pe cele care va descurcati, va invidiez din suflet... pe cele care nu va descurcati, va inteleg... desi eu sunt mult mai in spate decat voi... mi-e dor de vremurile in care mergeam la servici la 4 ace, cu servieta la mine, machiata putin, ingrijita, in fine... stit voi la ce ma refer... am ajuns la o epuizare psihica si fizica atat de grava incat practic imi plang de mila... 
weekendul acesta am stat intinsa, cu dureri de cap, cu stari de voma, cu stari de lesin, etc... stiti voi... am baut la fiole de calciu trei zile, de mi-au sarit capacele... intr-un final, mi-am revenit... cat de cat... dar va spun sincer ca ma compatimesc... si nu numai eu, cred ca toti cunoscutii mei, dar banuiesc ca le e rusine sa imi spuna... sora mea se mai da de gol cateodata... rar... dar sincer, ma compatimesc... eu pe mine... nu stiu ce sa mai fac sa imi revin putin, pt ca deja m-am lasat balta prea de tot... acum cateva zile mi-am facut curaj si m-am dus la pensat, am ramas uimita de rezultat... in fiecare seara imi propun sa ma epilez, sa ma intind cu placa, sa nu stiu ce, dar bineinteles ca nu prea reusesc... pe cand adorm piticii sunt ori epuizata, ori adormita... plang din orice, sunt tot mai deprimata... etc... cred ca orice femeie stie cum ma simt... ma intelegeti... as vrea sa il intarc pe bebe, ma seaca de puteri, dar... nu stiu cum sa procedez, nu stiu daca nu e prea devreme, nu stiu daca o sa reusesc, etc... va rog sa imi spuneti orice, sa imi dati sfaturi ,sa ma certati,l sa imi dati doua palme, asa, virtuale, sa imi faceti ceva sa imi revin, ca io nu mai pot... ooofffffff... imi vine sa urlu... i-am facut si lui barbatu-mio cateva crize de nervi, sa isi dea seama cum ma simt, ca era vesnic nemultumit de mine si prestatiile mele ca mama, bucatareasa, contabil, manager si etc... niciodata nu era ok... a avut grija doua zile de copiii, cat am fost eu bolnava, si acum tace din gura... ba chiar a spalat si vase, si nu i-au picat mainile...
apropo de ingrijirea personala...
De edyrem1 - La data de October 3rd, 2011
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
TE inteleg edita dar trebuie sa spui STOP,si sa ai grija si de tine ptr ca altfel NIMENI NU ARE!!!!!!!!!!!!!!!!Si vei vedea ca sigur ti se va schimba starea de spirit cand ai o parere buna despre tine..............eu ma stiu pe mine cand nu sunt epilata,pensata parca stie toata lumea dar si cand sunt fresh...............radiez!!!!!Cu bebe de ce nu incerci sa il intarci???????????'o sa te simti mai libera apoi,nu mai esti stresata ca trebuie sa alaptezi si apoi eu zic ca e destul de mare!!!!!!!!!!!te pup si CAPUL SUS!!!!!!!!!!!!!
edita eu iti dau un sfat pe care daca vrei ar fi bine sa-l urmezi...CAPUL SUS SI VINO-TI IN FIRE!!!! esti mamica tanara, frumoasa si neaparat sanatoasa!!! si asa trebuie sa mergi si mai departe... este fff important in psihologia omului ca acesta sa se simta bine in pielea lui!!! adica, neputinta si neaceptarea fata de sine la un moment dat sincer si sigur aduce numai neplaceri de la cele ce tin de sanatatea corpului pana la cea de tine de cea mentala...e normal sa te simti epuizata, obosita,saturata de monotonia zilelor poftim dar asta nu tre sa tina mai mult de o zi...in primul rand esti femeie..inainte de orice...apoi ai devenit sotie si mama..nu strica randuiala si ..arunca cu un jet de apa rece peste fata si trezeste-te...esti o fata ff simpatica si frumoasa...in afara de tine trebuie sa te aprecieze copii tai si fam ta pt ca meriti!!! crede-ma!!! te pup..si iesi repede din pasa asta rea..e normala dar..pana la un punct!!!!
da cred ca e normal..draga mea eu am un singur bebe,o munca care imi permite sa ma duc cand si cat am chef,cateva ore acolo-cat sa am un banut al meu,si in rest casa,curatenie,bebe si iar bebe..daca nu ma ocup eu atunci cine?imi si place,ce sa zic as sta cu orele in bucatarie sau sa "ling"prin casa cum zice al meu sot..astea sunt fixatiile mele..de curand chiar am avut o discutie serioasa cu sotul care mi.a spus ca "va amana"planurile pentru bebe nr 2 pentru ca nu vrea sa ma piarda,stie ca imi plac lucrurile facute cu cap si nu la repezeala,el zice ca voi ajunge la disperare,sunt si genul care ma consum din orice..pase proaste nu stiu cate au fost la numar,insa nu am avut o depresie atat de puternica,incat sa zic ca nu mai pot..eu ziua mi.o incep in baie,fie ce.o fi,ma aranjez putin si sincer ma simt minunat..sigur nu mai ai timp si de asta,amineste.ti ceva ce iti placea sa faci inainte si ce te relaxa si incearca sa iti revii,nu dintr.o data ci in timp..si sotul si copii au nevoie de tine,si sanatoasa si binedispusa...in tara si eu am facut o "criza"probabil de la lipsa de magneziu si vitamine,am crezut ca dau coltul,pe moment mi.am spus ca trebuie sa am mai multa grija de mine,sa ma mai menajez putin dar de unde..mi.am revenit si am luat.o de la capat.greseala mea este ca nu stiu cand sa ma opresc,robotesc si la un moment dat cad,nu tin cont cand ma simt rau sau ma ia cu lesin ,eu continui ,imi zic ca trebuie sa termin un anumit lucru si nu am las..si apoi am de suferit si nu doar eu..incearca sa faci si putina ordine in mintea ta,sa renunti la unele lucruri macar pentru cateva zile pana iti revii.
da, mersi de "refresh"... cred ca de asa ceva am nevoie ca sa ma trezesc, si de putin mai mula apreciere din partea familiei, care sa fiu sincera, dupa cearta de acum cateva zile, cand m-am simtit rau si am pus piciorul in prag, a inceput sa se simta cat decat... acum caut din rasputeri solutii... sa il intarc pe luca, sa ma angajez la jumate de norma, sa imi calc pe inima si sa cheltui bani la coafor pe un nou look, habar nu am... de aceea am apelat la voi, sa ma ajutati... mersi mult de raspuns... mersi mult... am nevoie de putina incurajare... chiar simteam ca clachez zilele trecute...
mersi mult fetelor, aveti drepate...
va iubesc... 
ohoho iubita te inteleg si inca cum...eu am un singur baietel dar face cat 2 ce sa zic...sunt trecuta si eu prin depresii.am fost depresa pentru 2 ani de zile.nopti nedormite,bebe nu dormea sub nici o forma,plangea non stop.am clacat complet.sotul meu nu mia fost de cine stie ce ajutor din pacate.nu a stiut sa ma scoata din situatia aia urata.am iesit tot singura dar aveam impresia ca nu mai ieseam la suprafata.in loc sa ajung la suprafata mai rau ma scufundam.si uite asa am duso 2 ani de zile.toate prietenele mele ma compatimeau.dupa 2 ani mi-am mai revenit pentru ca sa mai cumintit al meu baietel.si incet incet mi-am revenit SINGURA.fara ajutorul nimanui..........ce depilat,ce pensat...cum prindeam cate o jumate de oara nu stiam cum sa ma pun la somn mai repede.eram ca o drogata,zombi.nu mai stiam nimic de viata mea.dragamea nimeni nu o sa te scoata din situatia asta.trebiue sa iesi singura,singurica.incet,incet si cu calm.ai sa ajungi la suprafata pentru ca esti o fata puternica.incearca sa te gandesti la lucruri pozitive tot timpul.iti va fi mai usor.
eu te inteleg cu siguranta...pe cand copiii mei aveau unu 3 luni si unu 1 an si 5 luni am ramas singura cu toate pe capul meu ptr ca sotul meu a plecat in strainatate ca nu ne mai descurcam deloc cu banii si pentru mine a urmat o perioada de 6 luni in care m-am dat cu capul de toti peretii...depresii sa fi vazut la mine, mai ales dupa ce mai trecea si soacra pe la mine si facea observatii ca vasele nu sunt spalate, sau ca baia nu era lustrita asa cum o stia ea de obicei, sau ca de ce il las pe unul din copii sa planga etc...gasea ea tot timpul ceva ...numai pe mine nu ma vedea ca arat ca un cadavru ambulant...in fine a venit primavara si pe cel mic il trimiteam la bunica mea si eu ramaneam acasa doar cu fetita si am mai avut timp sa-mi pun ordine in casa si in ganduri si sa ma privesc in oginda...o doamne cat de schimbata eram ochii dusi in fundul capului, cu cearcane de o pama sub ei, niste boscheti in loc de sprancene, o fata pina de puncte de toate culorie etc. si at am zis STOP!!!! am inceput treptat sa ma ingrijesc si pe mine, fara sa-mi neglijez copiii dar lasand cate o trebusoara de casa si pe maine...asta e daca noi nu ne avem grija nimeni nu o va face. pune-ti un pic de ordine in viata fa cumva ca programul ceor doi copiasi ai tai sa se asemene si impica-ti si sotu in activitati casnice sau lasa-l sa mai stea si el cu copiii o ora pe zi cat sa te relaxezi si tu intr-o cada pina cu apa fierbinte si petale de flori, ce daca el vine obosit de la serviciu tu oare cum esti dupa un job cu program de 24 din 24?????
Bună Edyta, nu te-am văzut de mult. Tu care întotdeauna aveai ceva haios de povestit sau uneori simpla ta prezență pe forum ne binedispunea, poți spune că te simți rău? revino-ți toate am trecut prin asta dar trebuie să ne adunăm și să mergem mai departe. De exemplu eu după ce am născut nu mai știam altceva decît copii și casă. Soțul o ducea pe Maria și o lua de la școală, apoi la dansuri, și eu eram doar în casă sau în jurul casei. Acum merg eu s-o iau la prînz de la școală și mă simt foarte bine, merg pe jos, ne întoarcem cu autobuzul sau iau un taxi cind este frig rău iarna. Și crede-mă mă simt mult mai bine, plimbarea asta de acasă pină la școală m-a scos din letargie, uneori plec cu 15 min mai devreme și dau o tură și prin magazine,(
cind am bani). Dacă poți lasă micuții cu cineva cîteva ore și ieși la o plimbare , îți garantez că te vei simți mult mai bine. 
Eu cred ca tu ai gresit prima data cand ai crezut ca te poti ocupa de toate.Treburile casei cat si copii se impart la 2 eu asa vad lucrurile normale.Desi sotul meu lucreaza 12 ore seara face mancare pentru ca nu am timp s-o fac si pe asta si am un singur copil nu 2,.Incearca sa impartiti lucrurile si asa iti poti gasi timp si de tine.De exemplu intr-o seara trimite-i pe toti 3 in parc iar tu relaxeazate cu o baie aromata,etc...cu alte cuvinte rasfata-te ca doar o viata ai iar inainte de a fi mama esti si femeie.
Of,Edita...capul sus!Inteleg perfect ce simti si eu am avut multe caderi,de 2 ori am ajuns la urgente...si toate astea pt ca nu stiu sa spun STOP!O sa va scrit mai pe larg in 2 sapt....la prima cadere eu tot la bebe ma gandeam,chiar daca eu eram cea cu buba...dar TREBUIE SA NE GANDIM SI LA NOI!Multa putere draga mea!
mersi maria-cristiana... mersi maya29, ai perfecta dreptate... eu am fost de vina... si l-am invatat in asa hal ca trebuia sa ii pun si mancarea in farfurie... ok, nu m-a deranjat treaba asta, multe femei o fac, dar macar sa fiu apreciata, sa constientizeze ca pt ei ma sacrific. ei, tocmai asta nu am vazut la ei... copiii sunt prea mici, ipotetic... dar el... merit putin respect pt ca ma zbat pt ei zi de zi... acum v-am zis, de cand m-am simtit rau, a lasat-o mai moale... dar am zis ca daca imi mai spune odata sa ii pun in farfurie, il trimit sa manance la restaurant sau arunc mancarea in wc si sa isi faca el una sa vad daca stie...
eu te inteleg fffffff bine si eu am 2 copii diferenta intre ei de 11 luni deci..........este fff greu acum amandoi sunt raciti nu stiu cum sa-i imparti pe fiecare amandoi vor in brate...n-am pe nimeni sa ma ajute da pe nimeni sa zic k pot sa-i las cu cineva vre-o data si sa merg si eu undeva stau toata ziua in casa..knd mai ies pe afara treb sa-i scot pe amandoi cu unu in brate si fugind dupa cealalta k merge peste tot nu pot sa stau mai mult de un sfert de ora.....asta e.....de ingrijire personala ce sa mai zic k nu reusesc sa tremin treburile in casa intr-o zi nu sa ma ingrijesc pe mine fff rar knd apuc sa ma pensez knd vad k nu se mai poate imi fac putin timp....seara de-abea ast sa vina sotul de la munca sa mai steie si el un pic cu copii este fff greu nu stiu ce sa mai zic si cum sa te incurajez pe tine k si eu sunt km in aceeasi stare trebuie sa mergem inainte k o sa treaca si perioadele astea....
asa e trebuie sa ne gandim si la noi dar cand?cand e prea tarziu?eu zic ca ar trebui macar o data pe saptamana sa ne punem pe noi pe primul plan(desi e usor de zis greu de facut dar nu imposibil)si eu am trecut prin momente din acestea si cred ca o sa mai ttec si atunci sun o prietena si o chem la mine la un suc ,si mai imi trece .important e sa nu te lasi doborata.ai doi copii superbi care merita tot ce e mai bun de la mamicuta lor
pupici
hai sa va povestesc eu ......eu eram de 20 de ori mai rau decit tine.....abia ma ridicam din pat sa ma spal.....nu mincam...daca ma puneam pe un scaun aveam impresia ca o sa ma imping sa mi fac singura rau....depresiii ziceam eu ..probabil ca asa o sa spuneti si voi,dar va contrazic citeva zeci de medici pe care i am vizitat....6 luni de zile am fost la cei mai renumiti medici din turcia...acolo am locuit pina acum citeva luni....la toate spitalele private..cele mai mari si mai lux...analize peste analize toate bune....apoi am gasit un dr mai batrin....care sa uitat la mine zimbind si mi a spus asa....draga mea daca tu singura nu te faci bine nu o sa te poata ajuta tot spitalul asta,atit cit e el......era de 12 etaje:)))))din clipa aia am ajuns acasa mi am pus un pahar de vin rosu si ma m gindit la ce vreau sa fac....am mai avut stari de rau dar nu m am lasat deloc...dar am inceput cu o baie fierbinte....si am plecat la coafor....epilat ,pensat,vopsit etc....cind am ajuns acasa mi am facut curatenie in dulap si toate hainele sport si papucii sport i am aruncat....am lasat doar rochite ,fuste si pantofi cu toc....nici macar blugii nu i am iertat....dimineata cind m am trezit primul lucru am fugit in baie am facut dus si m am machiat....a functionat ca de atunci o tin tot asa egal de cum ma simt si ce se intimpla in jurul meu.....asa ca ar fi bine sa te trezesti mai ales ca ti dai seama singura de cum ai ajuns.....succes si sa ne ti la curent:))))
faza asta cu pusul in farfurie trebuie sa dispara.....credema ca eu nu i am pus niciodata la sotul meu mincarea in fata,nu am adunat dupa el ciorapi sau haine imprastiate....noi facem amindoi curatenia....eu calc el gateste sau invers....eu spal geamuri ,el sterge pe jos,eu bag hainele la spalat el le intinde....nu am soacra nici socru....sintem doar noi doi....asa ca repet ...sintem doi.....invatatii sa faca si ei ceva ca nu le cad.....
))si poate trebuie sa o recunosc de multe ori barbatii fac mincarea mai buna:)))....in afara de asta ....sotul meu lucreaza de luni pina vineri....dimineata la 5 pleaca si ajunge seara la 7,8,dar nu face nici dusul pina nu ne asculta pe noi..ce am facut ,pe unde am fost,pina nu o linge pe asta mica nici nu deschide gura:))))...educatii si pe ei sa va ajute si atunci o sa va simtiti mai bine si mai usoare...
selin.................................esti super tare,esti de admirat
EDITA iata un exemplu de ASA DA!!!!!!!!!!!!!!!!Te rog urmeaza-l!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
f multe femei ma condamna....si pot spune ca si din familia mea la inceput au avut de obiectat,ma simteam cea mai rea femeie atunci insa acum ma simt cea mai norocoasa si multumita de noi....barbatii pot,ei stiu sa faca mai multe decit credem noi dar le este mult mai comod sa le faci tu....iar faza care o vedem peste tot ca ei stau tolaniti la tv si cer bere,apa,cafea,etc....eu cred ca i as puneo direc in cap:))))....aaaaaaaaa da ,doamne fereste,e bolnav,sau chiar il simt eu ca nu mai poate....ii dau liber o zi si il tin ca pe print....dar de a doua zi isi intra iar in atributiuni:)))))))il crap daca nu:)))))))
recunoastem sau nu,mai grele sau mai usoare...mai vizibile ori nu,dar toate le avem...suntem femei!si dk ne numim femei atunci avem grija ca si fizicul nostru sa fie destul de feminin!asta inseamna ingrijire....asa ca...ridica fruntea si mergi mai departe...putin rimel dimineata....o hainuta mai aleasa si ai sa vezi ca totul se schimba!cat priveste barbatii nostri...sa nu uitam ca si noi de-am fi in locul lor probabil k am obiectya...pana nu esti cel care sufera e greu de crezut din afara cum este cu adevarat!mult succes si nu uita ca esti o femeie realizata!
Cred ca toate am trecut printr-o asa zisa neglijenta personala,dar asta nu trebuie sa devina o obisnuinta. Cu toate problemele si treburile zilnice macar 1/2 ora pe zi putem sa ne ocupam si de noi,ar fi pacat ca intr-o zi sa ne trezim ca dragul nostru sot o sa caute in alta parte ceea ce poate gasi acasa,adica o femeie ingrijita si pusa la punct. Succes tuturor!
aveti dreptate, va multumesc mult... selin, si eu cunosc cateva femei ca tine, sotul meu le compatimeste sotii, care sunt de fapt preteni de-ai lui,si probabil de asta mai rezista el pe baricade, sa le arate lor ca el nu cedeaza, sincer, si eu ii compatimeam cateodata , ca prea din scurt sunt tinuti, aia nu au voie nici macar la o cafea fara sa ceara permisiune... sar de o vreme incoace, nu mi-e mila deloc de ei... pt ca daca nu stim cum sa ii conducem noi pe ei, ne conduc ei pe noi... parerea mea... asa ca incet incet am inceput sa il pun si eu pe al meu cu botul pe labe... si vorba nanasei de cununie a sotului meu, pe care acum 5 ani am crezut-o nebuna : "mai fa-te si tu ca te doare una, alta, mai incearca sa nu ai timp de toate, ca sa puna si el mana, ca daca il inveti asa, nu il mai scoti in veci din asta... fii sireata... fii desteapta, daca vrei sa iti fie bine." dar eu o credeam mai nebuna putin, si il compatimeam pe nanasu'... sincer? nu il mai compatimesc deloc... pt ca barbatii trebuie dirijati putin, altfel o cam iau pe ulei... si cred ca si pt asta am ajuns eu asa, ca le-am dus toate in spate de una singura, si mereu m-am descurcat cum am putut...