Eu scumpa nu am douazeci de ani, dar fiecare mamicica ti-a spus că daca tu vrei un bebe acum nu este nici o problema. daca te simti pregatita. As putea adauga doar atat. sper ca nu ai impresia ca un bebe e o papusa frumoasa, cere multa raspundere, sacrificiu de sin, pozele pe care le vezi aici pe forum sau pe net in general suunt facute în momentele de liniste. cat e mic nu ai timp de nimic pentru tine, nici la pip nu te poti duce cand ai chef, e bine sa yte apuce cand doarme sau cand sta cuminte in patut, ceea ce kla majoritatea bebelusilor rar se intampla. dependenta de parinte este totala, pe langa zambete si bucurii ai si foarte mult de munca. Asta spunea si mami Angelwings si alte mamici. Esti pregatita sa te sacrifici? cand faci un copil of nu mai pot nu exista, mergi inainte mereu, dar daca il doresti cu adevarat nu este o povara, fiecare moment este placut. cam atat momentan, te pup si sper sa afli ceea ce iti doresti, sa scapi de dubii intr-un sens sau altul.

madalina eu am facut 22 de ani si imi doream bebe inca de la 19 ani dar"... nu aveam cu cine sa il fac" intre timp m-am casatorit si de curand am ramas si insarcinata nu stiu cat sunt de pregatita sunt acum dar voi invata cu siguranta trecand prin acele" momente de sacrificiu" de care vorbeste doamna de mai sus pop

Draga Ancamanuela ...... cipilului chiar trebuie sa-i oferi totul pe tava .... ca el creste si face alegerile lui in viata , ca trebuie sa-si castige ceea ce-si doreste , adica sa si le merite , asta da dar cand mai creste .... in primii ani de viata trebuie sa faci totul pt el ... de ex eu am bebè de 1an si 5 luni si-mi pertec timpul mergand la servici 6 zile pe saptamana (pana de curand doar 5) dormind aproximativ 4 ore pe zi si restul cu bebè ... e alegerea mea si sunt mandra de ce sunt in stare sa fac dar intrebarea mea Este "ti se pare usor ?" Eu nu am mai vazut o discoteca sau un pub de muuult timp .... nu mai am timp sa scriu ca ma striga bebè dar as mai aveA multe argumente... Pupic

anca manuela as vrea sa iti stiu parerea si la un an dupa ce devii mamica !!!
nu trebuie sa ii oferi totul pe tava copilului dar cand vei avea un copil o sa o faci....o sa vrei sa ii oferi tot ce e mai bun si niciodata nu ti se va parea suficient tot ce vei face pt el !!
da este minunat sa ai un copil....te simti nemaipomenit cand iesi cu el la plimbare...cand te striga ''mami''si intinde manutele...,cand face progrese, cand vine si te mangaie sau iti da un pupic,cand se bucura pentru jucariile primite ....dar sunt si clipe grele cand e bolnavior ,vezi ca sufera si nu stii ce sa mai faci sa ii fie bine ,cand trebuie sa pleci la servici si poate trebuie sa il lasi cu o straina(bona) si stai cu gandul la el non stop pt ca nimeni nu poate avea grija mai mare de el decat tine
in rest sunt de acord cu mami catandry ,alina si daiana !!!!

anca manuela unui c0pil trebuie sa ii oferi t0tu in primii ani de viata pentru ca nu p0ate muncii ca sa merite si un copil c0sta ,exista momente cand te seaca de bani daca e b0lnav sau cine stie ce se iveste . nu mai ganditi fetel0r care va doriti c0piii ca t0tul e r0z si ca viata cu un copil; e ca pe un curcubeu pentru ca nu e asa , intradevar e minunat si inaltat0r nu zic nu dar e greu, foarte greu ...une0ri simti ca nu mai p0ti si ai vrea sa fugi...

Da Iubita , s-a inteles cu totul altceva... nici o problema, suntem aici sa ne spunem punctul de vedere oricum niciuna nu se gandea la te miri ce haine sau ce jucarii firmare dar crede-ma ca daca le cumperi pe alea mai ieftine si intr-o luna faci socoteala.....nu-ti vine sa crezi..... si bebè nu are nevoie doar de haine si jucarii ca in primele luni de viata l-ai rezolvat cu o punga sau o sticla de plastic asta ca jucarie .... dar sunt atatea care sunt absolut necesare ca poate nici nici-ti dai seama acum. Pur si simplu , Tu , Mami esti indispensabila...

Mai fetelor,o bagam in ceata pe beata fata cu totul.
Draga mea tu nu ai sa fii niciodata pregatita pentru un bebe(cum nici alte mamici poate mai inintate in varsta decat tine nu au fost sau nu sunt)
Eu iti spun situatia mea.Am nascut prima fetita la 26 ani fara 2 luni.Nu pot sa-ti spun ca am fost pregatita deoarece nu stiam dinainte ce ma asteapta.Cand ma vedeam cu burta asa mare,nici nu mi venea sa ies din casa(aveam impresia ca toata lumea se uita numai la mine si chicoteste numai de mine,)asta-i prima faza prin care am trecut.Auzeam fel de fel de discutii de genul,,cat de greu o sa port fiinca o sa-mi fie rau tot timpul,cat de greu o sa-ti fie la nastere(dureri ingrozitoare)cati bani o sa cheltui pe medicamente,analize etc. pana nasti.La auzul acestor vesti eram cu totul debusolata,ma gandeam,de ce am mai ramas insarcinata?fel de fel de ganduri.
Uite ca Dumnezeu a fost totdeauna cu mine ,nu mi-a fost niciodata rau in sarcina,nu am avut dureri la nastere si mai important decat totul a fost,din primele clipe cand am vazut mogaldeata de fetita am iubit-o.
De aici nu stiu cum sa-ti explic(poate alte mamici iti vor explica mai bine).Erau niste sentimente de fericire,bucurie,iubire,liniste,ma simteam in al 9-lea cer(ce am putut eu sa realizez,intr-un cuvant).
Pot sa-ti spun ca am renuntat la mine fara sa imi dau seama.Imi puneam in gand sa imi cumpar o anumita rochie sau geanta care o vazusem si cand mergeam la magazin veneam fara ca nu imi mai ramaneau bani si de mine (ii cumparam ei diferite prostioare,clamite,body cu diferite mesaje,diferite plusuri(chiar daca avea acasa de toate)ma simteam eu bine cand le luam.De multe ori sotul imi spunea ca eu le cumpar pentru mine,nicidecum pentru copil.
Da sa iti mai spun o faza care pe mine m-a uimit,oarecum.Din persoana care eram inainte(nerabdatoare,ne placea sa iesim cu prieteni la discoteci,imprastiata,agitata etc.)nici 20% nu a mai ramas,pur si simplu sotul nu ma mai cunostea.Am devenit mai calma,linistita,nu imi gaseam alta ocupatie,de multe ori stateam si ma uitam ore in sir la ea si ma minunam de fiecare gest pe care il facea,cum incerca sa gangureasca,cum incerca sa prinda lucrurile si parca aveau toate macnet,direct in gurita cu ele.
Pot sa-ti spun ca toi copii sunt diferiti(ca si noi oamenii)Eu am avut parte de un copil sanatos si in acelasi timp cuminte.
Am alaptat pana la varsta de 1an si 10 luni(am sarit peste laptele praf,sticlute cu biberoane si suzete),nu mi-a plans niciodata de la colici(am sarit si peste siropele) nu mi-a facut niciodata temperatura sau sa-i fie alt rau de la dinti sau vaccinuri.Pampers am cumparat numai pana la 1 an sa zic(de la 11 luni a facut ziua la olita iar de pe la 1 an si noaptea ).
Eu locuiesc la tara,nu am facut niciodata piata pentru ea special pentru a manca sanatos.Fructele si legumele le-am avut noi.Din mancarea pe care o faceam pentru noi manca si ea(nu mi-a trebuit oale separate sau mancare separata)
Haine,jucarii am primit foarte multe de la cunoscuti,prieteni,rude,vecini,etc.Cu toate ca imi face si imi facea si mie placere sa-i cumpar fel de fel de chestii
Pentru mine a fost cel mai greu cand a facut prima temperatura(6 luni)chiar in noaptea de revelion.Nu stiam ce sa-i fac ce sa-i dau dar i-a trecut repede cu sosetute cu otet si un supozitor cum am auzit de la altii.De atunci imi face mereu temperatura de sarbatorile de iarna.Cred ca unde stam mai mult cu usile deschise,unul intra,altul iese etc.
Acum fetita mea are 2 ani si 8 luni,pe zi ce trece este tot mai smechera,mai strengareata,alintata.Mai este o saptamana sau cel mult doua si ii va veni si o surioara.
Sper sa nu te superi ca am scris o gramada dar eu cred ca ti-am deschis oarecum ochii cum ar fi cu un copil in casa.Eu pot sa spun ca am fost o norocoasa pe langa alte mamici care au avut probleme mai mari cu copiii.
Nu am mai scris de noptile nedormite,o sa le recuperezi uneori ziua sau numai dupa ce copilului nu o sa-i mai trebuiasca mancare noaptea.Cu toate ca fetita mea este mare de la bun inceput a dormit cu noi in pat.Si acum ma trezesc si de 2-3 ori pe noapte sa o acopar,sa vad cum doarme,sa ii ascult respiratia.
De cand o avem numai in 2 nopti a dormit cu bunica dar iti pot spune ca au fost cele mai lungi si mai urate nopti(nu se mai facea ziua ca sa o vad acasa sa o stiu langa mine)
Pot sa-ti spun ca esti cea mai fericita mamica cand iti zambeste prima oara sau spune prima oara cuvantul ,,mama'' sau cand face primii pasi.
Eu cred ca un copil nu are nevoie de stiu eu ,multe gramezi de jucarii,haine,incaltari,etc.Pe primul plan este iubirea neconditionata,atentia,dragostea pe care i-o porti deoarece el simte toate astea si te va rasplati cu un zambet,gangurit . .
Strict parerea mea (sper sa nu se supere nimeni )este ca in ziua de astazi se cresc mult mai usor copiii decat pe vremea bunicilor sau pe vremea parintilor nostrii.Tatal meu mai are 7 frati iar de la 37 ani bunica a ramas vaduva si casnica fiinca nu a muncit niciodata ca sa aiba un salariu fix.Cum a crescut acesti copii fara apa curenta,fara toaleta in casa,fara masina de spalat,fara centrala etc.Oare copii aia nu au fost niciodata bolnavi?Nu le-a lipsit niciodata nimik?Au avut totul de-a gata?Si uite ca Dumnezeu nu i-a lasat sa moara de foame,nu i-a lasat pe drumuri.Toti sunt la casele lor,cu familiile lor,cu nepoti unii dintre ei.
Pe cand noi,am fost traiti in puf si copiilor nostrii sa le punem si mai mult puf ca nu vrem sa traiasca cum am trait noi.
Sper sa nu supar pe nimeni cu acest comentariu