m-am gandit ca poatecele care sunt insarcinate si sunt in dilema si nu gasesc raspuns la intrebarea daca sa pastrezesau nu sarcinana ar trebui sa stie cate ceva despre sufletelul care a luat viata in pantecele lor.
saptamana1: de astazi incepe viata mea, parintii mei nu stiu inca acest lucru, sunt mai micuta decta semintele unui mer, dar totusi traiesc. voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. in mine sunt deja inscrise trasaturile de mai tarziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile...
saptamana2: sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista, dar sunt o persoana reala, asa cum o firimitura de paine este tot paine. eu si mamica mea suntem doua persoane reale.
saptamana3: astazi am deschis pentru prima data gurita, ei bine cam peste un an pe fata mea se va asterne zambetul. si mai tarziu voi putea sa vorbesc...si stiu ca primul meu cuvant va fi MAMA....
saptamana4: inima mea a inceput sa bata de astazi. pana la sfarsitul vietii in orice clipa se va auzi usor ritmul ei. dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
saptamana5: cresc in fiecare zi cate putin. manutele si piciorusele mele au inceput sa se contureze. dar va trebui sa mai astept mult timp pana cand ma vor ajuta sa ajung in bratele mamei, pana cand voi putea sa vin cu buchetul de flori in manute, sa-l imbratisez pe tata.
saptamana6: la maini au inceput sa-mi apara degetele grasute, sunt grozav de caraghioase...asa mici!
saptamana7: de abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. ce fericita trebuie sa fie! te bucuri mamico?
saptamana8: cred ca mama si tata imi cauta acum un nume. dar ei nici nu stiu ca sunt fetita. as vrea sa ma cheme Maria. sunt deja maricica.
saptamana9: mi-au aparut primele firisoare de par moi si aurii. ma intreb ce fel de par are mamica mea?
saptamana10: vad! totul este intunecat dar cand mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori. mai mult decat orice as vrea sa o vad pe mamica mea...cum arati mamico?
saptamana11: oare mamica aude soapta inimii mele? unii copii se nasc putin bolnavi, dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. bate mereu: tam-tam, tam-tam. o sa ai o fetita sanatoasa mamico!
saptamana12: astazi mamica mea merge la medic. cred ca vrea sa vada daca sunt sanatoasa...ce bucuroasa va fi cand ma va vedea pe ecranul ecografului...DEZAMAGIRE...MAMA MEA S-A DUS SA FACA AVORT.
ASTAZI PARINTII MEI M-AU UCIS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
daca este ceva in lume cu care nu sunt de acord...acela este AVORTUL...
In ziua de azi o femeie ramane insarcinata daca vrea... pacat...mare pacat...nu cred ca as mai putea trai cu constiinta impacata... si daca se intampla asta este...stie Dumnezeu de ce a vrut sa vina pe lume acel bebelus..
emotionant ..mi s-au umplut ochii de lacrimi...eu am pierdut un copil...durere mai mare nu exista...mi-as da viata dar nu as face avort pt nimik in lume...
pffff...verisoara mea avea gemeni iar in luna a 8 a murit fetita...se pare ca s-a strans cu cordonul ombilical...a fost ingozitor pt toti...a dus sarcina pana in luna a 9 pana cand au inceput contractiile, baietelul este bine acum...tocmai a fost botezat...este o diferenta mare intre a pierde un bebel si a avorta....
asa este cand il pierzi este si mai dureros pentru ca ti-a fost luat cu forta ca sa zic asa dar cand il avortezi...e CRIMA. daca chinurile iadului care le asteapta pe femeile care au avortat sunt adevarate eu sunt pe deplin de acord ca le merita.
Hai ca m-a bufnit plansul asa de dimineata!
Nu vreau sa mai aud de AVORT!stiu cum este si Dumnezeu m-a pedepsit (nu am mai ramas insarcinat 8 ani de zile)Acum sunt fericita .Am gemeni(fetita si baiat).Nu as mai face asa ceva pentru nimic in lume!
Fetelor decat sa faceti avort mai bine protejati-va.
Este mare pacat!
foarte emotionant!!!! mare pacat pentru femeile care ajung in postura aceasta de a face avort .
FOARTE EMOTİONANT DAR DIN PACATE VİATA NU ESTE TOTDEAUNA DREAPTA CU NOİ
am avut parte de aceasta experinte in urma cu multi ani .....aveam doar 17 atunci nu eram inca femeie ci copil prost si credeam in partenr dar decizia am luat-o singura eram in liceu .nu ma sustinea nimeni ...asta e o sa platesc intr-o zi...apoi akum un an am ramas iar am primit jurnalul unui copil nenascut(inka il am )si am decis sa il pastrez,copilul acum ma are doar pe mine tatal a plecat dupa 1 an si ceva de la nunta.....motive multe nu intru in detalii.dar nu regret.imi pare rau ca nu am avut suficient curaj sa il pastrez si pe primul.
Si eu am fost nevoita sa fac un avort dar nu pentru ca am dorit acest lucru ci pentru ca bebele meu murise. Vreau sa va spun ca este cea mai groaznica experienta din viata mea si cea mai dureroasa deoarece era prima mea sarcina. Si il doream pe bebe foarte mult.
emotionant...nu as putea sa fac asa ceva niciodata....eu am un baietel de 2 ani si jumatate si acum sunt insarcinata cu bb2, si ma simt o mamica implinita...sper sa citeasca cat ami multe mamici acest subiect si nu numai....mai ales cele care nu stiu daca vor sa pastreze sarcina sau nu....eu spun NUUUUUUUU avortului.
nici eu nu asi putea face asa ceva cum se poate numi o femeie ce face avort?
raluca nu fi chiar atat de transanta. o femeie poate face avort de NEVOIE, sunt imprejurari in viata care te obliga. haideti sa nule incriminam pe cele care au facut de nevoie. de pus la zid sunt cele care au facut de nu le mai stiu numarul si care nu au nici o urma de regret.