raspunsul meu este categoric Da!! cu toate ca am 2 fetite sanatoase, n-as zice nu daca mi s-ar oferi sansa sa adopt inca un copil. sotul meu este mai reticent tocmai din cauza factorului genetic despre care ai amintit si tu, dar daca nu as fi avut copii sau unul din noi ar fi avut vreo problema, cu siguranta am fi adoptat unul sau mai multi. am o cunostinta care a adoptat un copil de cand acesta avea 2 luni cred(era bebe mic oricum), acum are 8 ani, ea a facut si o fetita care acum are 3 ani si e ok. intr-adevar se cunoaste(genetic) ca nu este al ei, dar cred ca 90 la suta din comportament este cel insusit in cadrul familiei. ca sa revin la subiect, Da, ABSOLUT!!!

eu sunt dovada vie ca genetica isi spune cuvantul eu nu am crescut cu tatal meu in casa nu ii stiu obiceiurile dar di cate imi spune mama am fost goala el si la gesturi , la tot............. nu stiu daca as infia e foarte foarte greu nu mai bine se insemineaza ea artificial cu sperma congelata nu e mai simplu ?????l?? e greu cred sa te atasezi de un bebe strain mai ales ca ea poate sa faca copiii . daca il iubeste indeajuns de mult pe sotul ei vor lua impreuna cea mai buna decizie pt amandoi

BUNA sa sti ca eu da chiar ma gandeam la ideea asta inainte de a reusi sa raman insarcinata si eu tot 5 ani am incercat dupa o sarcina pierduta verdictul a fost cam acelas ca al prietenei tale cu diferenta nu ca nu reuseam sa raman insarcinata insa nu puteam duce sarcina pana la capat si atunci medici au spus fertilizarea in vitro singura care reusea .In acel moment sotul meu stiind partea de vina este a lui cand ma vazut cat sufeream mi-a propus si sa infiiem insa medici mi-au dat curaj si spre norocul meu a fost un succes din prima reusita a tratamentului pt ca sincer iti spun daca nu reuseam nu l-as mai fi repetat iar acum ma bucur de doi ingerasi de 17 luni eu da cred ca asa as fi procedat as fi infiat insa un copil mic de varsta .

noi am avut o perioada foarte grea eu nu ramaneam gravida deloc trecusera 3 ani si tot nimic ,,tati sa facut toate analizele eu la fel ,,medici peste medici am aflat ca totul etse in reggula dar eu nu mai ramaneam gravida deloc ,,,si ma inceput sa ma gandesc cu tati si la treaba cu infiatul si sotul meu era de acord a zis ca daca in citiva ani nu reusim sa facem bebe nostru o facem ,,dar erau foaret multe aspecte ,,in primul rand nu asi fi luat un bebe mai mare de 2 luni clar ,,daca se ajungea aici ais fi preferat un bebe mic mic cat mai mic cu atat mai bine ,,si da treaba genetica eu zic ca nu se mosteneste ,,copilul creste cu tine si invata totul dela tine ,,,da eu una cu cea mai mare placere asi fi facut acest lucru ,,dar multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o fetita minunata ,,,

Avand un copilas al meu nu cred ca as putea infia un altul pe langa mai ales ca vrem doar unul, dar daca as fi avut probleme si cu toate incercarile nu as avea rezultat probabil ar fi infierea o alegere dar nu stiu daca sotul ar fi de acord.
Insa in orice situatie cu sau fara copilas al meu mi-ar placea sa pot ajuta copilasii abandonati
E o decizie foarte grea si e luata pe viata, nu poti da inapoi...

dar fratele meu a infiat un copil ,intradevar de la nastere ,acum are 2 ani dar fetel;or daca il vezi ai jura ca este a lor,seamana cu fratele meu ,eu zic ca depinde de cresterea acordata in cadrul familiei

Da,as infia daca nu as putea face un copil si in cazul in care as vrea o surioara,fratior pentru maia.Ei sunt sufletele chinuite de niste mizerabili care i-au facut si i-au aruncat,nu au nicio vina.
Factorul genetic exista clar insa uneori nici macar pe noi nu ne cunoastem dar sa mai ne mai raprtam si la altii.
Fiecare dintre noi avem gene bune sau rele insa prin educatie se elimina sau se stapanesc cele rele insa si eu cu atatia ani sunt constienta ca am si gene referitoare la criminalitate.Cu siguranta as fi in stare sa omor un om daca i-ar face vreun rau fetitei mele,asta nu inseamna ca sunt criminala daca m-am gandit ci ca aceste lucruri se afla in fiecare dintre noi si ies sau nu la iveala.Un copil poate fi razgaiat si sa faca prostii si daca e al meu si daca nu.

copiii dupa o varsta sunt greu de controlat fie ca sunt ai tai fie ca sunt adoptati cu cat le dai mai multe cu atat li se pare ca li se cuvine tot,eu am copii cuminti si invata fr bine,intelegatori cu problemele de familie si tot uneori mie frica sa nu plece de acasa mai ales cand dau de o dragoste cu care parintii nu sunt deacord,gandindute la aceste lucruri nimeni nar mai infia dar eu zic ca a lua un copil si ai oferi un camin ,este ceva deosebit si DD ii va rasplatii cu bucuriipe acei parinti trebuie trait prezentul nu sa ne gandim ce vor face ei cand vor fii mari

fetelor nu vreau sa fiu rea ,e bine sa infiezi un copil sa aiba si el parinti caldura sufleteasca si un viitor dar dc ea poate face copii de ce nu face inseminare artificiala ?asa macar sotul ar iubi copilul pt ca sotia lui i-a dat viata ..nu e ca si cum l-ar insela,a cand femeia nu poate ramane gravida da sunt de acord sa infieze,ganditi-va putin cat de mare e bucuria de a da nastere unui copil...dc ea poate de ce sa i se rapeasca aceasta minune?unchii mei au infiat un baietel de 6 luni caruia i-au murit ambii parinti in accident de masina si a ramas singur pe lume ,baietelul ii semana atat de mult unchiului meu incat puteai jura ca e copilul lui....spun ii semana pt ca inca o data baietelul a ramas orfan de tatal adoptiv ...unchiul meu a murit tot in accident de masina e baietel ascultator si cred ca numai el i-a dat putere matusii sa mearga mai departe
cunosc insa o asistenta care a adoptat o fetita de la 1 luna si acum are probleme mari cu ea nu asculta ,nu invata ,ii loveste cand face crize dinastea si le spune ca dc nu face ca ea se arunca de la balcon.....SUNT PRO ADOPTAREA UNUI COPIL sunt cazuri izolate,la fel se putea intampla si dc era fiica naturala si nu adoptiva,

..Daca e sa-mi dau cu parerea, ipotetic vorbind, pentru ca nu stiu ce-ar spune sotul meu de asta, as infia un nou-nascut abandonat-plang la fiecare stire pe care o aud la tv despre astfel de cazuri.-..si , daca m-ar tine buzunarul, m-as si insemina artificial...si as trai si momentul aducerii pe lume al unui pui..., dar asta ar fi posibil numai intr-o relatie adevarata intre soti, cu multa comunicare, acceptare si iubire..., e tare greu pentru un barbat tanar sa accepte...., nu stiu ce sa mai zic...

nu stiu daca as putea.....mi-ar fi frica ca nu l-as iubi.................este o decizie foarte grea

eu am un baiat de 14 ani . Sotul meu isi doreste mult si o fetita , dar eu nu mai pot face copii . Baiatul nu are nimic impotriva ca noi sa adoptam o fetita- ( fetita are 7 ani) . Problema este ca eu nu sunt foarte disperata ca nu avem si al doilea copil - o fata , dar nici nu am nimic contra acestui lucru . Pur si simplu nu stiu ce sa fac- pe o parte sotul, el care este foarte entuziamat - pe cealalta parte eu . Sunt foarte constienta ca toata responsabilitatea cresterii imi va reveni exclusiv mie , sotul fiind foarte ocupat - el in general vine acasa dupa ora 20-21 . Si eu sunt o persoana ff ocupata , dar am reusit sa imi organizez timpul in asa fel incat seara sa stau macar un pic si cu baiatul pt lectii , scoala ,discutii.. Nu stiu cum o sa fac atunci cand va veni si fetita care acum este in clasa 1 ? Nu tiu daca voi avea rabdare , timp si destula dragoste pentru ea . In ultimul timp am luat-o la noi la sf de saptamana si tot nu pot sa imi dau seama daca am sa o pot iubi asa cum il iubesc pe baiat . Tin la ea , este f respectuasa , este crescuta ff bine , dar... eu nu simt ca intre noi exista acel lipici - dealtfel eu nu sunt o persoana cu foarte mult lipici la copii . Daca v-ati confruntat cu aceasta problema v-as fi recunoscatoare pentru un sfat , pt ca nu as vrea ca fetita sa vina la noi si pentru mine ea sa fie doar o "sarcina de care eu sa o am de facut foarte bine " , si relatia dintre noi sa fie una corecta . Relatia dintre noi ar trebui sa fie una plina de dragoste si una in care totul sa fie "corect " .