Ziua buna tuturor,
as vrea sa va spun o mica poveste adevarata, traita de mine si copila mea. Ma numesc Ioana Matei si am o copila Iulia de 8 anisori. Acum cativa ani eu si tatal ei ne-am despartit, lucru trist ce si-a pus amprenta asupra tuturor... Am fost nevoita sa ma stabilesc intr-un alt oras si sa iau viata de la capat. Credeti ca mi-a fost usor? Nicidecum! Nici acum nu imi e! Sunt singura, doar cu copila mea si necazurile parca tot vin unul dupa altul...
Iulia a fost cea mai afectata de toate cele intamplate. Si acum e singura, e un copil deosebit - picteaza icoane pe sticla de la 5 anisori si.. are centura albastra la karate - ce nu prea intelege rautatea gratuita si agresivitatea unora...
Am incercat in fel si chip sa-i infrumusetez viata, i-am cumparat carti de povesti, enciclopedii, jucarii... dar cartile erau arareori rasfoite... pana intr-o zi, cand Iulia a implinit 8 anisori - pe 3 octombrie - si a primit o carte cu dedicatie din partea mamei. Cartea era scrisa special pentru ea, in carte erau trecuti prietenii ei - papusele de plus - si copila mea a stat pana tarziu sa citesca cartea... apoi a spus cu lacrimi in ochi: "mami, e cel mai frumos dar primit vreodata, mult mai pretios decat toate celelalte lucruri pe care mi le-ai daruit azi. iar cartea e special scrisa pentru mine!"
Ce face acum Iulia? Citeste mult, cartile inseamna mult pentru ea. A inteles ca o carte e mai mult decat un izvor de cunostinte, e un prieten adevarat pe care-l poti avea alaturi oricand.
De ce v-am spus voua aceasta poveste? Pentru ca sa intelegeti ca iubirea e cel mai important lucru si un dar bine ales si facut din toata inima poate schimba atitudinea unui copil fata de carti si viata... Eu insami am ramas impresionata de schimbarea Iuliei si incerc acum, pe cat posibil, sa daruiesc si altor parinti sansa de a-si vedea copilul inclinat spre lucruri frumoase si valori morale adevarate. De ieri am inceput sa vand aceste carti personalizate si altor copii... da, veti rade, am vandut abia trei, dar am vazut bucuria copiilor cand le-au primit. Si ma gandesc acum cu speranta ca poate si alti copii vor fi miscati de acest tip de carte si vor incepe sa citeasca cu placere. Pentru Iulia aceasta carte nu a insemnat doar startul spre lectura, ci, mai ales, bucuria primirii unui dar special, facut doar pentru ea...
Daca vreti si voi sa daruiti ceva de suflet copilului vostru va astept cu drag
Ro-Mamma este comunitatea mamelor din Romania sau din afara tarii. Toate marcile comerciale si drepturile de autor de pe aceasta pagina sunt proprietatea detinatorilor lor legali. Orice puncte de vedere sau opiniile exprimate pe Ro-Mamma.com sunt cele ale utilizatorului si nu reprezinta cele ale Ro-Mamma. Ro-Mamma nu este responsabila pentru materialele prezentate pe pagina. Materialele postate nu sunt revizuite sau aprobate de catre Ro-Mamma.
frumoasa povestea emotionanta
si copii mei au citit cu placere cind au fost mai mici, bianca mai citeste si acum , foarte mult, mai mult decit invata, fiul meu nu mai pune mina pe o carte, desi pina la 12-13 ani citea cu cea mai mare placere. Cred ca cea mai buna metoda de a face un copil sa citeasca e sa-i citesti cit de mult de mic, povesti interesante, care nu-i inspaiminta, nu cu lupi si balauri si prea multe vrajitori si sa-i fii tu exemplu. Eu citesc foarte mult, de fapt am citit, acum nu mai am timp deloc cu bebe, copii copiaza parintii si fac ceea ce vad la ei.
al meu deabea citeste lectia ...nu mai zic de lecturile suplimentare...trebuie sai citesc eu sau tati.dar frumoasa poveste ,...as vrea si eu sa am un baiat.... care sa-l intereseze cartile, dar mai mult se ocupa cu calc.jocuri de baieti de 8 ani.,,..poate ai trece .asa zice tati. voi ce credety?