D-zue sa te ajute sa treci peste:*:*si sa iti umple acel gol

OFFF Alina, desi nu ne cunoastem personal am prins mare drag de tine >:D<
Nu stiu ce as putea sa iti zic in momentele astea......decat ca imi pare tare rau pentru tine si cu atat mai mult ca vine Craciunul.....si ar trebui sa petrecem linistiti in familie.....
Fostul tau sot e casatorit? Nu ar fi nicicum cale de intoarcere la el?.......
Oricum tu esti o femeie puternica, frumoasa, o mamica buna, eu te sfatuiesc sa analizezi bine treburile, ca totusi esti tanara si nu merita sa ,,te ofilesti'' asa.......cu siguranta exista un EL care te va iubi si respecta pentru ceea ce esti!!

Te pup si te iubesc!

mami, tu ai intrat in aceasta deporesie de multisor, trebuie sa te rmontezi cumva. stiu cum e ai impresia ca viata ta merge asa in virtytea inertiei, ca nu te mai asteapta nici o surpriza nici o fericire doar rutina sI amar. ai nevoie de o schimbare asta este cert. nu zic sa renunti la aceasta casnicie dar ceva trebuie sa se schimbe sa simti din nou ca traiesti.fostul sot...acestea sunt doar amintiri , un trecut care nu se mai intoarce, ai avut un motiv pentru care ai renuntat la acea relatie nu uita asta.gandeste-te la viitor, nu la trecut si regrete, cauta-l sa ti-l faci luminos si iesi din faza de robot, minca, casa copil, nervi, chimba ceva macar din cand in cand. chiar si o cearta buna te remonteaza uneori. mi mult nu stiu, nu te cunosc nu iti stiu viata in detaliu doar aceasta bucatica pe care o impartasesti cu noi. daca am regrete? cred ca toata lumea le are, dar le-am dat la spate. daca as fi procedat altfel nu as fi avut ceea ce am acum iar lavinia cred ca este cea mai importanta, cea mai mare fericire la fel ca baiatul tu. daca nu s-ar fi intamplart asa nu l-ai fi avut, viata nevloveste, ne dezamageste dar ne da si lumina si speranta trebuie doar sa io vedem. te pup si auta sa schimbi ceva pentru viitor, lasa trecutul!

si eu am un regret maaaarrree de tot dar nu ma simt in stare/nu am curaj inca sa il spun cuiva .... am inceput sa-i povestesc mamei mele dar inca nu i-am spus ceea ce ma doare cel mai tare , ceea ce ma macina in fiecare secunda si nu stiu cum sa fac s-o schimb
de fapt stiu cu sa schimb , sa-mi fie mai bine , sa nu ma mai doara asa de tare dar daca o fac vor avea de suferit persoane nevinovate ( si asa merg inainte de vre-o cativa ani .... nu stiu cand voi avea curajul sa pun punctul pe "I" si sa fac ceea ce ar trebui .... sper ca atunci sa nu fie prea tarziu ...

Si eu am ceva pe suflet,nu pot numi regret,pt ca atunci m-uas regreta baiatul si sotul,DAR,imi pare rau ca nu imi am parinti alaturi.daca i_as fi ascultat imi erau aproape,insa imi lipsea sotul,pe care il iubesc cu toata fiinta mea,nu mai aveam minunea asta de copil.nu stiu cum sa o mai dau,mereu ma gandesc cum ar fi fost daca renuntam la al meu,mereu imi imaginez parintii iubindu_mi copilul,cunoscandu_l.... Recant am vb cu o matusa,si mi_a zis ca mami a luat_o razna,isi imagineaza mereu ca il ast pe Mario,are cateva jucarii si nu lasa pe nimeni sa se apropie de ele,ca sunt ale lui Mario,are n catelus si il ingrijeste cu drag ca sa aibe Mario cu ce sa se joace.si multe alte faze.eu sunt la pamant,si nu pot sa vb cu nimeni,sotului daca ii zic ceva,ma cearata si imi zice ca eu stau si ma consum,ma gandesc la ei si lor nu le pasa de mine.acum 2zile mi_a zis ceva ce m_a durut tare,ii povesteam de fazele cu mami,si el razand mi_a zis:ce ai si tu mama?timpul trece si ma doare mult ca nu_mi pot vedea mama.ea mi_a zis sa nu regret pasul facut ca e fericita daca ma stie bine.o visez mereu,ii aud vocea blanda cand ma stiga.orice mi_ar face si zice o voi iubi toata viata mea

nu te mai complace in situatia in care esti ,i-a o hotarare daca vrei sa fi fericita si tu si copilul tau,lupta pt familia pe care o ai impreuna cu sotul tau si fa ceva s amearga bine asta daca consideri ca merita,daca nu STOP SI DE LA CAPAT VIATA E PREA SCURTA SI PREA FRUMOASA SA O TRAIM "MURDAR "NU REGRET NIMIC DIN CE AM FACUT EU,REGRET DOAR COPILARIA NEFERICITA PE CARE AM AVUT-O.

cred ca oricine are un regret in viata indiferent despre ce plan ar fi vorba...eu am pe plan profesional, mi-as fi orit enorm sa lucrez in invatamant, pt ca am terminat specialitatea dar nu a fost sa fie...poate in viitor imi voi realiza visul de ami face propria afacere mult dorita...o gradinita de copilasi...pe plan sentimental am mai mult decat mi-as putea dori, bine sunt si momente mai grele dar cu iubire si intelegere am trecut mereu...am un sot iubitor ,intelegator si ff muncitor...ce sa zic mami scumpilici, ai credinta ca intr-o zi soarele va aparea si pe strada ta, nu mai gandi negativ, incearca sa iei masuri si sa vorbiti despre asta, poate comunicarea va ajuta...numai bine iti doresc!

am regrete cum sa nu?? of....am regrete pe plan profesional dar st hot cum necum sa le elimin..adica sa fac ce trebuie sa fac .. nu ma simt implinita din punctul asta de vedere.. si nu e un lucru minor.pt ca fata de copiii nu ma simt ok.. eu vreau sa fie mandrii de mn..si daca mai aman s-ar putea sa nu reusesc..asa ca anul asta care vine ma dau peste cap si reiau scoala.. , am o gramada de treburi care tre sa le fac... pp plan sentimental nu am nici un regret..sunt implinita si fericita..la noi, demonstrat, greutatule si supararile ne-au unit si mai si ..chiar ne-au facut sa ne descurcam si mai bine!! asta e un lucru mare.. el e ce mi-am dorit.. schhimbarile mele au foist mari , fizice, psihice dar el a avut mereu aceeasi sustinere, dragoste si apreciere...
sper sincer cumva sa iesi din situatia asta..sunt sigura ca e ff greu...trebuie sa fi puternica si sa faci in asa fel incat sa fi fericita!!!!!

regrete cred ca avem toate ,,eu nu regret decat ca mama casatorit fara cap am avut parte si am parte de sot minunat dar regret faptul ca dela inceput am aceptat sa stau cu soacra in casa poate daca gandeam si ne mutam singuri acum era mult mai bine atat financiar cat si casnic ,,sunt dejamagita de mine ca am luat niste decizi gresite in viata ,,si iam pus intodeauna pe cceilalti inaintea mea si am crezut ca toata lumea ma iubeste dar am descoperit ca atat timp cat faci ca ei esti super nora ,,cand ancepi sa ati spui punctul de vedere esti o obraznioca si o nerecunascatoare asta este singurul meu regret ca iam lasat pe alti sa vada ca sunt buna si au profitat si acum,,zic ca bunatete este acelasi lucru cu prostia

mai facut un pik sa rad iti iubesti sotul dar te gandesti la primul nu prea are sens ,,trebuie sati iuti trecutul sau prezentul,,asta inseamna sati faci ordine in sufletul tau daca nu mai vrei sa suferi alfel toata viata ta va fi regrete

probabil ca mai toate avem cate un regret mai mare sau mai mic, eu ma gandesc ca nu am ce sa regret doar faptul ca nu am facut copilul mai devreme....nu trebuia sa asteptam sa ne terminam planurile pt modernizarea casei...un copil se crestea oricum...doar ca nici nu ne doream atunci...ma rog, nu are rost sa regret dar....
Alina, imi pare f rau ca uneori nu te simti iubita sau dorita pt ca eu cred ca aceste lucruri dau sens vietii care este destul de grea ....dar totusi nu uita ca o iubire neconditionata ai: baietelul tau, se uita la tine si vede ,,fiinta perfecta,, si pt el trebuie sa mergi mai departe

mami scumpilici imi pare rau de situatia ta...am obs ca erai un pic demolarizata zilele trecute....ceva nu merge in casnicia ta poate sunteti prea diferiti din toate punctele?se cam bat cap in cap caracterele?nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau...stiu ca usor nu este dar o solutie trebuie sa gasesti...nu poti trai in nefericire o viata intreaga...e atat de greu cand esti o fire profunda,ai tot timpul de suferit...o decizie tot va trebui sa o iei pentru ca ai sa ajungi la batranete si ai sa ai si mai multe regrete si o viata pierduta....eu consider ca o familia este un tot unitar...copil+sot+sotie=iubire,respect,afect,responsabilitate,etc,etc...daca tu nu ai aceste lucruri de ce mai stai legata?te simti goala si ai si de ce...el nu este langa tine sa umple golul...casnicia este ca si un joc puzzle,daca lipseste cateva piese nu se poate completa jocul....nu poti sta o viata intreaga asa...decide-te...

eu regrete nu am din trecut...am iubit inainte de sotul meu maxim dar mi-am dat seama ca nu el imi va tine de cald daca ma voi casatori cu el,nu el mi-ar fi dat fericirea maxima chiar daca il iubeam la nebunie...el mi-ar fi dat nesiguranta si o viata suferinda asa ca am renuntat cu inima in bucati dar am facut-o pentru ca alergam dupa fericire,intelegere,iubire.....si am gasit-o pana la urma....dar si in casnicia mea cu sotul meu am avut muuuuuuuuuuuuulte de infruntat...am avut multe piedici dar pentru faptul ca ne iubim enorm am trecut peste ele....ne-am demonstrat ca putem infrange obstacolele cu vorbe si iubire...acum am o casnicie minunata,mi-am recapatat sotul pe care l-am cunoscut la inceput dar am avut mult de munca dar stiam ca el nu era asa si ca trebuia sa-i scot la suprafata adevaratul caracter...picasem intr-o abis amandoi...el era in stanga eu in dreapta si nu ne regaseam niciodata si uite asa ne-am indepartat ingrozitor...nu mai exista nici o urma de afect sa nu mai zic de un"te iubesc" nici gand....acum lucrurile s-au sistemat dar doar cand am ramas numai noi in casa,,,fara mama,soacra,prieteni si alte alea care nu fac decat sa puna paie pe foc...

Ehhh,mami,tu esti deprimata rau...Tare m'am suparat cand am citit subiectul.Cred ca regrete toate avem,toate ne intrebam cum ar fi fost daca...insa din pacate aceasta e o intrebare vesnic fara raspuns.Tot ce traim,e cu un scop.Fiecare cuvant,fiecare gest.Orice decizie e un drum pe care il alegem fara sa stim vreodata daca alta cale ar fi fost mai placuta,mai lina si fara spini.Tot ce ne ramane de facut e sa traim prezentul astfel incat in viitor sa fim mandre de drumurile alese,de frigul indurat,de hopurile depasite si de cicatricile ramase in urma ranilor.Mami,imi esti tare draga si sunt sigura ca vei face ceva in privinta asta.Nu sta sa-ti planga sufletul,nu meriti asta.I-a atitudine si schimba ceva in casnicia voastra.Se spune ca barbatul e stalpul casei,insa femeia e temelia.Vezi cam ce ai putea face si nu ezita...surprinde-ti sotul de sarbatori,fa-l sa vada ce are langa el.Te pup si sper sa auzim de bine! Eu nu am regrete dar imi doresc din suflet un job bun pt care sa se merite sa fac si un master.Inca nu-i timpul pierdut,important e sa mai creasca un pic puiutii si sper din suflet sa pot realiza si asta.In rest,sa fim sanatosi ca tnate se fac.