Un subiect cam tabu pentru mine.Vreau sa va intreb cum reusiti sa fiti bune gospodine,vad pe aici tot felul de prajituri minunate,mancaruri care mi se lipesc ochii de laptop...cand aveti timp de toate astea si de unde ati invatat?
Inainte sa ma marit ma opaream cu ulei daca faceam un ou prajit,in toata studentia am mancat numai racituri si ce aveam de acasa ca nu stiam nimic.Probabil asta e o gresala a parintilor mei care tot timpul spuneau ca fac ei ca eu sunt mica,sau ma trimiteau la invatat si uite asa am crescut fara sa am habar de nimic in domeniul asta.Dupa ce m-am maritat,multumesc lui dumnezeu am un sot care ma intelege si pe deasupra e un bun bucatar,face niste mancaruri delicioase.Am inceput si eu dupa retete de pe net,unele ieseau oribil dar el spune ca nu amancat niciodata ceva mai delicios si asa m-a impulsionat.Acum mai stiu cate ceva dar nu multe,in mare parte gateste sotul dar fac si eu cate ceva mai ales ca-i plac dulciurile si ma chinui sa fac chiar daca arunc 2 compozitii insa pana la urma iese.Ideea e ca sper si eu ca intr-o zi sa ajung asa ca voi ,sa fac mancaruri delicioase si pe deasupra si aspectuaoase.Nu pot decat sa va felicit pentru asta si un alt aspect e timpul,cum faceti cu copii cand gatiti ca maia sta gatata ca o lipitoare de mine?
OO Bianca, bun subiet, ești tânără la început de drum.Eu la 22 de ani când m-am măritat nu pot să spun că eram lemn tănase la bucătărie, dar făceam rețete simple pe care soțul le lăuda.Acum după 15 ani de căsnicie tot mai dau rateuri, dar omul învață dacă vrea. De gătit al meu soț nu se bagă, mai bine mănâncă un pateu.
În legătură cu timpul și cu bebița, ce să zic fac mâncare atunci când doarme sau opresc totul și continui când vine soțul.
bianca noi facem mancarica impreuna,,,,dar ce e in bucatarie dupa,,,,te las pa tine sa ti imaginezi,,,altfel nu pot sa gatesc,,,,cand facem taitei e o placere pt ea,,,,deja stie ingredientele,,,,cu mixerul la fel e o placere sa facem amndoua prajituri,,,,nici eu nu stiam sa fac mancaruri si prajituri dar am invatat din mers,,,,pe tati il doare capul cand intra fetele in bucatarie la gatit,,,,o includ si pe ea in toate activitatile ca deeee acum suntem3 in casa nu mai suntem 2
Eu cat am stat la mama nu am facut absolut nimic. Nici macar nu stateam langa ea cand facea ceva. Stiam a fac oua prajite si cartofi. Mai multe nu...pana in ziua cand am fost nevoita sa invat. A plecat mama pt. trei luni in Italia si am ramasa acasa doar cu tata care si el era la fel de " bun bucatar" ca si mine, Norocul meu a fost ca eram la liceu si eram in vacanta de vara si am avut timp sa ma ocup sa invat. Sincer mi-era rusine de tata sa ii spun ca nu stiu sa fac nimic. Si uite asa m-am apucat sa gatesc. La fel cum spui tu, retete dupa net din cartile lui mama de bucate...dar spre uimirea mea chiar puneam pasiune si imi ieseau retetele. In bucatarie dupa parerea mea iti trebuie RABDARE. Acum stiu sa fac mai de toate. Am incercat sa fac orice. Si retete mai simple si mai sofisticate. Pun pasiune cand fac ceva si de fiecare data imi ies. Rar sa dau gres. De cand ne-am mutat la noi acasa sotu mananca numai mancare gatita, ciorbite...rar ii fac ceva asa mai rapid gen cartofi prajiti cu carne...Aaaa...si s-a invatat si cu pretentii...trebuie sa avem in casa tot timpul ceva dulce facut de mine. Cum vede ca mai avem o bucatica doua de prajitura nu uita sa imi aminteasca sa fac alta. Pt. mine chiar e o bucurie sa gatesc si sper sa ma descurc la fel si cand va veni bebe. Dar nu imi fac grij ca imi voi face eu timp...
da art trebui sa ne luam de mana asa eram si eu habar nu aveam sa fac o ceorba ,,pana cand am nascut am zis gata nu se poate nu o sa o am pe sooacramea toata viata langa mine ,,si am hotarat sa intru pe calculattor si sa fac mancare dupa calculator m ce ce mancaruri bune cu toate ca mancare asa nu prea am ocazi sa fac fac foarte rar ca soacramea se trezeste la 5 6 dimineata si pana ma trezesc eu manacare este gata dar am descoperit ca ami lplace foarte mult sa fac dulcuri si orce reteta gasesc is am bani mereu mi-a iesit asa ca mare lucru nu etse oar sa ati placa ,,bafta si spor la treaba
eu multumesc Domnului ca in momentul cand m-am casatorit stiam sa fac mancare datorita mamei si soacrei mele scumpe care a stiut sa ma sfatuiasca ce si cum..barbatul meu este innebunit dupa mancarea care o gatesc eu, dar si foarte pretentios... dulciuri sofisticate recunosc ca nu fac din lipsa de experienta si timp, dar daca gasesc o reteta care sa imi placa si sa stiu ca o pot face, de ce nu?...acum nu prea am timp dar ador sa gatesc.
eu de la 15 ani am inceput sa fac mancarica... din cauza ca parinti lucrau de dimineata pana seara... si eu tot in vacanta de vara mam pus pe gatit... ca imi era rusine de ei veneau rupti de la munca si trebuia sa se apuce de mancare... si uite asa mai un telefon la mama ce trebuie sa pun in cutare etc si am invatat incetu cu incetu... acum am 22 de ani si fac aproape in fiecare zi papa calda ca eu iubesc mancarile gatite... nu stiu eu sa fac chiar de toate dar e accetabil... si am observat ceva.. daca nu fac cu drag daca o fac din obligatie numi iese buna delok mancarica... cand nu am chef mai bn nu ma bag sa fac... dar de cand stau cu sotul tot timpu fac cu drag... cand vad ca vine de la munca si papa tot din farfurie imi sare inima de fericire... dar prajituri nu am facut niciodata... si mie frica sa incerc... acum cand o sa raman acasa de la munca o sa incerc sa fac o prajiturica ...
... chiar daca noi nu ne omoram cu prajiturile...
mancare nu prea faceam,dar dulciuri aproape in fiecare zi..luam o revista care aparea in fiecare luna si incercam aproape tot ce mi permitea buzunarul...si culmea imi iesea totul din prima..eram atat de incantata...la 18 ani ii faceam prajiturile varului meu la nunta,unde am ft dra de onoare...m am maritat la 23ani...unde spre rusinea mea nu mi iesea ciorba si supa...acum la 25 ani jumate imi iese cam tot dar bineinteles ca mai am multe de invatat!!voi incerca sa fiu o buna gospodina pt sotul si copilul nostru...eu am mai prins cate un secret legat de bucatarie de la soacra mea care e o gospodina desavarsita!!eu cand fac mancare il tin pe eric langa mine care isi gaseste ocupatie cu sticle,lingurite,castronele,ori se uita la reclame ori gatesc cand doarme!!
nici eu nu stiam multe sa fac cand m-am maritat:)stiam doar ce era fff usor si repede de facut(oua,cartofi.supa).acum dupa 5 ani de cand m-am casatorit pot spune ca nu mai sunt un dezastru:)in bucatarie.am avut si ff mult ajutor din partea sotului care stia sa gateasca fff bine si orice:(mai putin dulciuri) si impreuna cu el am invatat si eu ff repede,iar acum el ff rar mai gateste (spune ca tot ce fac e fff bun).dar eu in bucatarie mai am fff mult ajutor din parte baietelului meu care ma ajuta mereu(are 2 ani si 8 luni)facem taietei impreuna ,praji*: mizerie:)dar e o mare bucurie sa-l am langa mine si sa vad cat de bucura ca el ma ajuta...va pup mamici si o seara buna tuturor!!!
eu habar nu aveam sa fac nimic.....eram o fitoasa si o nesimtita din cale afara. habar n-aveam nici sa sterg praful bine apai de mancare nu mai zic. and ma intreba mama `` cine crezi ca o sa te ia daca o tii tot asa?`` ii raspundeam ``o sa ma marit cu unul bogat si o sa am slugi`` . si acum DOAMNE pe toate le fac ,stiu sa fac orice mai putin prajituri . dar asta nu e o problema pentru ca noi nu prea suntem cu dulciurile nfacute in casa
eu am invatat sa gatesc si restul cand am venit in italia la sot..(aveam 25 de ani). usor usor caci eu chiar nu aveam experienta deloc in asta mama mea facand totul pt noi acasa si neavand pretentii de la noi in asta! dar mi-a placut si mi-a fost drag caci sotul meu ma aprecia chiar de trebuia sa bea un litru de apa lg o farfurie de supa- s-a intamplat
la inceput gatea el-paste, cartofi cu ou d-astea pana cand o prietena m-a invatat cata ceva - lucruri elementare in ale gatitului, apoi am invatat incet incet 
gatesc de toate acum dar nu pot sa ma numesc o gospodina exemplara ci una normala.....care zi de zi invata 
pana cand alex a inceput sa mearga singurel, sa fie -independent- nu prea puteam gati...ma organizam si gateam seara cand era sotul acasa!! de-atunci insa da!!! mai facem pauze dar merge treaba!!!
mai am pana la gospodina exemplara cum zice beatrice..eu gatesc de mica,pasiune mostenita de la tata,imi amintesc ca aveam 6-7 ani si mama lucra sambata,cu tati faceam curatenie dimineata apoi spunea-si acum sa pregatim surpriza si faceam impreuna de mancare si ceva dulce,de regula gogosi sau placinte,clatite..ca nici tata nu era cu prajiturile..apoi el a plecat afara si ne.a ramas noua datoria de a o astepta pe mama..apoi au aparut fel si fel de carti de gatit si incercam retete..nici acum nu sunt as,mi se intampla sa fac vreo reteta si sa o arunc sau sa nu iasa aspectoasa..hmmm..acum gatesc si cu bebe,de regula el pune ingredientele sau framanta aluat..
eu statem lipita de mama cand se punea la gatit(chiar acum cateva zile imi aducea aminte de asta)nici afara la joaca nu ieseam cand se vb de gatit
prima mancarica am facut-o la 12 ani can mamei i-a fost tare rau si nu avea cine sa faca mancare asa ca...faceam ture bucatarie,dormitor...facusem atunci ciorbica de legume...mmmmmmmm si ce bunatate a iesit...si asa incet incet am devenit ajutorul mamei in bucatarie..am pus si pun suflet in continuare...aici este secretul mancaricii bune,iar cu dulciurile,am putin timp de cand m-am apucat de ele si aici pun tare mult suflet dar nu pot spune ca imi iese de fiecare data...si eu am dat gres de multe ori ba chiar si cu mancarea,ba imi iesea prea sarata,ba puneam prea mult bulion 
ba ciorbita iese un pic mai acra decat de obicei...aaaaa si cnad era cristi micut il puneam in marsupiu si ma apucam de gatit pentru ca nu vrioaia sa stea o secunda singurel in pat,plangea din toate incheieturile 
sau il mai pacaleam cu scaunelul de masina,il puneam in el in bucatarie iar el ma urmarea cu atentie..asta pana se plictisea si se punea pe plans...
hai anca nu fi modesta..............
haide tu..daca eram experta imi iesea diplomatul..care a ajuns la catei sau am mai facut acum vreo 2 luni o reteta de pe net de tarta si in loc sa se coaca crestea crestea si dadea afara din tava,cand in final am scos.o era toata clecioasa si cruda..hmm..cosul de gunoi..deci ,crede.ma ca mi se intampla si din astea..cand lucram la restaurant bucatarul roman imi spunea mereu-un bun bucatar chiar daca greseste o reteta sau cantitatea mereu stie sa remedieze..
mie mi s-a intamplat chiar acum vreo 2 duminici sa fac prajitura snickers si nu mi-a iesit blatul..a iesit turta...dezamagita
sau prajitura cioco tot asa nu mi-a iesit blatul prima data dar la asta nu m-am dat batuta 
si a 2-oara a iesit super..