Copiii fac crize de furie pentru că așa vor ei
Priviți din această perspectivă, copii au accese de furie din următoarele motive:
Vor să testeze limitele părinţilor: Atunci când regulile sunt impuse fără să fie explicate, copiii simt că li se îngrădeşte libertatea. Ei au accese de furie în speranţa că îi vor face pe părinți să renunţe la reguli.
S-au născut mai încăpăţânați, asemeni unuia (sau ambilor) părinţi.
Vor să se răzbune pe părinţi: copiii care s-au simţit nedreptăţiți într-un fel sau altul de părinţi îşi exprimă supărarea faţă de ei prin intermediul crizelor de furie.
Vor mai multă atenţie: Unii copii simt că nu primesc destulă atenţie din partea părinților. Dacă observă că în timpul acceselor de furie primesc atenția dorită, aceștia vor face crize de furie ori de câte ori vor dori să fie băgați în seamă.Copiii au accese de furie pentru că nu ştiu să facă faţă anumitor situaţii
Această perspectivă porneşte de la observaţia că micuţii nu fac crize de furie tot timpul, ci doar în situaţiile în care nu cunosc alte moduri mai potrivite de a se comporta. În acele situaţii, oricât de mult se străduiesc să fie cuminţi şi să le facă pe plac părinţilor, copiii tot nu ştiu cum să îşi manifeste nemulţumirea altfel decât prin ţipete, plâns, agitaţie sau comportamente agresive. Micuţii vor putea înlocui crizele de furie cu reacţii mai potrivite doar după ce vor învăţa alte căi de face faţă situaţiilor dificile.DACA II INTERZICEM FOARTE MULTE LUCRURI…SAU NE SUPARAM FOARTE DES PE EI in cele din urmă copilul va pierde lupta şi se va conforma voinţei părintelui, însă, spre deosebire de acesta, el chiar pierde ceva important. În primul rând el simte că pierde iubirea părintelui, ceea ce este devastator pentru el. În al doilea rând, dezvoltarea conştiinţei lui de sine va avea de suferit, pentru că dobândirea acesteia trebuie să treacă neapărat prin această criză de împotrivire. În al treilea rând, copilul îşi poate forma ideea că a fi independent este un lucru rău, din moment ce îi supără pe părinţi şi acest gând este un obstacol în calea dezvoltării conştiinţei de sine.Partea buna este ca aceasta rezistenta si incapatanare a copiilor nu numai ca este normala, dar este si sanatoasa – este modalitatea prin care copilul isi descopera personalitatea, castiga incredere in propriile forte, invata sa fie independent si isi da seama cine este.