de ce asa multe regrete
De pitika20 - La data de March 16th, 2011
de ce acum ma gandesc la ce as fi putut face dar nu am facut?de ce regret atat de multe lucruri si atat de multre cuvinte spuse fara a le gandi inainte?de ce nu m-am gandit ca poate va muri odata si voi regreta?de ce?sunt din ce in ce mai trista si am in minte atatea...nu stiui cu cine sa mai vb sa-mi treaca sa ma incurajeze sa ma tina doar in brate si sa-mi spuna ca totul va fi bine din nou?de ce persoana de langa mine nu ma intelege sau doar durerea il face sa fie asa?parca ne-am indepartat de cand a murit tata.as vrea s avb cu el dar nu pot nu stiu ce sai spun.as vrea sa-l rog sa mg cu mine la cimitir mai des ca sg nu am cum sa ma duc si nici cu pot cu gabriel.acum ma gandesc cum sa fac ca mama sa simta ca sunt langa ea si ca am inceput s-o pretuiesc mai mult?nu ma pot duce asa de des pe cat as vrea.e greu cu copilul sa plaec pe drum si cu bagaj si cu carut si cu el.nu vreu sa creda ca am abandonato acum ca a ramas sg sau ca nu mai poate sa ma ajute.am inceput sa-l visez din ce in ce mai des si nu imi pot da seama ce vrea sa-mi spuna.in visez ca e mort dar ca se ridica si misca mainile si picioartela dar nu vb cu mine.scuze pt greseli dar mainile imi scriu sg ca eu nu mai sant in stare sa ma gandesc la cum e corect sa scriu imi e frica sa ma duc acolo simt ceva in suflet cand stiu ca el nu ne mai asteapta.ce ce ma strans atunci asa tare in brace de parca ar fi stiu ca e pt ultima oara?de ce?
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
Sincer nu am cuvinte... Daca te poate ajuta cu ceva ... Scrie o scrisoare adresata tatalui tau spunei ce ai pe suflet si ce regrete ai , scrie tot ce simti sa scrii... Apoi Pune-0 la mormantul lui... Da cate cava de pomana si roagate pt sufletul lui...iti trimit o imbratidare cu drag
daca il visezi se spune ca trebuie sa ii dai de pomana.de fiecare data cand se intampla ca sa nu il mai visezi.probabil gandindu_te mereu la el,i_ti faci tot felul de ganduri,poate ai si regrete.cum spunea si maira,incarca sa scrii pe o bucata de hartie tot ceea ce voiai sa ii spui.asa te poti descarca de greutatea pe care o porti...
e greu...stiu din pacate.... nu am cum sa te alin desi as vrea din tot sufletul.... eu nu m-am regasit la cimitir caci intr-un fel uram si inca urasc locul acela prea rece dar in schimb il visam , imi vorbea, imi dadea sfaturi...eram fff "fericita"..acum cam pic lata de oboseala ca se aduna dar in gand imi este mereu..... O data ma duceam la lucru..si ma gandeam..dar el stie unde sunt..asa departe....si in noaptea respectiva l-am visat ca ma astepta in statie si-mi facea semn sa merg mai departe ..era serios dar era lg mine..si este..si la tine este la fel..gndeste-te la el, fa-l viu in sufletul tau si vb cu el in gand macar, cand te rogi....eu am vrut sa scriu...siruri de randuri as fi asternut..dar atunci era de prisos..eu il voiam viu si acum este...in inima mea el traieste vesnic
offf....e greu....trebuie sa fi puternica pt copilul tau, familia ta, si da fa cum au zis si fetele...iti va fi mult mai bine
buna, draga mea...te inteleg foarte bine..nu cu mult timp in urma l-am pierdut si eu pe tatal meu..e o chestie inexplicabila, chiar daca nu am avut o relatie apropriata cand n-a mai fost, a lasat un gol imens in inima mea..stiind ca nu-l mai vad..; pentru aproape 2 luni am fost tare depresa, nervoasa si dificila dar viata merge inainte...si noi trebuie sa privim inainte pentru ca asa e viata..nu te poti opri si nu poti schimba trecutul, asa ca fi tare si fa-ti curaj singura, nu astepta sa te inteleaga altii..e o chestie a ta personala..zambeste si fii fericita pentru el...