draga mea eu nu am trecut prin asa stari insa la inceput cand am vent din spital cu bebelina am trecut si eu prin momente cam grele ca orice mamica incepatoare....sigur ca vei trece de asta, e normal, la unele femei se manifesta mai puternic cum a fost si cazul tau, dar eu te sfatuiesc sa te calmezi, sa iei lucrurile cu calm si sa te lasi condusa de instinctul de mama...nimeni nu s-anascut invatat, nu ai teama....e normal dar trebuie sa te controlezi putin...numai bine si bucura-te de momentele impreuna cu bebelusul tau caci sunt unice!

intr.o masura mai mare sau mai mica fiecare femeie trece prin aceste stari..la unele poate e mai accentuata la altele e mai lejera,sau poate depinde de caracterul fiecarei femei..eu cred ca tu trebuie sa te linistesti si sa stai putin de vorba cu tine..eu de curand am suferit de depresie,nu de la nastere ca am deja bebe mare,din cauza problemelor,din cauza lipsei cuiva apropiat,din cauza unui deces,puse una peste alta am ajuns la nebunie..tratamentul meu a fost cu 2 pastile in fiecare zi timp de 3 luni,de doua saptamani l.am incheiat,uneori am impresia ca starile revin,ma ia cu sufocare,am ganduri negre insomnii dar incerc singura sa imi revin...si aceste pastile sunt ca un drog...incearca sa cauti o cale de iesire din starea asta..sanatate multa si crestere frumoasa printesei tale..ea e primul motiv ca tu sa iti revii

Multe mamici trec prin aceasta depresie, sfatul meu e sa iesi sa te plimbi cu cineva prin oras prietena/mama/sot/, dar incearca sa lasi copilul cu alt cineva acasa. Important sa scapi de frica din interiorul tau.

fiecare femeie sufera o schimbare enorma dupa ce da nastere unui copil..si nu toate se adapteaza la noul rol de mamica dar cu calm si rabdare toate vor intra pe fagasul lor normal....
si eu ma numar printre femeile care au "picat" dupa ce am nascut si cam "picata" am ramas...copilul meu e un inger insa eu nu reusesc sa-mi gasesc linistea...ma supar din orice,am parte numai de dezamagiri in viata si multe lucruri care s-au intamplat si m-au dat foarte tare peste cap...merg cu pasi repezi spre o depresie si nu stiu cum sa fac sa ma opresc...singura mea alinare este copilul meu...el imi smulge cate un zambet,altfel as pica de tot...nu stiu de unde atatea ganduri negre si atata negativitate...ma simt nesigura si retrasa si nu este bine deloc...
deci nu esti singura cu asa caracter dar asta depinde exclusiv numai de noi...de multe ori ma trezesc pozitiva iar peste zi imi schimb imediat fata....stiu ca TREBUIE sa ne ridicam dar este foarte greu...nu am luat pastile si nici nu vreau sa iau,nu vad o solutie in pastile...trebuie noi sa scapam de starea asta de spirit asa natural...

de acord cu ce s a spus pana acum,,,,
Mami ''cheia'' e la tine,,,nu te lasa prada partilor negative,,,incearca sa gandesti pozitiv ,bucura te de cea mica,priveste o cand doarme si ai sa vezi cata calmitate si liniste sufleteasca emana,,,
Apropo alaptezi????daca da ,e imposibil sa nu reuseasca cea mica sa te scoata din starile astea,,,eu cel putin cand o puneam la piept uitam de tot,chiar daca aveam si eu momente cand o luam pe aratura,,,

Hmmm,am trecut prin atatea in viata asta incat am invatat sa aleg doar ce e frumos si merita in rest nu bag in seama.Orice femeie se schimba dupa ce devine mama,e un sentiment de iubire enorma amestecat cu frica,neliniste,senzatia ca nu poati face fata,am trecut si eu prin asta in primele 2 luni dar cu ajutorul sotului si al meu bineinteles am reusit sa ies din negura aceeia care imi aducea numai suparare.Invata sa te bucuri de lucruri marunte,de gesturi marunte,spre exemplu,aseara cand m-am intors de la munca am gasit e masa de la bucatarie o floricica,nu din aia de cumparat,probabil era rupta de undeva de pe strada si langa un bilet in care scria ca sunt cea mai importanta fiinta din viata lui,(primita de la sot),un gest marunt,care mi-a umplut inima de bucurie si bineinteles am trecut peste faptul ca nu bagase vasele la masina,ca in bucatarie era haos,nu am mai bagat de seama prostiile astea si m-am bucurat de partea pozitiva,asta e un exemplu banal dar tu trebuie sa fi cea care gandeste pozitiv,cea care alege ce iti face bine,fa ti mici mofturi,bucurate cel mai mult de copilul tau,asta e cea mai mare binecuvantare pe care o poate primi un om.

ma rog sa fie asa cum spui u....poate nu se lungeste asa mult ca la tine sper....io nu prea ies acum din ksa dekt o data pe sapt mai ales k alaptez si la vreo 2 ore asa ii dau de mankre asa k atunci knd ies o iau cu mn...sper sa imi treak de tot cu ajutorul psihologului si cu ce-a juma de pastiluta la nevoie io am luato la vreo 2 sapt distanta...sunt tare de fel da ai vazut k pune monopol pe mn k o ghiara fara sa vrei oricum nu mai e k la inceput asta e sigur dar zi de zi ma mai ia cu panik asa si frik dar rec starile si ies repede din ele asa mai usor dar le am zi de zi ink.....sper sa fie bine...multumesc de sfaturi....te pooooop