Buna fetelor.Am si eo o intrebare:v-ati confruntat cu depresie dupa nastere?Nu stiu exact cum se manifesta dar eu cred ca nu ma simt bine din acest p.d.v.Am stare nervoasa permanenta de cateva zile,ma enerveaza tot ce misca,copilul e i perioada in care plinge mai mereu din cauza colicilor,cel marisor e la scoala cl 1 si ma enervez din orice greseala facuta la teme,parca nu-mi mai suport nici sotul desi face tot posibilul sa ma ajute cat mai mult,nu am chef sa ies,sa mananc,as vrea sa urc pe un munte si sa fiu singura sa plang mereu.Ce credeti,e cazul sa apelez la un dr.?Ma simpt f obosita si ametita.Daca ma puteti ajuta cu un sfat va multumesc.
depresia dupa nastere
De viky - La data de March 21st, 2012
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
Cred ca am avut si eu asa ceva.Cand am venit acasa cu maia si au inceput episoadele de colici si pur si simplu nu stiam ce sa-i fac,credeam ca e bonlava sau doamne fereste cate gandurii faceam.Ea plangea intruna si nu dormea si ajunsesem la un moment dat sa am ganduri sa deschid usa si sa fug unde oi vede cu ochii.Aceste stari sunt normale pentru ca in corpul nostru se petrec anumite schimbari dupa nastere,atat fizice,hormonale si psihice.Pe mine m-a ajutat foarte mult sotul meu ,de cate ori plangeam el ma facea sa rad si imi spunea cat suntem de norocosi ca avem minunea asta de fetita apoi incepea sa-mi zica ce o sa mai plangem noi cand s-o marita si va pleca de acasa si clar ca ma lua rasul.El a fost sprijinul meu,m-a ajutat,el facea mancare,curat,la fel cum venea acasa ma ajuta cu copilul.Dormeam eu 3 ore statea el apoi invers cu toate ca el pleca la 5 la servici.
Eu zic sa nu te interioriorizezi.Descarca-ti nervi pe orice in afara de copil,discuta cu sotul tau,cerei ajutorul daca nu te descurici cu toate,e foarte important sa te inteleaga cineva cand ai nevoie de ajutor si cel mai important e ca O SA TREACA,asta daca gandesti pozitiv.
mami eu nu stiu cum se manifest ,,depresia aceasta dar stiu sigur ca nu este buna ,,,an primul rand ,,,ar trebui sa iei lucrurile altfel,,,acum stiu ca esti obosita bebe mic palnge cel mare are si el nevoie de tine ,,stiu ca nu etse usor ,,,dar ai intrat antro stare de oboseala ,,si suparare mai sunt si copii mai sunt si alte probleme si acum suntemi mult mai sensibile ,,eu nu zic sa nu mergi al medic mergi ,,dar zic sa te calmezi sa gasesti si lucrurile bune,,,ca atunci cand suntem asa parca nimic nu etse k ,,dar trebui sa ancepi prin a chema pe cineva sa te ajute macar cu bebe mare ,,,,,si poate poate sat si cu bebe cateva ore sa te odicnesti si u sunt sigura ca ai nevoie ,,,si ancearca stiu ca nu este usor dar ancearca sa nu te speri pe sot ,,ca noi lor le dam an cap ,,an momente de nervi ,,zic sa o iei putin mai ancet ,,sa dai restul problemelor la oparte si cat doarme bebe si cel mare este la scoala ,,ancearca sa dormi si u ,,lasa ca gatesti cand vine sotul si faci curat tot atunci ,,,estential este sa te odicnesti si u ,,ai nevoie,mare,,,sper sa fi bine ,,,
Da e o mica depresie, dar nu cea rea.Si eu am avut-o si a trecut in timp.E si din cauza oboselii+ transformari hormonale.Incearca sa tragi aer in piept sa te calmezi sa il rogi pe sot sa mai stea si el macar jum. de ora cu copii si tu sa te refugiezi singurica la un ceai sau cafea, sau sa chemi o prietena sa stati putin, sa te mai relaxezi.Nu e de speriat, oricum va trece, nu cred ca e de doctori si de medicamente, dar oricum, daca simti totusi ce te copleseste situatia pana la modul in care sa nu ii mai poti face fata cu nimic, mai cere si sfatul medicului.Altceva nu stiu, succes si cauta sa evadezi macar putin.Pupici!
Multumesc de raspuns,sper sa-ti pot raspunde mai tarziu un pic ca celui mic ie tare foame acum.Pupici
Poate fi o usoara depresie. Eu nu am avut astfel de probleme, dupa nastere am continuat sa iau vitamine si totul a fost bine. Si lipsa de magneziu poate provoca astfel de stari. Eu mai iau periodic si MagneB6, e bun pentru starea psihica, mentala.
LA FEL DE NERVOASA ERAM SI EU MAI ALES IN PERIOADA COLICILIR PLANGEA INTRUNA SI EU NU STAM CE SAI MAI FAC MAI ALES CAI DADEAM CEVA DE COLICI DAR A TRECUT STAREA DE NERVOITATE CU BAJUTORUL SOTULUI CARE MEREU ERA LANGA MINE SI ACUM PE NOAPTE DACA PUIL MEU NU VREA SA MANANCE LAPTE SEARA SE TREZESTE PE NOAPTE SOTIUL SI II FACE SI II DA EL FARA AMA TREZI PE MINE CU TOATE CA EL DIMINEATA SE TREZESTE PT A PLECA LA SV.
Așa mă simteam si eu, eram un puzzle de sentimente, trairi. Mă emotionam la orice, boceam la comanda, mă enervam fără motiv plauzibil dar acum încep sa-mi revin, chiar dacă nu au trecut decât vreo 2 luni si ceva de cand am născut. Si eu mai am o fetita de 8 ani in cls a II-a, numai ca acum am început sa mă folosesc de avantajul de a avea un copil mai mare, in sensul ca atunci cand bebelina plânge, o rog pe cea mare sa vorbească cu ea, sa încerce s-o impace si de cele mai multe ori funcționează. Atunci eu mă umplu de fericire cand vad ce legătura puternica exista deja între cele doua surioare.
Un alt " avantaj", dacă îl pot numi așa, căci am plâns o luna încheiată din ac cauza, este faptul ca nu alaptez, nu pot din cauza medicamentelor de inima pe care le iau, si îmi pot permite, cum a zis si catandry, sa ies pt o ora cu fetita cea mare pe afara, la cumpărături sau la o ciocolata calda, lăsând-o pe cea mică cu soțul meu, chiar dacă in capul si urechile mele numai plansul bebelusei îl am.
Încearcă sa-ți aduni forțele, sa te regasesti si sa nu te simți vinovata dacă iti acorzi si tie câteva minute din cele 24 de ore pe care le are o zi.
offf vicki,,,,si eu am avut o perioada dupa nastere cand eram foarte vulnerabila,,,plangeam din orice,,,,simteam ca nu ma descurc,,,era totul schimbat in jurul meu,,,totul era nou,,,dar incet incet,,,,cu rabdare si ajutotul sotului lucrurile au reintrat in normal,,,spui ca nu ai chef sa iesi la plimare,,,,eu iti spun sa iesi la plimbare cu carutul cu bebe si ai sa vezi ca o sa ai alta stare,,,,
Aaaaa si sa ti mai spun ceva poate asta iti va ridica moralul cat de cat,,,,la 5saptamani dupa ce am nascut sotul a trebui sa plece la munca in afara ,,,asa ca am ramas singurica cu un bebe de 5saptamani,,,,trebuia sa le fac pe toate,,,,si stii la ce ma refer aici,,,mancare,curat,cumparaturi,facturi etc,,,si tin sa ti spun ca m am descurcat de minune,,,,acum stau si privesc in urma si ma mir si eu cum de am putut face atatea singura,,,,si asta pt 9luni de zile,,,,atat a stat tati departe de noi,,,,asa ca mami capul sus,,,,noi mamele suntem niste luptatoare,,,
cred ca si eu am intrat nitel in depresie la inceput ,bebe plangea 24din 24 ,dar mai mult si mai mult imi ieseam din fire cand ma uitam in oglinda (si acum imi vine sa o sparg ),rau era ca toate oalele se spargeau in capul sotului ....mi-am dat seama ca el nu are nici o vina asa ca mi-am venit in fire (rabdare ,rabdare si iar rabdare )
Parca ma descrii pe mine mami.Exact la fel faceam si eu dupa ce am nascut.
Stul meu lucra foarte mult,fiind in mijlocul sezonului.Cand venea el acasa si ar fi putut sa ma ajute un pic,dormea bebica...iar cand el iesea pe usa se trezea si se punea pe un urlat de 2-3 ore tb sa o plimb prin casa si pe terasa,simteam ca mi se rupe tot in mine.Nascusem natural si pur si simplu aveam impresia ca o sa nasc iar...simteam ca ma scurg.
Sa stii ca cel mai mult atarna in balanta,in defavoarea ta,oboseala la care se adauga si schimbarile hormonale.Incearca sa te odihnesti odata cu puiul.Sa ai si tu un pic de timp in care sa te relaxezi dar sa stii ca lipsa somnului acutizeaza aceste probleme.
Tati ar putea sa-l ajute un pic la teme pe cel mare...cel putin sa nu mai ai tu inca o sarcina in plus.
Rabdare mami...si mult mult calm!
va multumesc din suflet tuutror fetelor de raspuns,acum sunt un pic mai bine desi am plans aproape toata ziua.Am iesit afara cu cariciorul insa nu m-a prea ajutat,pt ca a plans si asa.Nu mai stiu ce sa fac,taty acum il plimba cand in casa,cand pe terasa....o sa mi-l aduca repede ca nu se linisteste,are 2 luni si un pic...cat despre sot,nu ma descarc pe el,ma ajuta foarte mult cu toate,doar ca nu-l poate linisti pe bebe sa nu mai tin eu mereu in brate aproape 7 kl.E o scumpete,ma mai linistesc cand zambeste si gangureste.Nu stiu exact care e cauza acestor stari,probabil s-au adunat din toate partile.Cat despre lasatul bebelului cu cineva....nu am cu cine,suntem departe,nu tu frati,surori,parinti,prieteni,deci nici nu am cu cine iesi.Mai e ca cel mare are 6 ani si nu pot sa-i cer prea multe,el sa-si vada de lectii si macar aici sunt multumita ca merge bine in 1 an de scoala.Anutza,nu inteleg de ce plangeai mai tare cand te uitai in oglinda?Din cauza kl?La mine nu e cazul,nu am luat in greutate decat vreo 5 kl,ce sa mai cred,ce se intampla?Probabil cum ati spus si voi,schimbari psihice,sper sa treaca,cum a spus si Sararalu suntem niste luptatoare.VA MULTUMESC DIN TOATA INIMA de raspunsuri,poate mai vb la cafea dimineata daca ma lasa bebe.Va pup
Kuklitza,ce sa zic cam asa e cu plansu,insa a stat cateva zile acasa si a vazut cum sta treaba.La teme il ajuta el desi parca nu mie indemana,invata fiind cu mine,dar asta e,important e sa invete.Si stii si tu sunt multe treburi in casa care nu suporta amanare adica sa astept sa vina sotul chiar de vine la 3.Am sa incerc sa-mi maresc doza de rabdare.Multumesc
inca ceva vicki.....sa sti ca starea ta o transmiti si lui bebe....daca tu esti agitata si bebe e la fel....incerca sa te odihnesti si tu atunci cand doarme bebe,,,,,,ceva ceve trebuie sa l linisteasca pe bebe....iar voi trebuie sa aflati ce....altceva chiar nu siu ce sa iti mai zic....
si nu uita mami multa rabdare.....vor trece si aceste perioade si vor veni altele si iar altela si tot asa.....in meseria de mamica nu vei iesi niciodata la pensie
nici eu nu am fost departe de voi fetelor...si eu ca si voi m-am confruntat cu o mica mare depresie...la fel si cristi plangea de dimi pana seara...a fost tare greu...dar a trecut.
mami viky cauta lucrurile bune...voi sunteti sanatosi,copii sanatosi si cred ca asta conteaza cel mai mult.
cu timpul iti vei reveni si te vei bucura de fiecare lucru si de fiecare miscare a copiilor
multumesc Sara ,dar starea o transmiti doar daca alaptezi sau nu conteaza?Eu nu alaptez din pacate,dar cred ca si asa se transmite.De dormit ce sa zic ,incerc sa stau cel putin linistita langa el ca nu ma ia somnul,desi ar trebui sa adorm tun....Ce sa mai incercam,i-a mai cumparat tatyazi ceva jucarioare noi si poare capata interes si pt altceva in afara de plans.Treaba cu pensia e faina,mai rau e ca nici "concedii"nu prea avem cu plata sau fara.Iti multumesc inca o data.Pupici
eiiii mami ma bucur ca am reusit sa te binedispun cat de cat.....dar eu cred ca concedii vom putea lua cand vor fii la casa lor ...macar atat....
chiar daca nu alaptezi tot transmiti starea ta de agitatie lui bebe...doar esti mamica lui ....sau nu e asa???????
Da Sara ma simt inr-adevar mai bine vb cu voi,dar cand vor fi la casa lor nu vom vrea oare nepotei????????????Eu zic ca da desi acum nu cred
da Adelina sa stii ca e foarte important ca suntem sanatosi.Multumesc,pupici
pupici vicky si ai sa vezi ca cu trecerea timpului ai sa vb desprea aceasta perioada cu zambetul pe buze,,,,si la randul tau ai sa dai si tu sfaturi altor proaspete mamici,,,si mie imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand o vad pe micuta mea ca nu vrea sa pape si treb sa ma rog de ea,,,
vulnerabila am fost si eu..asfiplans intruna....... eramcoplesita de emotii..era f maret momentul..ceea ce se intamplase si am clacat dar pt putin timp si nu pt ca bebe plangea..am avut un nboroc chior..nu tu colici..nu tu nimic..un bebe cuminte, dormea intruna..papa cum trebuia...dar totusi ca orice neo mamica eram praf de emotii ..... as vrea ff mult sa se repete situatia si la bebe 2 care in iulie va veni .. Eu sunt sigura ca totul se va aranja de la sine si la voi..ai putina rabdare ca nu mai e mult si trece èer asta a colicilor si totul va intra in normal ..... fi tare si pt cel mare care are mareee nevoie de tine!!! numai bine
doamne,dupa nastere vreo luna jumate zici k eram "nebuna",sincer..nu m recunosteam eu...m enervam rpd,m enervau toate,mereu eram obosita,park trista...bebe m obosea si mai tare k noaptea el avea program de joak si povesti si nu dormea...colici am avut putine,se mai trezea plangand..eu eram stresata k nu mai dormea,nu ma mankm...mia fo greu aproape 2 luni dar dup park neam linistit amandoi,si eu si bebe...nu sth,probabil a fo o mik depresie...
parerea mea este ca orice femeie trece printr-un astfel de moment, mai ales la primul copil, esti emotionata, nu stii cum este, cel putin la mine asa a fost pana mi-am propus ca trebuie sa ma controlez singura...si am trecut si peste! si eu aveam o stare ff rea, plangeam ff des, sotul era la servici si eu singura cu bebe acasa, era si o caldura de innebuneai caci eu am nascut in plina vara si uite asa...colici nu am avut multi, vreo 1 luna sa zic..dar oricum starea prin care am trecut nu pot sa o explic in cuvinte...eu nu as numi-o depresie, este doar o pasa proasta prin care este normal sa treci...cel putin pt mine!
Da am inteles ca aceste dureri de burtica dureaza pana pe la 4 luni,mai e ceva dar sa zicem ca ce a fost mai greu a trecut.Cel mare,Razvan chiar are acum mare nevoie de mine,si din pacate auzindu-te acum pe tine imi dau seama ca l-am cam lasat putin mai deoparte sa zic asa,desi suna cam urat.Voi tine cont de asta,iti multumesc ca m-ai facut sa vad un adevar,sarcina usoara,nu mai e mult si vine bebe.PUPICI
Pentru Beatrice era comentariul
Da am inteles ca aceste dureri de burtica dureaza pana pe la 4 luni,mai e ceva dar sa zicem ca ce a fost mai greu a trecut.Cel mare,Razvan chiar are acum mare nevoie de mine,si din pacate auzindu-te acum pe tine imi dau seama ca l-am cam lasat putin mai deoparte sa zic asa,desi suna cam urat.Voi tine cont de asta,iti multumesc ca m-ai facut sa vad un adevar,sarcina usoara,nu mai e mult si vine bebe.PUPICI