuare si multa rabdare
stela chiar ca uneori VIATA BATE FILMUL!! esti tu dovada vie....nu stiu cum sa te indrum desi multi , f multi, spun ca am cuvintele la mine ... asta pt ca este vb de o viata de familie unde tu te-ai sacrificat intr-un mod destul de drastic....imi pare rau..esti fff simpatica si mie f draga si-mi pare rau ca nu esti fericita desi eu asa te-am vazut si te-am si perceput!!! parerea mea despre tine in urma acestei povesti ramane la fel de buna
la fel de draga imi esti dar as vrea sa vi intr-o zi , curand, sa spui ca esti fericita asa cum ti-ai dorit dintotdeauna si ca totul este bine!!! speeer din suflet sa apara soarele cat de curand si pe strada ta 
Sunt noua in zona. Nu am mai scris niciodata pe un forum si mai ales pentru mamici, caci sunt noua in aceasta meserie, abia de 5 luni si jumatate.
Am observat ca unele aveti probleme cu sotii si imi pare rau sa aud asta, mai ales cand exista acesti copii minunati.
pai sunt fericita:am doi pui minunati, sanatosi,am motive nu? nici nu pot fi trista in preajma lor..dar am momente cand mi-aduc aminte si de mine, atunci,vad un mare gol in fata ochilor;dar ma uit repede la copii, si-i vad numai pe ei.
stela , doamne fereste sa te judec!!!!!!!!!!imi esti draga! sunt si eu apropiata de varsta ta si cred ca acum este cea mai frumoasa perioada la o femeie!vroiam sa iti dau un sfat daca imi permiti. am inteles ca nu te gandesti la divort. foarte bine. eu ma intreb daca ai incerca sa il vezi altfel pe sotul tau oare cum ar fi? sa incerci sa te gandesti ca el este omul care ti-a dat un umar sa plngi atunci cand ai avut nevoie , ca el este omul care te iubeste si cu care ai 2 copii superbi , ca ai impartit cu el , poate, unele griji si greutati.......sa incerci sa-l vezi intr-o alta lunina poate ca atunci ai putea sa te apropii de el si relatia voastra ar fi alta. are si el nevoie si mai ales tu. iti esti datoare tie sa-ti cauti fericirea ! nu lasa anii sa treaca fara sa incerci macar sa salvezi ceva , fara sa fi impacata cu gandul ca din partea ta ai facut tot ce se putea pentru voi.e pacat esti tanara......copii acum sunt mici dar la un moment dat isi vor da seama . nu cred ca vor ca mama lor sa sufere. iti inteleg perfect suferinta si intr-o zi cand voi avea curaj o sa spun si eu povestea mea! O LUPTA-I VIATA, DECI , TE LUPTA CU DRAGOSTE DE EA! te pup dulce stela si iarta-ma daca am spus ceva nelalocul lui
nu esti o persoana de judecat , esti o persoana de admirat , sa lupti ptr copii tai ,,sa te gandesti la ei , timpul nu il poti da inapoi orice ai face ,
dar am momente cand ma indoiesc ca fac bine;apoi ma gandesc ca sunt egoista, am remuscari, si tot asa;
deja sunt de dus la psiholog, sau psihiatru?cine a mai facut asa prostii in viata/? doar o nebuan ca mine poate sa incurce asa borcanele. 
hai ca pan ala urma deschidem cabinet de psihologie pe forum
nu esti singura..
of,of,of,ne-am gasit
Nu cred ca se gaseste mamica sau burtica pe acest forum care intr-un moment mai greu cu sotul sau prietenul sa nu se intrebe,oare cum ar fi fost cu fostul???
Doamne ajuta sa vina acea zi,cum a spus si Beatrice,in care sa te impaci cu tine insuti! 
Lulutza,ce sa spun,esti intr-o situate delicata dar totusi fericita.Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi, dar cred ca ar trebui sa vezi partea plina a paharului.Fostul,iubirea cea mare,ar fi trebuit sa te impiedice...sa nu te lase sa te mariti.O simpla declaratie,da te iubesc,nu inseamna totul,ar fi trebuit sa o demonstreze.
Niciodata nu poti sti cum ar fi stat lucrurile daca...,in schimbi poti aprecia ce ai acum.
Ceea ce ai,familia ta...este purul adevar,este dragoste adevarata.Cei ce ne iubesc nu fug niciodata,din contra....Sotul tau ti-a stat alaturi,ti-a demonstrat ca puteti forma un cuplu.Desi si el a fost ranit,a reusit sa uite trecutul,sa te iubeasca pe tine...si pe copii tai.
Poate ma repet dar fii mai optimista.
Este o zicala care mie personal imi place,in legatura cu casniciile:
Cheia unei casnicii fericite o gasesti privind calitatile partenerului si niciodata defectele!!!
Nu este cuvant cu cuvant,asa am retinut-o eu...si crede-ma ca ma ajuta....
Si eu sunt sensibila..si traiesc de multe ori in trecut gandindu-ma,oare cum ar fi fost mai bine?as fi fost mai fericita?mai mulumita??
Deschid ochii si vad realitatea care nu doar ca este frumoasa....este extraordinara!!!
Fii puternica,in sotul tau vei descoperi barbatul pe care il doresti,nu inceta sa cauti....
Noi te iubim si te respectam!!!
cata dreptate ai.asa am gandit si eu atunci, asteptam o dovada.....inseamna ca am procedat corect, nu?
acum el vorbeste despre ocazii pierdute..................asta e,daca stateam dupa el, nu stiu..............acum am 2 copii, eu asta am vrut;la un moment dat a zis''tu ai vrut sa te mariti''
crismina subiectul e pt voi, mamicile mele dragi; doar partea cu problemele cu sotul era pt luluta. Luluta imi pare tare rau pt situatia aceasta. Pe partea cu "in pat" te inteleg perfect, si la noi e cam la fel, nici eu nu am miscat nici un deget sa indrept lucrurile, vom vedea cum decurg mai departe. In toata perioada aceasta de absenta a mea de pe forum sa stiti ca m-am gandit mult la voi, si mai ales la tine luluta poate si pt ca si eu simt acel gol cand vine vorba de persoana mea; dar cum ai zis si tu avem niste bijuterii de copii si in fata lui nu putem sta si nici nu e indicat sa stam suparate, ii afecteaza mult prea mult, si sunt nevinovati. De judecat nici nu se pune problema. Nu ne deschidem sufletul aici pt a fi judecate. eu sper sa iti fie cat mai bine si cat mai repede sa se indrepte situatia, desi asta cere timp, cred.
Steluța cel mai bine ar fi să te gîndești la cîte bucurii îți oferă acești doi copii, și să încerci să uiți trecutul Dacă te iubea cu adevărat lupta pentru dragostea voastră. Nu mi-am schimbat părerea despre tine, am citit aseară tîrziu subiectul dar nu am putut comenta.