sa luam aminte, ca viata e mult prea scurta pt a face greseli pe care sa le regretam apoi... tin mult la voi,sunteti prietenele mele... si eu am prieteni putini... foarte putini...
"Daca mi-as putea trai din nou viata, m-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cand ma simteam rau, inloc sa pretind ca pamantul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
As fi ars lumanarea roz sculptata ca un trandafir, inloc sa o las sa se topeasca in camara.
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult.
As fi invitat prieteni la masa chiar daca era o pata pe covor si canapeaua era decolorata.
As fi mancat pop-corn in camera `buna` si nu mi-as mai fi facut atatea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretea lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am a doua sansa in viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat, l-as trai. Nu m-as mai agita atat de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza. Mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine, ce face sau cat de mult are. In schimb sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne
imbogatim mintea, trupul, sufletul, emotiile."
de Emma Bombeck
foarte frumos ,edita! cred ca este o foarte buna tema de meditatie pentru multi dintre noi........
ce frumos!multumim edita
mi-au dat lacrimile
bravo 
foarte frumos 
frumoase cuvinte.si foarte intelepte!
si eu m-am emotionat enorm cand am citit,si primul gand mi-a fugit la voi,la noi ca prietene, la problemele noastre,care de multe ori ne pun la pamant,si m-am gandit ca ni se potriveste ca o incurajare,sau ca o alarma care sa ne trezeasca dintr-o eventuala amorteala sufleteasca...
FRUMOS ! e adevarat te simti mult mai bine cand te lasi putin dusa ...pot spune ca eu sunt genul acesta... desi am doar 25 de ani...am trecut prin cateva incercari... incepand de mic copil.. nu am crescut alaturi de mama NICIODATA .. pana la 13 ani m-a crescut bunica la tara ...apoi m-am transferat in Botosani unde am facut liceul ...doar pana in clasa a XII-a.. poi am abandonat si am plecat in It sa lucrez ca dansatoare.. apoi m-am reintors... in tara dupa 2 luni pt. ca nu mi-a placut acel ambient... si l-am cunoscut pe sotul meu...la 19 ani jumatate o aveam pe Cezara... dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu , viata mea a devenit ecchilibrata...am gait in el si in fetita mea...un reper...un centru al existentei mele... o siguranta si o intimitate pe care niciodata nu am avut-o...pana atunci... mama mea se despartise de tatal meu natural cand eu aveam 4 ani... locuiam initial in Arad ... mama fiind casatorita acolo ...apoi cand s-au despartit am revenit in Moldova... m-a dus la bunica la tara si ea a inceput sa lucreze in Botosani...apoi a cunoscut alt barbat si atunci cand eu aveam 8 ani s-a recasatorit... pana sa se casatoreasca mama statea in chirie in Bt . ...apoi cand s-a casatorit a locuit cu actualii ei socrii in casa lor cu 2 camere... pe mine nu m-a adus sa locuiesc cu ei ...nu inteleg nici acum de ce nu a fost destul de cerebrala sa nu-i fie rusine ca are un copil....doar stiua toti....intre timp eu am crescut...veneau in fiecare sapt. relativ sa ma vada...apoi in clasa a 8-a m-au adus in Bt. in gazda... ei au inceput sa-si construiasca casa langa casa socrilor...si urma sa locuiesccu ei cand va fi gata... PREA TARZIU...pana au terminat-o eu deja plecasem pe drumul meu... in clasa a 10-a deja incepusem sa fug de " acasa " (gazda ) inhaitandu-ma cu persoane promiscue... patind fel si fel de necazuri...ce e dureros ? NU M-AU CAUTAT NICIODATA...am revenit eu acasa dupa ceva timp si atunci m-au renegat...apoi l-am cunoscut pe sotul meu ...si la insistentele lui... am trecut pe la ei...cand am ramas insarcinata cu Cezara ...sa-i anunt ca ma casatoresc... si atunci ..cand au vazut ca deja " am propriile aripi sa zbor " m-au acceptat... eu... AM IERTAT .....dar.... NU POT UITA... si revenind la subiect... m-am condus in tot acest timp dupa principiul VREAU CA ATUNCI CAND VA VENI ULTIMA MEA ZI SA POT SPUNE " IMP PARE RAU CA AM FACUT ASTA "...DECAT SA SPUN ... " IMI PARE RAU CA N-AM FACUT-O "... si inca ceva " ABIA ATUNCI ITI DAI SEAMA CAT ESTI DE PUTERNIC CAND NU-TI RAMANE ALTCEVA DE FACUT "DECAT SA FII PUTERNIC !"
Fetelor,toate avem nevoie de multa multa putere...pentru ca atunci cand alte persoane ne condamna pentru ceea ce facem,sa gasim sprhjin si indarjire in adancul sufletului.Sa fim mereu NOI!
Bianca m-au luat tot felul de emotii cand ti-am citit poveste, felicitari pt tot ce ai facut in viata, felicitari pt ca esti o femeie puternica si demna de admirat! Felicitari pt comorile tale frumoase! Te admir!
Fetelor,toate avem nevoie de multa multa putere...pentru ca atunci cand alte persoane ne condamna pentru ceea ce facem,sa gasim sprhjin si indarjire in adancul sufletului.Sa fim mereu NOI!
Foarte frumoase cuvinte . Multumim. Multa putere Mamici!!!
Bianca viata e nedreapta dar are si frumusetile ei... Ai doi copilasi superbi
si eu am o poveste de viata asemanatoare cu cea a biancai te felicit bianca ca ai avut puterea sa ti spui povestea ta de viata sincer am plins eu nu am avut niciodata curajul sa ma destainui cuiva si rau am, facut am inchis totul in mine ca intr o carapace asa este maira viata este frumoasa copii sunt totul pentru noi
pe alocuri ma regasec si eu in povestea ta,insa sunt multumita de ce am in ziua de azi....iti urez tot bine din lume de acum in colo
......si bine a mai zis Emma asta!
frumoase cuvinte fetelor .......si multa admiratie fetelor care au depasit problemele din trecut ,,,acum avem viata noastra ,avem o familie ,copii si trebuie sa ne bucuram de ei ,cum alti parinti nu s-au bucurat ba ca nu au vrut sau in cazul mamei mele care nu a putut ca a murit cand eu aveam doar 9ani iar fratele cel mai mic 2ani jumate
minunate vorbe si cat adevar!!!!!!! multumim edita pt emotii
bianca,chiar ca esti puternica... sa stii ca doar atunci, cand avem un necaz, mai mare sua mai mic, ne dam seama de cat de puternici suntem... ma bucur pt tine ca ti-ai descarcat sufletul pt ca stiu cat e de greu...
