cum le spun parintilor ca sunt insarcinata?
De Delisa - La data de June 21st, 2011
Buna tuturor mamicilor si viitoarelor mamiki! Sunt Delisa am 17 ani jumatate si am ramas insarcinata cu prietenul meu car are 19 ani si suntem impreuna de 4 ani jumatate. Tata nu il suporta pe el si de aceea mie frika de ce reactie va avea cand va afla ca o sa am un bebe cu el. Sunt insarcinata in 4 luni .Maama banuieste ca sunt insarcinata ba chiar ma si intrebat ! Dar nu am curaj sa le spun ! Ce sa fac cum sa le spun ?
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Adaugat in:
off....
Asa erau si parintii mei....nu il suportau delooocc dar deloooccc,mai ales tata!!! Paanaa intr-o zi knd am fugit de acasa:D cu el:x am plecat la mare,nu aveam nici un ban...dar era important ca eram cu el atat!au trecut doua zile,nimeni nu stia nimic de noi...au inceput sa e sune..si sa inteleaga ca nu ne mai desparte nimeni..eu veam aproape 17:)) ne-au chemat parintii lui in irlanda...ai mei fiind suparati inca...apoi dupa un an...am venit la ei in italia....si fix in prima luna am ramas insarcinata...am nascut la 18 ani fara o luna exact:D nu stiam nici noi cum sa le dam vestea..ne era frica:) i-a trimis prietenu meu msg p tel lu mama:)) ea ma sunat ma intrebat daca sunt sigura de ceea ce fac!i-am zis c da si ca ni`l dorim din suflet!eu zic sa iti invingi teama sa va intalniti si cu ai lui si cu ai vostrii si le spuneti..pentru ca nu depinzi de ei toata viata:X ti`am povestit asa mai pe scurt...eu acum am 18 ani si4 luni! si am un baietel de 5 lunite:X iti doresc multa santate si fericire!pup
Draguta mea daca vrei sa pastrezi sarcina si esti sigura ca prietenul tau te va sustine sa nu ai retineri sa le spui.... si eu am patit ca am ramas insarcinata inainte sa fac nunta, dar la noi era programata, stateam impreuna deja de un an si tot aveam emotii sa le zic alor mei... si spre surprinderea mea au fost foarte bucurosi
si acum il iubesc pe Mateo enorm... mai in gluma mai in serios stii reclama de la giusto cu "veti avea un nepotel? 
eu de fiecare daca cand o vad parca ma vad pe mine 
) Sarcina usoara!
DA...dar acum nici sa vrea sa nu mai faca acest copil !e prea mar riscu.parerea mea sa mergi inainte! mai ales daca prietenul tau iti e alaturi
spunei si u cumva mamei tale.ea sigur va fi mai intelegatoare si dupa ea va sti cum sai zik la tatal tau si sal fak sa inteleaga.sa ai o sarcina usoara si te asteptam cu vesti
inima-n dinti si spunele.pana la urma tot o sa se inmoaie si o sa accepte realitatea.e mai bine acum decat mai tarziu,iti iei o povara de pe umeri si esti c constiinta impacata!sarcina usoara!
De spus trebuie sa le spui...aveti posibilitatea sa-l cresteti?..a-ti terminat scoala?... aveti servici?..sunt multe lucruri de rezolvat..un bebe e o minune, dar inainte de a-l aduce pe lume, e bine sa fie cu totii pregatiti sufleteste, iti trebuie ajutorul mamei tale..cred eu....ia-ti inima-n dinti si spune-le..spune-i mamei mai intai...si hotarati impreuna cum ii ve-ti spune si tatalui....pregateste-te pentru o mare lectie de morala, asumati-o, dar dupa ce vor trece nervii...ve-ti ajunge la un numitor comun...
Succes!!!
POTI SA II SPUI INTAI MAMEI..DE OBICEI FETELE SUNT MAI APROPIATE DE MAME,CUM ..SIMPLU..SCURT SI LA OBIECT.APOI VEDETI VOI CONTINUARE..TE FELICIT PENTRU CURAJ..EU LA VARSTA TA NU MA GANDEAM LA UN COPIL..ITI VA SCHIMBA COMPLET VIATA.DA SI IN BINE..DAR E SI FOARTE GREU..NUMAI BINE
draga mea....eu sunt casatorita de 6 ani....dupa 4 ani de casatorie am ramas insarcinata si tot imi era frica sa le sp alor mei.....suna ciudat dar nu stiu ce era in capul meu....ideea era ca eu nu avea servici si de aceea.....si te inteleg sincer dar daca el te sustine si este alaturi de tine, il doreste si va ramane cu tine at nu ai dc sa iti faci griji...spune-le daca accepta bn daca nu tu iti urmezi viata alaturi de el si ei se vor obisnui cu ideea pana la urma....ca doar nu ai sa stai cu ei toata viata...bafta si sa ne sp cum ai ajuns la capat....
de acord cu fetele...bafta multa!!
Eu aveam deja 2 ani de casnicie iar anul trecut ne propusesem sa avem un bebe.Mama nu era de acord, suna ciudat dar se gandra la mine ca o sa-mi fie greu.Lucram amandoi,banii nu erau o problema.De 3 zile ramneam la ardei copti in otet dar eu nu eram sigura ca sunt insarcinata.Intr-o duminica ne-am dus la tara la socrii,in dimineata aceea mi-am facut si un test care a iesit aproape pozitiv.Eu eram sigura ca sunt insarcinata.Cum stateam noi la masa in curte, abia asteptam sa se faca ardeii pe gratar ,mami m-a vazut ca eram asa nerabdatoare si m-a intrebat."Ma tu esti gravida? spune ca apoi ramane copilul mut
" Eu ce era sa mai zic.Socrii se bucurau enorm,am zis ca da.Ziua aia nu o sa o uit niciodata fiindca a fost chefuiala mare.Toti s-au bucurat.Imi mai zicea ea mami ca nu vrea copil ca-l arunca la tomberon 
iar eu plangeam ca proasta.Acum nu se mai desparte de baiat,ii e drag de el.Ar sta zi si noapte cu el.Stai linistita,totul se rezolva.
Pupici si sarcina usoara.
Delisa, poate o sa crezi ca eu sunt Gica contra acum..dar totusi..nu e cam devreme....la 17 ani jumatate un copil?? eu l-am facut la 25 si mi s-a parut prea devreme
..asta desi il ador...
Oricum...orice ti-as spune eu acum..e inutil..copilul exista si nu are nicio vina saracutul...tu ai un serviciu?...prietenul tau lucreaza?
Eu am avut niste parinti foarte conservatori asa ca nu stiu ce sfat sa-ti dau..cum sa-i anunti....
Poate ma vor critica fetele acum..dar eu...la mintea de acum...cu un copil de 9 luni..facut in timpul casniciei si extrem de dorit...poti sa spun sa te mai gandesti...esti sigura ca el e omul de care vrei sa te legi pt tot restul vietii??
Si cu adolescenta si scoala ta cum ramane??
Eu mi-am expus parerea si atat..c-oi fi facut rau sau bine...habar n-am...Putere multa iti doresc!
fapta e consumata ,oricum la 4luni sa faci avort e un risc prea mare ,,,,,,,,felicitari si bine ai venit in randul parintilor,,,,,,curaj si spunei mamai tale sa vezi ca desi se va supara umpic cand isi va vedea nepotul va fii super bucuroasa,,,,,,e drept e cam devreme ,ea te considera inca un copil sunt sigura dar acum asta eeee ,bebele vinee si daca voi il vreti ei nu au ce sa faca
Allyna...si eu la fel l-am nascut cand nu aveam nici 18 ani...bine noi ni l-am dorit...si oricum Dumnezeu stie de ce ti`l da...si teajuta sa il cresti..un copil e o minune!daca iti iubesc copilu si parteneru de viata mergi asa cum esti mai departe...intradevar iti schimba viata...dar nu cum zic alte mamici..e o minune..nici nu o sa iti vina sa crezi k e al tau,ca iti apartine,ca depinde de tine!ai sa vezi:x mie mi-a schimbat viata complet si ma apropiat enooorm de prietenul meu
Allynna scuza'ma ca iti spun dar nu mamgandit niciodata la avort asa cum este este al meu ! Puteam sa raman si la 13 ani ! O sa ma descurc ! Si daca ma sfatuiesti sa fac avort la 4 luni nu e deloc bine ! ORicum multumesc pentru sfat si sa ai un copil sanatos si sa te bucuri de el !
Multumesc mult Lucusor
Sa stii ca te admir foarte mult si ai un bebe foarte frumos ! Sa iti traiasca:x ! ;x
Mersii mult Delisa,,iti doresc un bebe sanatos si ai sa vez ca o sa te faca enooorm de fericita!sa nu iti para rau niciodata!chiar as vrea sa tinem legatura sa mi spui ce sa intamplat!
spune-i mamei tale cat mai repede....te va intelege si iti va fii alaturi ...e si ea mama.cat despre voi...nu stiu ce sa spun,parerea mea ca e cam repede dar doar voi puteti stii cum e relatia dintre voi, cat de mult va iubiti, daca sunteti pregatiti pt asa o responsabilitate....
iti doresc sa ai parte de intelegerea si sustinerea lor si un bebe sanatos , frumos si cuminte
Spune-i mamei, iar prietenul tău să-ți ia în serios rolul de viitor tătic!baftă și să aveți grijă de bebe!
TE felicit esti o fata curajoasa eu aveam 21 de ani si nu am avut curaj sa tin sarcina mi-l doream foarte mult si am suferit foarte mult dar nu aveam ce face fostul prieten si concubin cu care am stat 4 ani si jumatate nu vroia copil si era instare sa renunte si la mine in caz ca luam decizia sa-l fac si mama nu era deacord nici ea mai ales ca eu nu avem unde locui daca fostul decidea sa renunte la mine eu ramaneam fara acoperis asupra capului si nici macar un loc de munca stabil nu aveam pt ca plecam in contracte de cate 3 sau sase luni in diferite tari ca make-up stylist . te felicit si consider ca atata timp cat ai gasit curajul si te-ai decis sa faci un bebe asa vei gasi o modalitate si putere in tine sa le spui de la parinti fi ferma si si fai sa inteleaga ca esti decisa si sti ce vrei sa faci pt ca iei vor incerca la inceput sa te faca sa renunti la sarcina si vei fi certata fai sa inteleaga ca tu ai nevoie de liniste ca decizia este luata si vorbeste cu iubitul tau trebuie sa va ganditi deja unde o sa locuiti si din ce o sa traiti vorbiti cu parinti tai si daca la ai tai nu gasesti intelegere incearca sa gasesti intelegere si suport la parinti lui va fi greu la inceput dar DD stie de ce vi la dat si daca vi la dat o sa aiba el grija sa va fie bine trebuie doar sa aveti incredere in El si sa luptati alaturi de EL si o sa va fie bine este bine ca iubitul tau este alaturi de tine pana la urma asta conteaza cel mai mult
multa sanatate si fericire
fetelor, am ramas uimita cate mamici foarte tinere sunt aici...... si eu am avut primul bebe la 18 ani....sotul meu a implinit 18 la o sapt de la nasterea ralucai.... am renuntat amandoi la studi...dar anul acesta le vom relua........
am sa va spun sincer ca atunci cand sunt intrebata ,,wooow la 24 ani ai doi copii?,, ma simt de parca as avea vre-un handicap..... asa se mai mira enervant de mult ceilanti......
ma bucur sa vad ca mai sunt fete atat de curajoase incat sa devina mamici la o varsta asa frageda....
delisa mult curaj...sunt complet convinsa ca ai sa razi mai tarziu de teama care o ai acum..... fa-ti doar putin curaj.... chiar daca mamei tale nu ii v-a placea , v-a accepta...... timpul le rezolva pe toate...iti spun din propia mea experienta
delisa nici eu nu eram casatorita pe vremea cand am aflat ca sunt gravida,doar ca parintii mei erau de acord cu relatia noastra,plus ca stateam la mine,dar imi era asa de rusine sa le spun...in sfarsit cand le-am spus,ei au fost asa de incantati,mai ales tata dumnezeu sa-l ierte,eu eram asa de speriata incat le-am dat vestea cu lacrimi in ochi,dar ei mi-au spus caun copil e motiv de bucurie.asa ca stai linistita si spunele ca mai devreme sau mai tarziu or sa inteleaga si o sa iti iubeasca bebelusul.vechea zicala timpul le rezolva pe toate!iti doresc o sarcina usoara si toata fericirea din lume
delysa...ar fi bine sa nu mai amani mult si sa le spui parintilor....sau macar mamei tale, sia poi ea sa vb cu tatal tau...poate la inceput nu vor reactiona foarte bine dar se vor obisnui cu ideea
eu iti doresc mult succes, sarcina usoara si sa mai treci pe la noi sa ne anunti ce ai mai facut....pupici 
Delisa, eu nu sunt in masura sa te sfatuiesc sa faci nimic! Oricum ar fi prea tarziu...Insa imi mentin parerea, peste cativa ani vei vedea altfel lucrurile...Si am comentat la subiectul tau pt ca mi-a iesit in evidenta chipul tau..probabil pt ca ne plimbam prin acelasi parc...
Sanatate multa iti doresc!
Felicitari pentru aceasta idee de a pastra copilul,eu sunt contra avorturilor.Iti spun bun venit in randul mamicilor.
In legatura cu parintii(sa le spui,sa nu le spui)este decizia ta cand si cum o sa le spui,fii cu gandul la Damne Doamne si totul o sa fie bine.
eu zic ca trev sa vb cu mama ta...cu cativa ani in urma si eu ramasesem insarcinata cu actualul meu sot...el in romania nu avea un loc de munca stabil...parintii lui nu ma voiau ca nora,sa ne mutam amandoi nu puteam pt ca nu aveam posibilitati...am decis cu mare greu ca tre sa fac avort...a fost o perioada ingrozitoare...pt ca si fratele sotului care era mai mic ca el a murit de infarct in aceeasi saptamana cand am facut avortul...gandestete cata durere era adunata in sufletului lui...mai intai a pierdut copilul si apoi fratele...si acum regret ca nu iam spus mamei mele ca eram insarcinata...stiu ca prima data ar fi reactionat rau cu toate ca parintii mei erau de acord co relatia noastra...dar sigur nu mar fi last sa fac avort si ar fi facut tot posibilul sa ne ajute..tu tre sa te gandesti la binele tau si al bebelusului...lasa familia ca pana la urma tre sa accepte...ca socrii mei..nu mau vrut ca nora...eu am plecat in afara la parintii mei iar dupa 2 sapt era si sotul dupa mine...cum crezi ca au reactionat cand au aflat? acum suntem bine in asteptarea bebelui care peste o sapt tre sa vina...nici nu vreau sa ma gandesc cum au reactionat socriii cand lea spus sotul ca sunt insarcinata....sarcina usoara si sa ne anunti ce ai facut
nu sunt in masura sa judec pe nimeni ,bineinteles ca este prea tarziu pt avort si eu personal sunt total impotriva avortului,sa va dea Dumnezeu puterea sa il cresteti si sper ca partenerul tau sa fie pt toata viata ,cu toate ca sunteti niste copii poate sunteti mult mai maturi decat credem noi DOAMNE AJUTA,dar ceea ce m-a ingrozit pe mine este fatul ca ai zis ca puteai ramane si la 13 ani ,sunt mama de fetita si mi-e groaza cand aud astfel de lucruri ,nu sunt demodata dar nu mi-as dori ca fetita mea sa-si ineapa viata sexuala la 13-14 ani.....MULT SUCCES IN VIATA VA PUPAM !
eu am o colega de generala, a nascut in cls a-11-a,la 17 ani;acum are baiat de 20 ani, la 37 de ani;o mamica tanara;a facut copilul cu un tip care si-a luat talpasita dupa ce ea a ramas gravida, dar parintii au inteles-o,si au ajutat-o sa-l creasca;in timp si-a refacut viata.
Andreutza810 am spus sa puteam sa raman gravida si la 13 ani ca tot nu faceam avort ! AM dat un exeplu ca sa vada ca nu stun deacord sub nici o forma sa fac avort ! intelegi?
pup 
Mult curaj Delisa ! un copil e o binecuvantare nu o povara
curaj!
Hey tot eu sunt numai ka me-am uitat parola .Vreau sa va spun ca iam spus mamei dar sa desparit de tata ( nu din cauza asta) si tata nu stie Mama a spus ca daca nu fac avort nu ma mai cunoaste..Credety ca ii va trece supararea??
Nu stiu ce sa zic.Tu ar trebui sa o cunosti mai bine si sa ii sti reactiile. Probabil in timp te va ierta,peste o luna,doua,un an poate mai mult.Nu se poate sti cu exactitate.Si daca spui ca parintii tai s-au despartit,vestea ca tu esti insarcinata nu cred ca a venit tocma in momentul cel mai nepotrivit. Sa dea dumnezeu sa se rezolve toate.Avort oricum nu mai poti face nici daca ai vrea.I-ai spus de cate luni esti insarcinata?
P.s. Vom fi "colege" si eu sunt insarcinata tot in 4 luni.
O ce prosti am scris, acum vad.Am vrut sa scriu ca vestea ca tu esti insarcinata a venit in cel mai nepotrivit moment. Scuze.
ee poate e suparata si din cauza k sa despartit de taicatu.mai ales auzind vestea ast in momentul acesta e mai greu pt ea.eai spus in cate luni esti?k ar fi prea de tot sa te puna acum sa faci.poate cu timpul va intelege.si ii va trece supararea...dar nu se stie kt ii va tine...sarcina usoara...
Am 19 ani si sunt cu pr meu de 3 ani.. el isi doreste bebe de mult timp..si eu imi doresc..doar ca parintii lui nu ma vor iar ai mei nu il vor.. si am aflat ca sunt insarcinata in 3 luni jumate..si nu stiu cum sa le spun parintiilor mai ales k stam in casa bunicii si ea vrea sa fiu ~fata mare~pana la nunta.. bunica mea era sa faca infart cand a aflat ca vecina mea de 14 ani numa ce a nascut..cum sa ii spun eu acuma k voi avea si eu unul??? mama e de principiul ca daca fac copii sai fac dupa 30 de ani si nu e deloc de accord cu o nunta sau un copil la aceasta varsta.. cum sa le zic fara ai supara prea tare???
buna byanka , eu am 21 de ani .........suntem apropiate de varsta. nu pot sa spun ca avem situatii similare acasa pentru ca as minti dar pot sa iti spun ca pe mine mama nu ma intelegea deloc ne certam foarte des m-a si dat afara din casa . cand aveam 17 ani am hotarat sa plec si m-am mutat cu prietenul meu . dupa o perioada can a vazut ca nu fac ca ea s-a lasat pagubasa si m-a lasat in pace sa fac cum cred eu de cuviinta. avantajul tau e ca prietenul tau isi doreste un copil si nu o sa te lase din aceasta cauza . eu te-as sfatui sa pleci din acea casa pentru ca ideile comuniste ale bunicii si ale mamei nu iti fac bine. nu esti o pacatoasa ca ai facut un copil sa stii. felicitari!!!!!!!!! cum spuneam daca ai posibilitatea pleaca de acolo si vei vedea ca in timp mama ta se va da pe brazda .
FETELOR PRIMA DATA SE DICUTA CU PRIETENUL DACA E SI EL DE ACORD ATUNCI VA CRESTETI COPILUL IMPREUNA SI PARINTII VOR FI SAU NU ALATURI DE VOI,INSA E CAM DEVREME LA 16,17,18 ANI....UN COPIL SE CRESTE GREU MAI ALES CAND NU AI AJUTOR.DENISA ALINA TI A ZIS CA E GREU SA FII MAMA LA 17 ANI SI II DAU DREPTATE...AM 23 DE ANI SI UN COPIL DE 2 ANI APROAPE,DAR ITI SPUN SINCER CA DACA AS PUTEA AS VREA SA MAI FI ASTEPTAT 3-4 ANI PANA SA L NASC.ORICUM SFATUL MEU E SA I SPUI MAMEI,POATE TE INTELEGE,DACA NU ADRESEAZATE UNUI CENTRU DE ASISTENTA SOCIALA POATE TE VOR AJUTA EI....PRIETENUL TAU ARE SERVICI?STIE DE SARCINA?
sus in dreapta paginii scrie "adauga un subiect"scrie acolo subiectul si-ti va aparea in subiecte noi pe pagina pentru ca aici cu greu vei primi un sfat de la mamici...sunteti siguri de ceea ce va doriti?.. va cosiderati destul de maturi pentru avea un bb?.un bebe inseamna o responsabilitate inainte de toate trebuie sa aveti un servici pentru ai oferi un trai bunicel...eu am un baietel de 3 ani jumate si sunt in cumpana daca sa mai fac unul sau nu pentru ca nu imi permite situatia...el cati ani are?
Bianca parerea mea este sa discuti cu parintii tai, ai 19 ani nu 14... eu zic ca nu e imposibila situatia voastra. nu cred ca vor fi incantati dar poate va vor intelege parintii, nu e o rusine sa faci un copil, esti majora...nu zic ca va fi usor pt ca sunteti tineri,, dar nu imposibil. discuta inainte cu prietenul tau si vedeti ce vreti de la viata si daca asta vreti eu zic sa mergeti inainte. Faza cu "copii dupa 30 ani" e absolut o prostie, organismul femeii e mult mai pregatit inainte. e l-am facut pe alex la 28 dar imipare f rau ca nu l-am facut mai devreme, acum are 1 an si 2 luni si mai vreau un bebe cat mai repede. succes si sanatate. suntem aici daca ai nevoie de noi.
Anda sunt 100% de acord cu tiine....ai totusi 19 ani....vorbeste cu parintii si bunica....si bineinteles hotararea trebuie luata cu tatal copilului
si eu am facut copilul la 28 de ani si regret ca nu l-am facut pe la 22, dupa ce am terminat facultatea...dar ma rog atunci nu ne doream copii
buna, eu am ramas insarcinata la 18 ani juamte, eram in ultimul an de liceu,
am aflat de sarcina la 6 saptamani si nu am facut avort(sunt contra avort) si sunt foarte fericita de fetita mea si de sotul meu.
Cand am ramas insarcinata nu mi-a picat prea bine deoarece relatia mea cu sotul meu nu era decat de 6 luni, si nu aveam 100% incredere in el, dar impreuna am decis sa pastram pe bebe, in aprilie am facut nunta la primarie si in mai am nascut.
Avem o fetita sanatoasa si frumoasa, si suntem extrem de fericiti impreuna.
Eu mi-am luat si carnet de conducere si bacul m-am inscris si la facultate.
Deci se poate, un copil nu este un handicap sau o piedica, este o binecuvantare de la Dumnezeu si Dumnezeu ti l-a dat cu un scop.
Te sfatuiesc sa vorbesti cu parintii tai si sa le spui, este numai decizia ta pt ca tu in porti in pantece tu te chinui cu el.
Si tatal are rolul lui dar mama este esentiala.
Mult succes iti dores si sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos si sa va bucurati de el
Si in plus nimeni nu trebuie sa te judece ca ai un copil asa de devreme, o sa vezi ca o sa bucuri de copil de fiecare gest al sau.
Nu cred ca exista o varsta "speciala" pt a face un copil, fiecare de cum isi doreste si cum il da Dumnezeu
Bine spus alexutza! Ma bucur sa vad o fata tanara ca nu se lasa doborata de greutatile vietii si stie sa le accepte si sa faca o bucurie din ceea ce altii considera o povara. Bravo! Si eu sunt de acord ca nu exista o varsta speciala pt. un copil. Chiar imi pare rau ca nu m-am hotarat mai devreme ca poate pana acum mai aveam macar inca unul.
nu am citit toate com ale mamicilor dar am si eu o intrebare. voi cum va aventurati sa ramaneti asa insarcinate????? un copil e pe toata viata nu e ca un animalut care il cumperi si apoi peste un timp il dai ca nu-l mai vrei. un copil inseamna o multime de responsabilitati. sa faci copil trebuie sa ai cat de cat o situatie materiala sa ai un sprijin de la partener ci nu de la mami si tati ca doar nu ati facut copilu cu mamai si tati. hey reveniti cu picioarele pe pamant. nu vedeti in ce lume traim? pune-ti mana si studiati faceti o cariera o situatie si un trai decent apoi aduceti noi suflete pe pamant. nu vreau sa supar pe nimeni dar realitatea e alta. nu pot ramane insarcinata cu prietenu apoi fug la mamai sa imi creasca copilu. suporta consecintele, asuma-ti responsabilitati. daca sti ca nu esti capabila sa iti cresti copilu protejeaza-te suntem oamnei nu animale.
total de acord cu lukas
Scumpa dar ai 19 ani esti majora si , spus in mare, ai voie sa faci ce vrei cu viata ta,.... Vorbeste mai inai cu prietenul tau si impreuna cu el ajungeti la o concluzie pt viitor , pt ca un bebe nu e o papusa, cand nu ai chef sau nu ai bani , o bagi la dulap... Si apoi tot impreuna spuneti parintilor cu seriozitate si cu maturitate si NU cu capul in jos ci mandrii ca veti avea un bebelus ... Probabil ca o sa ai discutii din partea unora dar poti sa le inchizi gura cu respect spunandu-le " v-am spus marea noastra fericire , bucurativa cu si pt noi sau lasatine pe noi sa ne bucuram in pace "
Bafta si felicitari pt sarcina