cum sau ce metode stiti fetelor de a-mi ajuta copila sa scape de aceasta emotivitate sau sa o ajut cumva sa accepte mai usor despartirea de mine caci va jur am ajuns sa ma detest cand vad ca nu vrea sa faca ceva sau sa mearga undeva cand sunt cu ea intr-o vizita sa se joace cu copii stand numai langa mine si faptu ca parca se teme de persoanele straine ori se rusineaza caci nici nu stiu ce sa mai cred cand se retrage langa mine ,iar ceea ce ma face sa nu ma mai suport uneori e ca mereu cand o duc la gradi plange putin la ora actuala doar cand intra zicand VREAU LA MAMI ,iar acest text MA OMOAR pur si simplu ca de multe ori zic a naiba de mami.NU MA JUDECATI DACA PUTETI ci AJUTATI-MA CU UN SFAT CUM ASI PUTEA SA O AJUT SA NU MAI FIE ASA EMOTIVA precizand ca eu o incurajez mereu si ii vb fffff frumos despre gradi si despre tot si ca aseara fiind la o colegutaa de a ei iam zis hai mergi cu ea in camera ei si jucativa si s-a dus fara probleme,sper eu ca frecventand casa ei MACAR SA DEPASEASCA HOPU DE TIMIDITISM LA GRADINITA. va pup fetele si astept sfaturi si chiar daca vreti si judecat nu ma supar ca de asta va povestesc ca pe voi va simt ca pe surori pt mine. poooooooooooop
emotivitatea-- combaterea ei!!!
De daiana 26 - La data de January 16th, 2013
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
cel mai bun lucru care l poti face e sa nu te stresezi nici tu ni i copilul.daca ma intrebi pe mine, fara suparare, cred ca emotivitatea asta si a tras o din comportamentul tau.nu te judec,poate asa e firea ta dar ca un copil sa fie independent trebuie sa i inspiri incredere in fortele sale sa i dai impresia ca esti mandra de fiexare kucru mic care l face.sa nu o dai i.apoi sau sa o compari cu alt copil.fetita mea are doi ani si are o personalitate are uneori ma lasa masca dar am sustinut o in tot.fie ca a facut o liniuta sau pisu sau a mi au laudat o educatoarele ca e isteata foc sau a facut o boacana eu i am aratat cat de mandra sunt de ea si am si recompensat olt asta iar atunci cand greseste ii spun ca mami e langa ea iiexplic ce a gresit si ii spun ca impreuna gasim o rezolvare.vorbeste i micutei asa cum ti ar placea si tie sa ti se vorbeasca.succes
sa nu te superi pe mine ca iti zic dar de saptamani intregi mereu e subiectul gradinita .....de ce nu o retragi o perioada ca sa o poti obisnui incet incet cu copiii ......daca tu nu ai prea dus-o in parc si in locuri de joaca cum crezi ca se simte ea acum ca ai bagat-o direct intre ei . acum nu mai e mult si vine primavara . mergeti in parc ., poate ai posibilitatea sa ii aduci o fetita doua acasa sa se joace impreuna ..... asta ar cam fi singura solutie ...si inca ceva nu mai fa totuil pentru ea , daca poate ea singurica sa faca ceva nu o ajuta tu las-o pe ea asa devine mai independenta
nu o scapi de emotivitate, ti-am spus, fa-i o prietena curajoasa langa care sa se simta im lrgul ei.v scapa de problema in adolescenta probabil.nu o inchide in casa, las-o sa aiba contact cu cat mai multi oameni, dar nu fortata, sa initieze ea. vorbesc din proprie experienta, eu am fost geul acesta de copil.si acum mai am tendinte.nu ii reprosa,va deveni nesigura, aproba si incurajeaza micile incercari de a socializa chiar daca uneori esueaza, nu face un capat de lume din nimic. si in primul rand scapa tu de aceast sensibilitate excesiva pe care se pare ca o ai, cu un copil emotiv trebuie sa fi echilibrata si uneori obiectiva. te pup si succes!
asa e aveti dreptate fetelor,maia a vorbit asa frumos si nu ca i asi vb urat fetii nu o fac din contra ,dar ce era drept ma cam suparam des pe ea si asta pana azi cand a ramas supararea afara la usa si mi promisai ca numai o sa ma vada asa. doi mami maia 29 si eu imi incurajez fata si ii explic la fel ce e bn ce nu si o laud si ma bucur pt orice lucru cat de mic,insa se pare ca nu ajunge dar o sa insist,iar de ieri am inceput sa mergem cum ziceam mai sus la o coleguta acasa si ca azi sa am surpriza ca statu langa ea si se juca cu ea si asta ma bucura sa aud,va pup si sper ca mica mea timiduta sa treaca peste hopu asta curand,caci si eu am trecut prin asta si nu e tocmai buna timiditatea. te iubesc micuta mea.
mami eu cred ca trebuie sa o lasi pe ea sa decida cand lasa timiditatea..nu o forta cu nimic..ma regasesc in multe randuri de aici, de pe forum ,de fapt il regasesc pe iannis..noi mai radem in casa pe baza timiditatii lui iannis,el nici acum nu are "prieteni "apropiati nici acasa nici la scoala.pentru mine asta nu e o problema..mi.e imi place asa mai "monelino"cum ii zice maestra..ea des imi spune ca e un copil cocolat..pe de o parte ii dau dreptate,dar daca copilul nu e alintat nu e un copil iubit si nu e un copil fericit..si acum se tine de fusta mea cand vine un copil in casa si acum se da dupa mine cand cineva strain il saluta pe strada..ce sa ii fac..sa il bruschez sa nu mai fie timid?nu..atunci cand ei vor fi pregatiti vor"iesi din carapace"..tu esti stresata..si nu ai de ce..stresezi si copilul..chiar daca nu ii spui el simte..linisteste.te..
eu te inteleg ma ia cu groaza cand ma gandesc la maya ca din sept o dau la gradi ea nu a stat fara mine nici o zi
)in schimb e foarte indrazneata si se ataseaza de oricine si cu asta am noroc si ma bazez si SPER sa fie totul ok...eu o pun in tema de acum cu gradinita 
.cu siguranta printesa ta se va obisnui,poate e prea atasata de tine sunt fel si fel de copii mai indrazneti mai timizi......app ma regasesc in povestile tale cu gradi mama mea imi povestea ca am fost un chin:)))nu stateam la gradi ca fugeam si plangeam cand ma ducea ,,pe cand ma potolea educatoarea la pauza fugeam acasa si uite asa am facut cred 1 an jumate de gradi 
ma facusi sa mai rad putin,ms de comm si bafta cu a mica.
mai bn sa stea cu oricine si sa fie prietenoasa decat timid caci si eu am fost timida dar ma duceam cu oricine cand era undeva.
la mn timiditatea a inceput in scoala generala.
asta e ce sa fac acu o las sa isi dea ea drumu. pupici la toate .