salut am 22 de ani sunt nemaritata aseara am descoperit ca sunt insarcinata problema cea mai mai este ca ai mei nu il suporta pe prietenul meu deloc desi el ma sustine si este de acord cu sarcina mea si v rea sa fie langa mine...ce sa fac sunt disperata am nevoie de sfaturi.ce ati face in locul meu?
sunt insarcinata dar parintii nu-l suporta pe prietenul meu
De ramoalexa - La data de May 25th, 2012
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
buan in primul rand ,,sa ai grija de tine si de bebe ,sa ati pese acum numai de tine si de bebe ,,nici pariinti mei nu lau suportat pe sotul meu ,,si eu am calcat peste cuvantul lor ,mi-am asumat acest risc si am ales sa fiu cu el .,,,foaret simplu ,te muti cu iubi tau si o sa accepte si parinti tai pana la urma daca nu ,problema lor ,o data si o data trebui sa ati faci sio u viata ta ,,dasr sa nu faci greseala sa renunti la sarcina ,,eu sper sa if bine ,,eu asi renunta la toti pentru copilul meu ,,bafta mami si bine ai venit
Sarmanica de tine, am avut si eu un prieten cu care nu erau deacord parintii mei, dar pana la urma m-am despartit de el desi ne iubeam foarte tare, acum sunt fericita langa sot, dar e alta poveste, vezi ca eu nu am foas in situatia ta cu sarcina, dar la mine familia a castigat ....nu stiu ce sa zic, dar bebe are nevoie de tata si daca voi va iubiti mult, si daca parintii tai tin la tine o sa se impace cu ideea poate.....depinde mult si de parintii tai si de prietenul tau deasemenea, dar daca parintii tai ar vedea ca el va iubeste si are grija de voi or sa cedeze cred eu........bafta si sanatate, si tine minte deacum cel mai important este bebe si tu, ai grija sa nu suferiti orice decizie a-ti lua....si nu te stresa mult...poate sarcina o sa le puna pe toate la locul lor....
in primul rand felicitari, in al doilea rand si eu m aprospe 22 de ani sunt nemaritata si am nascut de o saptamana...........si pe mine nu m-a interesat daca mama este de acord cu prietenul meu pt ca nu ea sta cu el . chiar dacca la inceput poate nu l-a placut a invatat sa il accepte si acum chiar il place mult de tot. daca tu esti sigura ca pe el il iubesti si ca vrei sa fi cu el du-te
pai...
ce legatura are sarcina ta, viata ta de cuplu , personala cu ce suporta parintii tai.??ca doar nu il cresc ei pe copil sau traiesc cu iubitul tau in casa............. ce intrebi de fapt?daca sa ti copilul sau nu in cazul in care ai tai nu il suporta pe tatal copilului??ar fi culmea culmilor sa faci avort pt ca ai tai nu-l vor............parerea mea bninteles...
De acord cu beatrice....daca voi va iubiti si el vrea bebe nu vad care este problema,cat despre parinti,stai linistita vor sta ei o perioada suparati dar cu timpul o sa il iubeasca atat pe bebe cat si pe tatal lui!Ai grija ce hotarare ei!
asa cum a spus si stefana,,,,ce treaba are una cu alta daca intre voi exista iubire,intelegere si mai nou si un pui de om,,,,nici eu nu am fost dorita de ai mei socri la inveput,,,,dar uite ca si dupa 12ani eu si fiul lor suntem impreuna si am trecut prin multe,,,,si bune si rele,,,,ca deee asa i viata ,,,,eu in locul tau as pastra bebele,,,si mi as vedea de viata mea alaturi de cel pe care banuiesc ca il iubesti?????ca alfel nu vad de ce s a ajuns aici,,,,,sau a fost un accident????
tu trebuie sa fii tare in momentul de fata si sa vb cu parintii tai,alta solutie nu ai...si daca nu este decord va mutati voi cu chirie...cam asta ar fi solutia si sfatul meu...sa stii ca multe persoane trec prin ce treci tu si si-au luat viata i piept...nu este o tragedie faptul ca parintii tai nu il vor daca voi va iubiti ,asta e cel mai important...uneori parintii nu-si dau seama ca au un rol important in viata noastra si orice vb spusa gresit ne poate rani...
ce sa-ti zic ca trebuie sa luati taurul de coarne...si stai linistita ca totul are o rezolvare dar nu face greseala sa faci un avort pentru ca nu asta este rezolvarea...
Deacord cu Ade si felicitari,sper s nu faci o greseala care ai s-o regreti toata viata.Bafta
Felicitari pt. bebe.Pai singura solutie momentan e sa iei viata in piept si sa iti vezi de iubirile tale, bebe si prietenul tau.Parintii vor acceptain cele din urma sitatia, ca doar sunt parinti si supararea le va trece.Incearca sa nu iei decizii cu nervi si scandal, explica clar si calm situatia, explica-le ca e alegerea ta si daca ei considera ca gresesti e greseala ta, viata ta, e de datoria ta sa incerci sa fii fericita si sa iti faci propria familie.Succes si iti dorescf sa fie totul bine si sa fii fericita alaturi de puiul tau si sper ca viitorul tau sotior.
eu zic sa aveti o discutie deschisa cu parinti tai,iar amandoi sa ii dati vestea..chiar daca nu il suporta poate si-au facut parere gresita spunele ca nu este asa iar cu timpul se vor lamuri si vor vedea ca al tau prieten are ganduri bune cu tn...asa sunt parinti mai grijulii cu fetele in general...eu cand m-am maritat desi nu eram gravida.i-am spus mamei ca am un prieten sa il aduc acasa sa il cunoasca..ea mi-a sp sa nu cumva sa ma marit cu el ca era prea devreme zicea ea,dar eu m-am maritat cu el iar ea nu a mai avut ce sa zica...s-a comformat si acum se bucura de nepotel
ceea ce iti doresc si tie...purtati aceasta discutie cu ei poate vor intelege si vor vedea ca lucrurile nu stau chiar asa de rau...multa bafta si sarcina usoara 
Daca esti sigura de iubitul tau, esti sigura ca vreti sa fi-ti impreuna, spune-le parintilor ca asta este, daca vor sa accepte bine, daca nu, o sa le fie greu sa nu-i fie nepotelului lor aproape, dar tu nu renunti nici la copil, nici la iubit, este viata ta, esti majora, vaccinata..si iti ei propriile decizii chiar daca ei nu sunt de acord...; mai greu ar fisa nu ai siguranta iubitului si nici bani sa va intretineti si sa-ti cresti copilul....
nu e problema de bani sau de intretinere pt ca el are apartament locuieste singur muncim amandoi = problema era la mine cu parintii in special mama pt ca sunt foarte apropiata de ea si o vad ca sufera din cauza asta mai ales ca nu il suporta pe prietenul meu dar sincer cred ca daca as face cum mi-a spus ea sa nu mai spun nimanui de sarcina si sa ma duc sa "rezolv" problema nu cred ca as putea sa o iert vreodata si as considera mereu ca ea este de vina daca as lua o asemenea decizie...
a si am uitat ralu satzi raspund a fost un accident dar noi doi ne iubim plus ca suntem de 8 ani impreuna ne cunoastem bine si am trecut prin atatea impreuna mai ales ca nimeni nu ne-a vrut impreuna...am luptat unul pt celalalt...de bebe nu e problema pt ca vad ca el este incantat si nu vrea sa fac un avort desi mi-a spus ca el ma sustine in orice decizie as lua dar il vad ca nu isi doreste avortul
pai dupa 8 ani de relatie si mai ales ca acum esti si insarcinata parintii tai tot mai spera ca te vei desparti de iubitul tau?eu te felicit pt alegerea facuta.....aceea de a pastra sarcina.....si de a fi cu barbatul pe care il iubesti si care te iubeste ...faptul ca voi va iubiti si va doriti copilul e tot ce conteaza
sper ca nu sunt prea indiscreta dar de ce sunt impotriva lui ?
nu esti indiscreta stai linistita...in primul rand ne cunoastem de mici ai mei stiu ca parintii lui sunt despartiti tatalui sau nu ia pasat niciodata de el mama lui a plecat in italia de la 14 ani se descurca singur il considera vagabond intr-adevar nu a fost usa de biserica dar de cand suntem impreuna totul s-a schimbat munceste suntem doar noi nu suntem genu sa iesim in cluburi si chestii deastea suntem mai linistiti aman2 ne uitam la filme chestii din-astea...nu-l pot accepta sub nici o forma...si o vad pe mama ca nu se gandeste sub nici o forma sda pastrez sarcina dar nu ma vad sa fac avort...nu vreau sa sufere dar nu am dat in cap nimanui nu am facut nimic rau e o viata de om pt numele lui dumnezeu ce este atat de greu de acceptat plus am 22 de ani nu mai sunt copil...sincer sunt cu moralul la pamant si sunt f stresata pt ca nu stiu ce va fi si ce ma asteapta
mai bn ar accepta unul care te-ar duce numai in cluburi etc.fiti tari si mai ales daca tu esti fercita alaturi de el ia viata in piept si vb cu parintii tai ca vei avea un copil cu omul pe care il iubesti,explica-le ca el te iubeste si ca te respecta......si va doriti copilul....eu va doresc multa fericire si succes in toate.....asteptam sa ne spui ce ai hotarat.pupici
Nu mai fi stresata ca nu face bine la bebe...!cat despre parintii tai o sa se obijnuiasca cu ideea de a avea un copil cu barbatul pe care il iubesti!Totusi ma mira ca dupa 8 ani ai tai inca nu l-au acceptat,sunt orgoliosi nu gluma,si la mine a fost la fel,ai mei nu erau de acord cu sotul meu o perioada indelungata si dupa ce k ne vedeam la saptamana ce el lucra eu eram la liceu,nu ne lasa sa ne intalnim asa k ne-am luat inima in dinti si am plecat cu el la Bucuresti ne-am mutat impreuna si aqm il iubeste ca pe copilul lor!scz k ma-m intins,dar am vrut sa iti dau ex meu,si ai tai ci timpul o sa fie topiti dp bebe-ul tau ai incredere si nu te mai stresa!Ai grija de bebe,Pupici si sanatate!
ramoalexa te asteapta ceea ce vrei tu sa te astepte!!!!! nu vad de ce ai fi asa de disperata!!! eu te inteleg in parte, e mama ta si deci importanta pt tine dar daca tu iti doresti sa formezi o familie atunci mama ta nu prea are cum sa te impiedice....... fiecare pe lumea asta isi croieste un drum in viata..si de multe ori nu toti il accepta insa nu asta ar trebui sa fie o problema atat de mare....e copilul tau...mama ta greseste ....nu are nici un drept sa accepte sau nu nastere copiluuil tau........asta NU!!!!!
Scumpa lasa stresul bucurate de sarcina caci e minune de la Dumnezeu , cum ai spus si tu nu mai esti un copil ai 22 de ani si poti lua singura decizii , cand o sa vina bebe o sa fie si bunica fericita o sa vezi , tu acum ai familia ta de care trebuie sa ai grija .... Poate o discutie deschisa cu mama ta ar mai calma lucrurile si ii poti spune ca tu nu esti pregatita sa faci crima- avort si ca iubesti sufletelul are creste in tine si cu sau fara ajutorul si sustinerea ei vei merge inainte pe drumul ales de tine nu de altii.
esti suficient de mare sa ti alegi drumul in viata chiar si fara acceptul parintilor.sunt convinsa ca nici mama ta nu ti vrea raul doar ca are o alta viziune asupra vietii si viitorului tau.trebuie doar sa vorbiti deschis spunandu i ca ai luat o hotarare si e normal sa te sustina.felicitari pt bebe
stiu ca nu-mi vrea raul dar am simtit ca intr-un fel ma pune la zid"nu spui nimic la nimeni si te duci si iti rezolvi problema" chiar azi ii spuneam ca nu vbim de o bucata de lemn ca-i o viata de om nu poti sa o iei asa de usor.oricum 90% sunt hotarata pt bebe cealalta parte nu mai conteaza
.vai si am o stare aiurea mamici parca explodez:))...si ma simt mareee:))...maine ma duc la medic sa vad cat timp am si va anunt:)...desi dupa parerea mea cred ca peste doua luni ca vad burtica cam mare.si mie tot foame nu mai stiu ce sa pap aseara am papat cartofi prajiti acuma vreau iar.pf nu-i usor sa fi gravidutza oare mai incolo pe la 7 8 luni ce-o sa fac daca acuma-i asa?
)abia astept sa simt cum misca:X.
Ce frumos...
o sa vina si momentul ala mami,app cate lunite ai? 
alexa cand vei merge la medic si o sa auzi cum bate inimioara puiutului tau vei fi 100%sigura
Supeeeeeer! Si mie mi-a fost o foameee.Papa si mancaruri bogate in vitamine nu doar cartofei prajiti.Pupam burtica, vino cu vesti frumoase de la doctor.
nu stiu inca maine merg la medic sa-mi tine-ti pumnii:D am emotii:)
Sa revii cu vesti la noi!Sunte-m alaturi de tine mami
ramo,,sa simti bebe cum misca etse cel mai minunat moment sa i auzi inimioara cum bate ,,etse la fel cel mai minunat moment ,,din momentul in care o sa i auzi inimioara o sa ati dai seama cat de minunat etse ,,in momentul cand o sa al ti in brate o sa fie,unic nimic nu o sa te mai intereseze,,si cat de greio te-ar fi ,,cand il vezi cum zambeste si se uita cu ochisori lui muici la tine o sa uiti de toate ,credema ca sa fi mama este minunat si u ai fost bine cuvantata cu acest dar ,,dumnezeu te-a stiut pregatita ,si de aceia ,,o sa ai un bebe frumo si o sa fiti foarte fericit ,,iti zic ceva ,,eu mi-am dorit foarte mult un bebe ,,si in momentul cand am ramas insarcinata au inceput gandurile ,,ca daca nu am descurc ,,oare am c sa i ofer ,,eram o fire foarte friicoasa si fara incredere in mine ,,simteam ca nu pot face fata ,,dar de cand am nascut ,,mam schimbat total ma simt cea mai puternica femeie ,,eu am nascuto pe bia cu niste probleme la o manuta ,,atunci am simtit ca a cazut cerul pe mine ,,simteam ca nu o sa pot face fata ,,dar nu stiu de unde si acum am gandesc am avut puterea sa lupt si acum am uit la printesa mea cum rade vorbeste ,,si etse cel mai minunat lucru ,,eu la ora actuala daca cineva mi-ar zice ca eu trebui sa mor sa fie printesa mea fericita toata viata ,,credema ca asi faceo fara sa ezit este viata mea si datorita ei sunt o femeie inplinita ,asa o sa fi si u ,,alaturi de bebe tau ,eu ati doresc sarcina usoara si s nu mai fi suparata sau ganditoare gandestete la cat de frumos o sa fie sa auzi prin casa zicanduti mama ,,te iubesc ,pwp si sarcina usoara ,,
in primul rand felicitari,ina al doilea rand tu spunei parintilor tai da,da da da si fa ca tine...exact cum am facut eu...si parinti mei mereu au avut ceva de spun in legatura cu relatia mea...am divortat acum trei ani si imi cresc copilul practic de cand avea un anisor singura.,si parinti mei ma sunau zilnic si ma certau mereu cum cresc copilul singura ,bla bla bla...acum am o alta relatie si sunt si eu nesigura daca sunt insarcinata sau nu.....asta e o alta poveste .......u fa ce iti spune inima,asculta de tine insuti,dute impreuna cu prietenul tau si cresteti copilul alaturi de el....ca parinti is mai rai de gura ...dar cu timpul se schimb multe foarte multe.....si lupta pentru ce iubesti tu acum....si fati o casa,alaturi de viitoarea familia .dar un mic sfat....nu sta cu paprinti tai ...nici cu parinti lui ...ca mereu vor fi problema..iti zic ...ca am avut experienta asta....si de asta am si divortat ...pt ca mama lui era mereu intre noi....
fi fericita draga mea....si lupta pentru viata si fericirea ta pentru ca ,cu siguranta vei fi iubita de ei si la randul lor de vor rasplati ...vor fi si bune vor fi si rele dar mereu trebuie sa fi puternica si prezenta atunci cand este nevoie...ai grija de tine si sa te intorci cu vesti noi
Felicitarii ,parerea mea este sa faci ce iti spune inima........parintii vor accepta mai devreme sau mai tarziu si bebele si pe prietenul tau........iti dorsc succes in tot ceea ce faci capul sus...........
mami stefana ce fetita frumoasa ai ...........multi pupici la micuta mara
felicitari pt sarcina.in privinta parintilor te inteleg perfect pt ca am mai bine de 2ani de cand nu vb cu parintii mei,pt ca nu au vrut sa il accepte pe cel care astazi e tatal copilului .eu am avut foarte clar ce vrea sa fac din viata mea si uite-ma astazi cu o familie frumoasa si fericita,si o viata la care ,cand eram acasa,abia puteam visa.noi am trecut printr-o perioada infernala in care nu stiam daca bebele va trai si nici macar atunci nu si-au lasat orgoliul la o ñparte si nu m-au sustinut.si totul pt ce?pt ca nu am vrut sa-i fac pe plac si sa ma imprietenesc cu un prieten de-al tatalui meu.tu stie cedl mai bine ce ai de facut dar e timpul sa te gandesti si la tine.mult succes