cu cine locuiti?

noi locuim singuri si tind sa cred ca e cel mai bine asa desi imi este extrem de greu ca nu am pe nimeni aproape ,noi am vrut sa o luam pe mama la noi sa ne ajute cu fata sa lucrez ca sa putem trai decent fara datorii,din pacate "nu s-a putut" m-am lovit de un refuz desi am prietene care locuiesc in alta tara si mamele lor s-au dus la ele sa le ajute cu pruncii o perioada ,intre mine si mama sunt 80 kg disntanta,n-am mai ajuns la ei de la Craciun de anul trecut dar au mai venit ei ,vb zilnic la telefon,dar imi tot reproseaza ca n-am mai ajuns ca vorbesc vecinii ca nu mai m-am dus pe la ei.etc.....ca parca imi dau vecinii lor bani de motorina...................cu toate astea ar trebui sa stau linistita asa cum sunt din cate vad,sora mea sta cu socrii si au numai certuri,mama sta cu nora si la fel certuri dar din ce imi povesteste nu prea ii dau dreptate mamei mele si ii mai atrag atentia sa-i lase in pace dar.......,soacra mea sta cu fata ei si la fel circ si neintelegeri si totusi e fata ei.......nu stiu ce sa mai cred femeile astea in varsta vor sa ne faca viata amara ,sa nu ne lase sa traim linistiti si noi..................exista vreo soacra painea lui Dumnezeu..?

noi locuim cu socri ,sunt multumita mai sunt discuti certuri dar asta este viata cu mai multi in casa ,,dar speram sa ne ajute dumnezeu sa ne luam ceva al nostru pana atunci suntem cu socri

singuri..desi un ajutor pt mn ar fi fost ff bn venit...

Noi locuim cu cele 2 prietene ale mele (in italia ma refer pt ca aici stam majoritatea timpului) si ne este foarte bine , ma si ajuta cu bebe oricand am nevoie . Mama a venit la noi deja d e 2 ori iar sora mea o data pt ca am avut nevoie d e ajutor . Desi amandoua lucreaza si-au bagat concediu medical si au venit fara sa stea pe ganduri , dimpotriva , sareau in sus d e bucurie . Eu cu soacra nu am tangente , cand merg in ro trec pe la ea s-o salut cand ajung si cand plec atat . Denis este primul nepot pt ai mei dar sunt sigura ca si cu ceilalti care vor veni curand (pt ca sora-mea pare ca se pregateste sa devina mamica ) se v-a comporta la fel . Tata abia asteapta sa-l vada si ma pune sa-i pun tel la ureche la denis ca sa "vorbeasc" cu el .
Si alta chestie importanta ai mei si ai lui parinti nu se baga intre noi nici cu o vorba. !

Noi locuim singuri, in apartamentul cu 3 camere proprietate personala. Momentan ne ajunge, dar pe viitor cand ne vom mai mari familia vrem sa ne construim o casa a noastra....
Cu soacra ma inteleg foarte bine!! E o femeie calma, buna si ma ajuta cu Bianca ori de cate ori ii solicit ajutorul. Stau la 3 blocuri distanta de noi si pot sa zic ca imi convine situatia.

si eu sunt pe acelasi principiu simona,dar un mic ajutor nu strica.noi cu socrii,de fapt cu socru-miu ca soacra e in italia,cumnata si mama socrului.platesc un fel de chirie,200 lei pe luna plus tot ce trebuie pt spalat si mancare.sper ca de la anu sa ne mutam in chirie sa stam doar noi.sa ne ajute d-zeu

eu ii multumesc lui Dumnezeu de cate ori am ocazia ca locuim singuri, in apartamentul socrilor, ei locuiesc la casa, intr-un cartier de case, lipit de oras... intotdeauna am fost recunoscatoare ca stam singuri, si mai ales ca ne-a ferit Dumnezeu de chirie, eram mancati in chirie... recunosc ca mi-e foarte greu, nu am pe nimeni, cateodata imi vine sa ma dau cu capul de pereti, mai ales de acum inainte nu stiu cum va fi, insa asta e... nu as da libertatea noastra pe nimic in lume... pt ca oricat de buni ar fi, in momentul in care lcouiesti cu ei, se mai impun, fiind mai batrani si mai experimentati si mai tra la la, etc, baliverne din alea de-a batranilor, mai apar discutii... asa, mergem in vizita, ei mai vin pe la noi, parintii mei la fel, dar stii o treaba : ca nu isi permite nimeni sa iti zica nimic... asta e cel mai important pt mine... noi ne certam, noi ne impacam, cand avem chef , si cum vrem noi... sunt mult mai multe de spus, dar nu vreau sa ma intind...

si noi am revenit la singuratate dupa o conviventa de 4 ani cu mama....pana la urma s-a umplut paharul si am izbucnit atat de puternic si cuvinte grele mi-au iesit din gura iar ea a decis sa se mute ...nu zic ca nu ma ajuta,ba chair destul d emult si mai ales ca e topita dupa cris dar fetelor eu intimitate nu mai aveam deloc...DELOC.unde era sotul meu era si ea daca ma suparam pe al meu sot din diverse motive ea ii lua apararea lui si n u mie....nu zic ca sunt sfanta dar cand imi ajungea oboseala in oase si al meu nu facea nimic imi ajungeau nervii pana l astele si de cine ma luam?de sotul meu pentru ca simteam nevoia de un sprijin si aveam nevoie de sotul meu sa se implice in casnicia noastra...el era afon...nu avea sotie,copil....era tot pe contul lui iar mie imi sareau draci pe pereti iar mama tot lui ii lua apararea... ca sa nu mai zic ca oriunde mergeam,ea trebuia sa fie nelipsita si asta ma innebunea nu alta si trebuia sa-mi cantaresc fiecare cuvant ca daca cumva ziceam ceva imediat ea se supara si tinea supararea mult si bine....daca incep sa mai scriu nu mai termin
acum stam singuri si suntem cei mai fericitiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii....am revenit la cum eram noi inainte...liberi si fericiti uraaaaaaaaaaaa

Noi din pacate cu socrii ,imi doresc enorm de mult sa locuim singuri dar nu avem posibilitati financiare prea mari in acest moment

adelina , de acord cu tine... stiu o mie de femei in situatia ta... in care ai fost tu, ma rog, intelegi tu... asa se intampla mereu... stai linistita... cat despre intimitateeeeeeeeeeeeeee, si la prietenele mele care locuiesc cu mama lor a disparut demult intimitatea... s-a intamplat sa intre si peste ei in camera, eu zic ca asta nu o mai faci din ignoranta, ci ori din sfidare, ori din plictiseala, ori din alte motive... mai mult sau mai putin impotante... insa rezultatul e acelasi... si la cumparaturi, cand e singura lor ocazie de a mai fii putin impreuna, singuri,cu copilul, ca o familie, si acolo se baga si se tne scai de ei... deci ajungi sa fii sufocat... nu stiu cat o sa mai reziste nici ei...

Adelina nu ai idee cat de mult ne asemanam noi aparte conviventa cu ea..... si ajutorul care il primeAI si poate il primesti inca situatia e IDENTICA!!!!!!

si noi locuim singurei in apartament...consider ca asa este cel mai bine pentru toti....

edita ai dreptate exact asa gandea si mi-a si zis-o...iti dai seama ce-a iesit nu???!!!! i se parea ca sunt din fier facuta eu nu aveam pretentia sa-mi faca mie treaba ci sa-l vad ca ma intelege si sa implice mai mult in casnicie...dar bine eu vorbeam eu auzeam...si cand o mai auzeam si pe mama ca ii lua apararea iesea razboi mare.....
sotul meu cand ne-am cunoscut nu era asa...era trup si suflet dedicat mie in toate...pai daca m-ai invatat asa ...apoi s-a schimbat foaia si ajunsesem la un pas de divort...dar s-a trezit la realitate si acum ne este ca la inceput...
ramona mama nici macar la mine acasa nu mai vrea sa vina,vine foarte rar si atunci doar sa-si mai ia niste schimburi...nu am reusit sa o inteleg niciodata....de iubit o iubesc enorm dar este o fire extrem de dificila iar eu recunosc ca nu stiu sa ma descurc cu persoanele ca ea....le evit.....dar ea este mama mea si cat as evita-o tot ma gandesc la ea mereu ca ea mi-a dat viata si m-a facut mare dar din pacate nu are limita in nimic....a cam "sarit calul" in toate si a reusit sa ma scoata din sarite peste masura...si apoi are un ton si o voce de carabiniera ma duce la exasperare doar tonul vocii...si nu calculeaza ca nu mai sunt o adolescenta ci o femeie in buna regula maritata cu copil...i se pare ca are tot dreptul de a da ordine si la mine acasa...cine imi intra in casa si cine nu...aaaaaaaa pai nu-i asa....

am un mare gand...sper sa nu fiu o pacoste pentru copilul meu cand va fi mare sa nu fiu ca ea si sa-i dau toata libertatea necesara si sa nu ma implic prea mult in viata lui atunci cand nu trebuie...dar daca va fii sa-mi caute el tot imi va gasi chichite si mie ca nu sunt perfecta nici eu

Noi stam singuri cu chierie, cred ca e cel mai bine pentru toata lumea.