Ceau,sunt Lalica. Am o fetita de 1 an si 5 luni si pana acum ia/m facut toate voile, aa vut voie peste tot aproape, dar daca ii spun sa nu faca ceva tot face si sunt sigura ca intelege, iar daca o cert se tranteste jos si isi da cu capul de pamant indiferent unde se afla si urla!!!!! 
Ce sa insemne asta? ca mai tarziu dau de belea cu ea daca nu/i fac voile, sau asa sunt toti bebei? Pentru ca eu stiu ca ea intelege ce/i spun si se uita la mine si rade cand face prostii!! dac a si ai vostri sunt la fel,...............stau linistita!!
Bebe rasfatat !
De lalica - La data de August 2nd, 2009
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
cam asa fac toti copii dar ii mai rau ca ei cresc si nu stiu de respect si nu asculta de parinti fac ce vor ei asa este si nepotelu meu si are 3 ani ca lo rasfatat si acum nu mai asculta de nimeni si face numa ce vrea el
incearca cand ia rade tu sa fii serioasa daca tu razi ia ia atunci ia intelege ca poate face prostioare si nu o alinta dupa ce a facut ceva rau prefa-te ca esti foarte suparata pe ia si explica-i motivul pt care esti suparata sigur ea nu e invatata sa fii suparata pe ia si va intelege incet incet dar nu te astepta sa se intample asta intr-o zi doua
lala,stii foarte bine ca si eu pateam asa cu edy,cu datul cu capul,dar vad ca s-a dezvatat singur ,din fericire.
Si baietelul meu are 1 an si 7 luni si face cam la fel. Eu consider ca acum este la o varsta la care fac majoritatea la fel. Trebuie sa mai cresca si cam dupa 2 ani poti sa te intelegi cu ei. Deocamdata trebuie adoptata metoda care a spus-o lilia, sa nu radem de reactiile lor ,ci sa fim ferme cand nu-i dam voie sa faca ceva . Chiar daca plang sau se arunca pe jos ,nu trebuie sa le dam voie sa faca acel lucru, altfel ei se invata ca daca reactioneaza asa, obtin ceea ce vor.
parerea mea e ca este vorba de o perioada in care bebeii vor sa isi arate personalitatea isi e important ca mamicile sa nu le satisfaca toate dorintele atunci cand ei incep sa tipe sau sa se tranteasca pe jos..... pt ca ei sa inteleaga ca printr-un astfel de comportament nu obtin nimic.
fetitza mea are 9luni jumate si daca nu ii fac pe plac urla si se arunca pe spate deci si ea e alintata ce sa ii fac nu pot face nimic ca si asa nu intelege inca
copilul o data ce s-a aruncat pe jos si tipa pt un anumit lucru si mamicile se duc repede si-i fac pe plac bineinteles ca el asa va proceda de fiecare data pt a obtine ceea ce-si doreste .Educatia unui copil trebuie inceputa cat mai devreme nu lasat ca creasca ca va intelege mai tarziu.Mai tarziu nu va mai vrea sa inteleaga
totul incepe la bebei din nevoia de a comunica. De cand are cateva zile, el plange ca sa-ti spuna ceva. Daca atunci cand plange il iei in brate automat, atunci lui i se creaza un reflex: plans=brate si evident ca ii convine. Si tot asa ei comunica diverse lucruri prin plans, inclusiv cand nu le convine ceva. Evident, daca tu ii faci pe plac, se va invata ca plansul ajuta la obtinerea a ceea ce vrem oricand. Si asa va face. Adevarat ca ei nu inteleg concepte, dar le poti forma reflexe. Fetita mea a incetat sa mai planga dupa mine la 2 luni deoarece vreme de 3 zile intram in camera cand avea pauza de plans, deci cand tacea. Si ea a invatat ca trebuie sa taca pentru ca eu sa vin. Asa ca a invatat sa ma strige. Una este personalitatea si alta este modul in care ea se manifesta. La al doilea aspect putem ajuta sau strica foarte repede noi.
Au f multa personalitata copiii din ziua de azi; am si eu un exemplu acasa!!!
Aici era vorba despre copii care pricep si poti sa faci educatie cu ei, nu ceea ce povestesti tu, uxksyio. Nu pot fi deacord cu o asa educatie, imi pare rau. Pe un bebe asa mic nu poti sa-l lasi sa planga. Bebelasii nu plang, niciodata fara motiv, deoarece nu stiu sa spuna. Si daca vor in brate, care e problema? Inseamna ca au un disconfort si de aceea vor in brate, nu ca sa chinuie mamele. Si baietelul meu a vrut in brate, iar acum as vrea sa-l mai tin si nu se poate, ca fuge de mine. E pacat sa-ti frustrezi copilul in felul acesta ,de la o varsta asa frageda, mai ales ca ei au nevoie de caldura mamei, nu de respingere. Si apropo, prin felul acesta de a educa asa de timpuriu un bebe, chiar ii modifici personalitatea nu doar manifestarile.
Kmy, fetita noastra este vesela si activa, nici vorba de copil frustrat. Are toata atentia si caldura de care are nevoie un bebelus. Ne jucam impreuna, stam si in brate, dar de asemenea, copilul trebuie sa stie ca nu orice este posibil oricand. Si orice copil vrea sa stea cat mai mult in brate, ceea ce ii dauneaza (parerea mea). Eu imi doresc un copil independent, care lupta sa treaca peste obstacole nu care plange imediat dupa mama. De aceea, noi o mai lasam si singura si de aceea am scris ce ai citit tu mai sus si te-ai ingrijorat. Nu este un copil lasat sa planga pana se potoleste, ci un copil care (acum) plange numai cand are intr-adevar o problema si care a invatat (cat se poate la varsta ei) ca plansul nu este unica modalitate de comunicare.
Nu vreau sa te contrazic, dar eu l-am crescut pe Mihai mai mult in brate si crede-ma ca mai rar vad copii independenti asa cum este el. Nu cred ca tine de cat il tii in brate sau nu, depinde de caracterul copilului pe care il are . Pe mine mama nu m-a crescut in brate si am fost foarte mamoasa si plangacioasa, iar Mihai este opusul. Fiecare isi creste copilul cum vrea, dar parerea mea este ca nu poti sa faci educatie cu un copil la o varsta asa frageda. Educatia se face cand copilul incepe sa priceapa. Iar educatia, eu inteleg sa fie facuta doar cu vorba buna.
Ai dreptate, Kmy, depinde mult si de copil si de asemenea, fiecare face cum crede. Sigur ca vorba buna este cea mai buna alegere, nici noi nu facem altfel. Probabil ca dam intelesuri diferita acestui termen. Dar atata timp cat copilul este vesel si sanatos, nu este speriat, nu este frustrat, inseamna ca suntem pe drumul cel bun. Desigur, cum copiii sunt diferiti si metodele sunt diferite, nu pretind ca am eu metoda universal valabila. Fiecare isi cunoaste cel mai bine copilul; cu toate astea, au si manifestari standard - te minunezi daca citesti despre ele.
nici eu nu sint deacord cu lasatul sa plinga, copii nu sint niste instrumente sau papusi pe care sa le manevram cum vrem noi, daca un bebe plinge vrea sa spuna ceva, comunica, de aceea trebuie bagat in seama, nici noua nu ne place cind nu ne asculta nimeni. Cind copii pot vorbi, in jur de 2 ani, se simplifica treburile, ne putem intelege cu ei. Eu nu-l las pe bebe sa plinga, asta nu inseamna ca il reasfat, ci doar ca il tratez ca pe un individ, nu ca pe un instrument de-al meu.
Un bebe asa mic nu trebuie lasat sa planga! Ei nu plang niciodata degeaba. In mod cert are vreun discomfort. Foame, sete, colici etc. Cel putin bebelusii pana la 3 luni nu au capacitatea de a face vreo legatura intre plans si luat in brate. In plus, de la 0 la 3 luni e perioada in care mama incearca sa "ghiceasca" nevoile sugarului (deci sa-l cunoasca) iar cel mic sa se obisnuiasca cu mediu extrauterin. Prin urmare, bebele, are foarte multa nevoie de atentia mamei pt a se simti in siguranta. Si cum sa-l cunosti daca atunci cand are nevoie de tine tu iesi din camera?!!!! In plus, s-a demonstrat ca daca mama raspunde repede nevoilor copilului in primele 3 luni de viata ale acestuia, nu va plange niciodata fara rost. Cu alte cuvinte nu va fi un plangacios. Eu asa am procedat cu bebe al meu si a functionat. De pe la 3 luni sta singurica in camera ei, in patut, se joaca pe salteluta cu jucariile (centru de activitate), vorbeste cu ele, le cearta. Acum mai depinde si de temperamentul copilului. Sunt bebelusi care plang non-stop. Chiar si in brate.
singura data cand mi-a plans cu adevarat bebele (nu mai stiam ce sa-i fac, s-o linistesc, chiar ma panicasem) a fost cand am plecat in grecia, bebe avea 2 luni. Pana sa ajungem la greci, bebe a dormit, mancat, dormit, mancat. Am ajuns pe la vreo 8 seara si cautam cazare (pt o noapte, pt ca noi mai aveam ceva de mers pana pe insula unde aveam sa ne petrecem concediul). In fine, concentrati sa gasim cazare am neglijat faptul ca bebe nu avusese scaun. Si bebe plangea si eu ii bagam biberonul si nu tacea...cred ca adurat cam 30 de minute daca nu mai mult pana am gasit cazare si bebele plangea in continuu, chiar si leganata. Cand am ajuns in camera la hotel, i-am dat copilul sotului, nu mai stiam ce sa-i fac, trist... dar asa a fost. M-am blocat. Nici sotul nu a linistit-o dar mi-a sugerat sa-i dau apa. i-am dat copilului apa, a facut kk singura (ea facea numai ajutata cu termmetru sau supozitor) si imediat s-a linistit. In rest am avut o vacanta impreuna cu bebele super reusita!!!
Sunt total de acord cu voi ca un bebe nu plange degeaba si ca nu trebuie lasat sa planga dar.... o secunda, un minut, 10 minute? Eu nu am sugerat nici pe departe ca am lasat-o sa planga la nesfarsit pana se calmeaza, dar chiar si medicii recomanda ceva sesiuni de plans care descarca tensiunile. De exemplu 5 minute de plans nu-i cauzeaza (cica) - dar la noi nu a fost vorba de atat de mult. Voi reactionati in secunda in care a scos primul suspin?
da, eu reactionez. ma duc la ea (nu o iau in brate), vorbesc cu ea, o mangai pe spate, verific scutecul etc. daca nu-i nimic serios rade, chiuie. Evident ca mi s-a intamplat si mie sa fiu prinsa cu vreo activitate pe la bucatarie sau pe la baie si sa nu pot sa actionez imediat, instant. Dar de regula...
şi nu ţi se întâmplă doar să vrea să te vadă? ceea ce nu este un lucru rău în sine, doar că mai sunt şi momente în care nu poţi să-i fii companie.
Ba da, uxksyio, asta spuneam mai devreme, scanceste, ma duc la ea si ea n-are nicio treaba, rade, cauta companie. Dar mai intai verific. Asa fac eu, acum nu-i obligatoriu sa faca toata lumea asa. Fiecare isi cunoaste puiul mai bine. Fiecare mamica cu metodele ei. De pilda, in super-market, la rand la casa, era o mamica cu un copilas de aproximativ 2 ani. Pt ca mamica nu-i facuse pe plac (nu-i cumparase nu stiu ce), copilul se pusese pe-un plans de mama, mama. Casierita, iritata, probabil statea mai prost cu nervii, i-a sugerat pe un ton foarte hotarat sa-i faca pe plac copilului. Replica mamei a fost ceva in genul "imi cresc copilul cum stiu si cum vreau eu, nu cum vrei d-ta. Daca nu stai bine cu nervii fa-ti un control. Copilul poate sa vrea multe si de toate, ce fac acum, i le cumpar pe toate ca sa-ti fac d-tale pe plac?" Am fot perfect de acord cu mamica, cu toate ca pe vremea aceea nu aveam copil!!! Deci sunt cazuri si cazuri, mamici si mamici. Daca te-am suparat cu ceva, te rog, iarta-ma...
bineînţeles că nu m-ai supărat. Aici este un forum unde fiecare are dreptul la părerea sa şi mai mult, tu ţi-ai exprimat-o într-un mod foarte civilizat. Încercam să înţeleg şi cum fac alţii; este adevărat că fiecare copil are personalitatea sa şi de aceea nu există o metodă universal valabilă. Am o prietenă care are 2 copii mari şi care îmi spunea că în primul an de viaţă a procedat foarte diferit cu cei 2 iar rezultatul a fost, în linii mari, acelaşi. Eu cred că pentru fetiţa mea noi am ales cea mai bună abordare şi mă bazez pe faptul că ea comunică acum cu noi şi altfel decât prin plâns şi că plânge foarte rar şi în general din aceleaşi cauze: somn, supărare că nu ajunge la jucăria preferată sau că nu se poate întoarce pe spate etc. Dacă vrea s-o schimbăm mârâie şi-şi mişcă fundul (de foarte haioasă), dacă vrea companie ne strigă etc. Tu, probabil că ai ales cea mai bună metodă pentru bebele tău, dacă vă înţelegeţi. Dr Sears (renumit autor al unor cărţi pentru părinţi) spunea că baza disciplinei este cunoaşterea copilului pentru a şti să-i oferi motivaţia corespunzătoare.