fa copilaria ,, daca stau si ma gandesc nu prea stiu ce este copilaria sa zic asa ,,nu am fost ca alti copi cu vacante la bunici ,,cu rasfatat ,,eu am avut niste parinti mai mmm..nepasatori cred ac etse mult spus ,doar ca nu au fost caalti ,sa se inplice sa lase copii isi traiasca copilaria ,,noi suntem 3 fete eu find cea mai mica am fost crescuta de sora mea mai mare ea avea grija mai mult de noi ,cand am crescut ,,am devenit sluga vecinilor ,,ca mama ma trimitea dute si ajuto pe cutare sa taie lemnele ,,vezi ca a zugravit cutare si a zis s o ajuti dai drumu nu mai sat ,,si munceam la ele ,,eu eram fericita pe o parte ca scapam sa o vad pe amma bauta ,,si pe tata cand se certau ,,atunci cand eu munceam si seara aduceam un ban in casa cat de putin ,eram linistita ca nu ami zicea mama ca sunt lenesa ,,sopilarie sincer am avut si eu ,,ma mai jucam si eu cu copii ,doar foarte putin ca si atunci cand scapam ,parca si acum o vad pe mama ,ca iesea pe geam dana treci sus imediat ,si ma certa ca stau sa joc sotronu ,,sau mingea in loc sa merg al pui la gradina la porc m,,,,mmmmmmmmmdar acum sincer sunt fericita ,,am un soti care ma tine ca pe un copil ,,si ma bucur alaturi de printesa mea de copilaria ei ,cu toate ac nu este la fel ,dar sunt fericita acum ,si de copilarie vreau sa ami amintesc doar momentele bune ,,alea putine care erau ,,nu am ce sa le reprosez parintilor ei stiu mai bine,ce sa intamplat si de ce au fost asa ,,poate si bautura i face nu stiu ,,acum vreau s ma bucur de mama si de tata sa i bucur pe ei in primul rand ca sunt foarte bolnavi si nu vreau sa le mai reprosez nimic ,eu dupa ce mam maritat ,am cam pierdut legatura cu parinti mei ne vedeam foarte rar ,,dar de o perioada mama sa inbolnavit mai tare ,,tata este al fel bolnav ,,si nu vreau sa i mai neglijez ,,imi iubesc parinti ,,asa cum au fost ..sunt parinti mei ,si mereu ziceam ca nu ami pasa de ei ,,dar acum cateva saptamani sa intamplat ceva ciudat find acasa si vazandui ca abia se misca ,,mi-am dat seamna ca nu are rost s aai icnor nu se stie cat o sa mai fie ,,si un parinte ramane un parinte,,deci copilaria eu o traiesc acum find casatorita alaturi de sotiorul meu scump si de fetita mea frumoasa

la mine a fost o copilarie frumoasa aveam multi copii pe strada si mergeam iarna la sanie si vara zilnik la raul suceava care trecea pe langa satul nostru a fost minunat noi am fost 11 frati ,eu fiind penultima eram rasfatata de cei mari abia asteptam sa vina de la bucuresti si timisoara cu tot felul de bunatati pe atunci cei mai mari erau plecati la scoli si service prin tara,, toata vara era sarbatoare la noi in curte ca veneau pe rand in concedii cu neveste si copii si acum ne mai intalnim dar nu toti cred ca nu am incapea la mama,,,, suntem fr multi dar e fr frumos ,,,din pacate pentru copii nostri nu mai e asa cu netu si tv nu mai au timp de altele

as avea de scris un roman,dar cum sunt mereu pe fuga pe forum...am avut o copilarie fericita,mereu zambitoare,mereu fericita,fara griji,fara suparati..am avut si am o familie minunata,niste bunici care mi.au fost mai mult decat bunici,parintii care au incercat sa imi ofere totul si sa imi dea cea mai buna educatie..singurul meu regret din copilarie e ca nu l.ama vut pe tata mereu aproape,din pacate trebuie facute si sacrificii.mi.as dori sa fiu un parinte la fel de bun cum au fost ai mei..

Am avut o copilarie frumoasa, linistita nu am ce sa zic si nici timp sa ma intind acum.frate mai mare, parinti buni,bunici , joaca, plaja, scoala fara stres prea mare, toate bune.pup nu ma lasa iar lavi.

nu asa ar trebui sa fie copilaria nimanui. a mea a fost fericita si minunata, singurul lucru care m-a afectat atunci si acuma, e ca sunt singura la parinti, asta pt mine a fost foarte greu. in rest, ai mei au facut tot ce-au putut sa fiu fericita, sa nu am lipsuri, sa am incredere in mine. si la fel incerc sa fac si eu cu Stefan, sa simta ca poate sa conteze pe noi oricand cu orice, ca intotdeauna ii vom fi alaturi si-l vom sustine cu tot ce vom putea.

Nici eu nu am avut o copilarie prea roz,tatal neu desi era cunoscut in sat,drept un om de treaba acasa parac era cu totul altul,noi traiam tot timpull cu frica sa nu gresit cu ceva si sa_l suparam ca apoi luam bataie sora cu moartea!mama,ce sa zic,l_a iubit si il iubeste prea mult ca sa faca ceva in privinta asta!dar eu,si fratele meu am stiut mereu sa ne bucuram de orice,daca va spun,cateodata ma certa si daca radeam,ca eu trebuie sa fiu serioasa,ca asa sunt fetele!am invatat ff bine,insa mereu a fost nemultumit de mine!ne_a oferit tot ce ne_a trebuit pe plan material,insa nu aprecierea,respectul si iubirea lui!lasand aceste probleme la o parte,am fost un copil fericit in afara casei,aveam prieteni multi,iar cand atrebuit sa plaec la liceu a fost bucuria mea,asa. De fericita am fost...nu mai stateam,ma trezeam sau culcam cu frica sa nu vina tata nervos acasa!de asta acum spun la toata lumea,ca duc o viata perfecta,nu mai am frica de nimeni,in casa mea exista iubire,respect si intelegere!sunt mandra ca_i pot oferi baiatului meu un camin perfect

acum tre sa ma duc la munca dar am sa revin...

Am avut o copilarie....grea dinunele puncte de vedere, frumoasa din altele, scurta din altele
Am fost 4 la parinti un baiat si 3 fete eu fiind cea din urma, citind la cele care ati fost cele mai mici vad ca ati vost rasfatate ei bine eu nu am fost mereu batjocorita de surorile mele, ... Parintii mei nu se descurcau cu banii si deci au fost si zile cand nu aveam ce manca , de haine nici nu imi vine sa va spun ca mergeam cu pantalonii rupti si toti radeau la scoala ( imi amintesc cu groaza) , bunica mereu spunea ca sunt urata , ca m-au luat de la tigani,etc numai bunicul meu iubit m-a iubit si ma iubeste asa cum sunt , mi-aluat mereu apararea side multe ori a avut certuri cu bunica care avea o placere sa ma bata , dartotusi la tara la bunici era frumos am multe amintiri frumoase, stiam ca bunica o iubeste mai mult pesora mea ( e mai mare cu un an ca mine) dar incercam sa nu mai pun la suflet , eu una imi iubesc bunicii amandoi si ii respect pt ce au facut pt noi toti ca in fiecare vara aveau grija de noi ...
Apoi scola pana in clasa a treia mi-am luat bataie de la invatatoare si plangeam ca nu mai vreau la scoala, dar pt mama chiar si acuma i se pare ca e normal sa mai bata copii la scoala , numai ca astane dadea cu capul de banca de tabla, vai nici nu mai vreau sa-mi amintesc cu ce frica mergeam in fiecare zi la scoala , apoi din clasa a 4 -aam intrat in scoala de balet unde am inceput sa uit de copilarie pt ca tot timpul il petreceam in scoala ... Colegii erau destulderai si mereu era o mare competitie , iar pt ca nu aveam bani eram mereu data de-o-parte
Eu una inca sunt traumatizata de trecutul meu(nu am vrut sa intru in detalii mai sus ca ma indispun) , nu pot nici macar saprimesc un complimentde la cineva pt ca la cate vorbe urate am primit in viata mea mi-e greu sa cred ca cineva m-ar place
Ma rog la Dumnezeu ca Angel sa aibe parte de o copilarie frumoasa

Zambesc cand ma gandesc la copilarie, a fost o perioada frumoasa din viata mea si uneori mi-as dori sa mai fiu iar copil, dar si acum am tot ce imi doresc si sunt fericita alaturi de sotul meu pe care il iubesc enorm:)Copilaria ....am crescut alaturi de doi parinti minunati deun frate mai mare si o sora mai mica decat mine, intotdeauna faceam traznai, eram zvapaiata casei, nu mi-a lipsit nimic, ai mei s-au straduit sa ne ofere cam tot ce aveam nevoie, aveam o situatie materiala normala nici prea mult dar nici prea putin, ....jocuri peste jocuri, traiam fiecare desen animat pe care il vedeam si incercam sa imit personajele ce imi placeau, aveam prieteni foarte multi si seara ne intalneam in fata casei pt tot felu de jocuri, aveam in fata casei o poienita si mergeam toti acolo si ne jucam de-a Tarzan, aveam liane in copaci si ne dadeam cu ele:)))),,,fugeam la scaldat cu fetele fara sa stie mama, imi luam haine de schimb la mine si cand ieseam de la scoala ma balaceam cat vroiam eu,
iarnaaaa era o nebunie....faceam partii cu copii pe fiecare deal din jur, totul era de poveste...ce sa zic intr-un cuvant a fost bestiala copilaria, ce n-as da sa mai fiu odata copil!!!!!

Eu am avut o copilarie foarte frumoasa.Mama a lucrat in comert si aveam mereu lucruri pe care multi copii si le doreau(stilouri cu ursulet,penar cu magnet,eram mereu imbracata in matase(pentru vremea aia era ceva).......Nu imi aduc aminte sa-mi fi spus vreodata"nu se poate"....Peste tot pe unde se duceau (la zile ,la chefuri) eu eram cu ei,cu toate ca ar fi avut cu cine sa ma lase......Nu am fost privata de nimic si pentru asta le multumesc din suflet. Imi doresc ca si noi la randul nostru sa putem face pentru cei doi baieti la fel.....

foarte frumoase unele povestiri dar se pare ca nu am fost singura cu parinti mai rebeli ,,inportant este acum sa uitam cu toate ca nu se poat e,,si sa fim fericiti ,,slava domnului eu acum am oameni in jurul meu care ma respecta si am fac sa ma simt bine mereu ,,datorita parintilor am invatat ca nu etse bine sa fiu rea cu asat mam ales dela ei ,,si respect pe toata lumea cu tate ca sunt sigura ca sunt oameni care nu am plac atat de mult pe cat se spune dar eu accept ,,despre zilele de nastere sa le sarbatoresc eu o data doamne fereste cand mam mutat la valcea ,,sotul meu mi-a facut surpriza cu soacramea si nicte prieteni ,ma credeti ca atunci cand am vazut tortul am inceput sa plang ,,de emoti si de fericire ,nu a fost cine stie ce dar a fost foare frumos ,,acum trebui sa zambim si copii nostri sa fie fericitio ,nuu cum am fost noi ,unele ,,,va pwp

aaaaaaaaaa prima mea aniversare a fost la 18 ani si destul de discreta cu cateva persoane...

Offff ade parca citesc parti din copilaria mea si eu luam bataie de la invatatoare apoi veneam acasa si daca nu stiam ceva mama isi iesea imediat din minti si mi-o primeam si acasa .... Dar viata ne face mai puternici nu?????
Am avut si eu momente frumoase , vacantele erau o placere dar scoala a fost traumatizanta pt mine

de ieri tot citesc subiectul dar nu am avut curajul sa scriu..la fel k unele dintre voi,am avut si eu o copilarie ,urata pot spune care la un moment dat a devenit cosmar pt mine,m-am nascut intr-o familie de oameni saraci,tata repara televizoare in sat,ori pe bautura ori pe te miri ce,o sticla de bulion,o bucata de branza sau o punga de faina.mama mai avea 3 copii inainte sa se ia cu tata,fiecare copil facut cu cate un tata,eu a patra si cea mai mica am avut norocul sa nu ma bata nimeni dar sa asist la toate bataile din casa,fie k tata o batea pe mama sau pe fratii mei,am fost 2 fete si 2 baieti,m-am mutat de 3 ori cu scoala dar nu din cauza muncii parintilor ci din cauza despartirilor lor,de doua ori am ramas la tata si o data am plecat cu mama,ai mei s-au cununat cand aveam eu 18 ani,k pana atunci zicea k ii ia mama averea,nici macar nu are avere,doar partea de casa ce i se revine dupa ce moare tataia,acum nu mai are pe cine sa bata,mama s-a desteptat ,a venit randul ei sa il altoiasca ..insa nu a scapat de jigniri si de cuvinte urate,k a fost o curva...k a luat-o cu trei copii si multe altele...dar mama este o femeie foarte buna,ea a avut grija de toti batranii din curte,ea i-a ingrijit pana la moarte si acum le foace toate pomenile,ceama mare povara pe care o duce in spate este moartea fratelui nostru cel mare,el a fost cel mai chinuit dintre toti,a fost mereu batut,alungat de acasa,a stat k un caine,pe unde apuca si manca de unde gasea,pana la un moment dat cand mama descoperise k are schizofrenie,prin vizite la doctori,si internari la spital,de unde a si fugit si s-a intors acasa dar nimeni nu a vrut sa il primeasca,doar mama..insa cum ea statea in casa lu tata era nevoita sa-i duca mancare in parcul de peste drum,niste imagini nu am sa le uit niciodata,cand fratimiu s-a enervat pe ai si a luat-o pe mama de mana si a tavalit-o in toata curtea si eu tipam k o nebuna sa o lase in pace ( a intrat in casa a luat cutitul si l-a alergat pe tata pana a reusit sa sara gardul la vecini...si ma mai mir de ce toata copilaria mea a fost un cosmar ,aveam si cate doua vise pe noapte cu el,cu frati-miu care aparea la usa si tragea de usa sa-i deschidem,sau k vine si ne face rau,pana in momentul cand un politai de la sectia din comuna noastra a venit acasa si a instiintat-o pe mama k copilul ei a murit in bacau,fusese gasit in gara pe o banca ,nu o sa uit niciodata momentul cand am intrat in morga si a trebuit sa il recunoastem,doamne,cat a mai plans saraca mama,avea 25 de ani,si saraca a mers prin vecini sa o ajute sa il aduca acsa,apoi din momentul in care a fost ingropat mama a fcut o criza ..de atunci este foarte schimbata..parca numai este ea..a ramas singura acasa.....dar mai bin e k s-a intamplat asa..acum nu mai este nevoit sa inddure toate greutatile precum un caine,din momentul in care a murit eu nu l-am mai visat,viata mea acum s-a schimbat datorita omului de langa mine care mi-a aratat o alta latura a vietii..m-a facut sa am incredere in mine,sa lupt pentru ce-i al meu,si sa mergem inainte ...a fost greu dar acum ne-am promis unul celuilalt k ii vom da baiatului nostru tot ceea ce noi nu am avut,va pup si va doresc o viata cat mai linistita

Mami babacica mi-au dat lacrimile !

offfff,mami..atat de trist..:(:(..iti doresc sa fii fericita alaturi de cei dragi... te pup..!!

bobocika bobocel IMI PARE FOARTE RAU CA AI TRECUT PRIN ATATE ,nu este drept dar acum esti bine si am bucur ,,

mami bobocik se zice ca ce nu te omoara te intareste, nu? asa ca sunt sigura ca acum esti o persoana minunata si intarita de greutatile vietii. viata merge mai departe cu bune cu rele. capul sus si fii mandra ca ai trecut cu brio peste cea mai urata perioada. cel putin asa gandesc eu

Am ramas profund impresionata de sinceritatea voastra.de modul vostru de a va deschide.si de experientele triste pe care le-ati avut.
regret cele ce vi s-au intamplat..imi ramane nadejdea ca acum sunteti fericite alaturi de familiile pe care le aveti.
tot ce este mai bun sa cuprinda viata voastra!!!

offfffffffffff ramona ce copilarie nefericita ai avut....imi pare tare rau...
da irina in mare parte copilaria noastra se aseamana...si eu eram cea m ai fericita cand erau vacantele....ma simteam libera....dar scoala era un calvar...probabil de acolo mi se trage caracterul nu foarte usor pe care il am si mai ales mama care nu a stiut sa ma indrume in viata..acum incearca sa repare in felul ei dar nici aici nu stie cum...

mie foame am papat litere

eu am avut o copilarie urata la fel ca scumpulici doar cael nici acum nu si-a revenit este mai nebun ca inainte dar mama mea s-a desteptat si s-a despartit de el acum 4 luni am un frate mai mic care are numai 10 ani care din pacate a ramas cu el mama se lupta acum sa il obtina legal nu poate iesi din casa nu poate munci nu poate face nimik pt ca ne este frica sa nu o prinda si sa o omoare desi are restrictie de la politie si nu are voie sa se aproprie de ea eu stiu ca daca ar vedeao pe strada nu ar tine cont de nimik si chiar ar incerca sa o omiare din cauza geloziei si a nebuniei el este gelos degeaba mama est o femeie foarte cuminte si supusa el a fost primul si ultimul barbat pana in ziua de astazi din viata iei eu as vrea ca ea sa isi refaca viata dar ea nu vrea ea este tanara are numai 45 de ani fug ca a facut ochii un printisor si ma stiga :

Dar am si amintiri placute : fugeam la baseu si la lac fara ca bunica sa stie si cand veneam rosii ca raculde la soare ii spuneam ca am stat la soare pe bloc la o prietena , furam struguri seara si ii mancam pe podul de la biserica, furam porumb si faeam foc in mijlocul parcului si il coceam , jucam lapte gros, volei, strangeam surprize cu barby si cindy de la gume, faceam concursuri in fata blocului , ascunselea, tarile, ratele si vanatorii, leapsa, elasticul, coarda, faceam tot felul d chestii cu care sa ne jucam din gunoaie si cate si mai cate .....
Aaa sa va spun de ce am luat o data bataie cu coada maturii de eram vanata ca vanata ... M-a trimis mama sa cumpar dero, mi-a zis de care dar nu am gasit exact ce vroia ea si am luat altul care era mai ieftin si fericita ca a mai ramas si rest am venit acasa, mama era pe hol matura , eu fericita ti-am adus si rest .... Nu va spun cum a luat cutia din mana mea a aruncat-o de s-a imprastiat peste tot mi-a dat cateva maturi peste piciore caci am cumparat gresit cand imi amintesc am mereu imaginea in fata si aud tipetele mele proprii de durere , of doamne !

eu am avut o copilarie frumoasa pana la sapte ani ....cat am stat la bunici cand am ajuns la oras si am inceput scoala a inceput necazuriile....parinti faceau pieturile vindeau marfa in diferite sate...datori la greu aveau...veneau lumea din anumite situri si cereau bani...ne puneau sa nu deschidem usa la nimeni...si noi cum auzeau ac bocaneste cum taceam ca muti suntem 4 frati 3 fete si un baiat...mama mereu era din partea fratelui....mereu ii tinea partea....tata erau mereu la bingo...to ce aveam in casa...vindea ca sa meraga la jocuri...noi seara la 12 mergeam sa il cautam pe la sali de joc...si veneam dimineata la 4 sau 5 si la 7 mergeam la scoala...deci pot zice ca am trait in dezastrul asta pana la 12 ani....dupa ce tata a plecat in israel si a uitat de noi ...multi ani....si fiind mama singura muncind ca sa nu ne lipseasca nimica....dar mereu era nervoasa,toti nervi si problemele ce le aveam se descarca cu noi si ne batea fie cu cureaua,fie cu matura fie cu lingura de lem....eram mereu viniti....mereu in stres cand ajungeam acasa.....sda vedem cum e mama ...nervoasa sau bine dispusa....asta a durat asa la fel cam 5 ani...pana mama a reusit sa pelce in israel si ea....si dupa am fost mai linistiti sa zicem....dar ne'a lasat in grija matusilor noastre care sunt vecin in bloc cu noi.....si mereu ii zicea lui mama la ce ora veneam...cand plecam ...cand venea cineva in vizita la noi le cerea buletinul al control ...si le scria pe foaie....seara mai fugeam la disco...mergeam descaltati pe scara ca sa nu auda trocaind....si veneam dimineata.......si veanea la 7 dimineata unda din matusi si ne trezeau....si intr'o dimineata eram atat de somnoroasa....atat ma enervat aveam 17 ani....ma scos din sarite incat pe una din matusi ..sa zicem sora cea mica a lui mama...am luat'o de mana si am dat'o afara ....a urcat amandoua sus....si pe amandoua le.am batut ...fiind fratemiu de 18 ani....sa enervat si a zis....sunt major si eu raspund de ele....si la luat fratemiu pe amandoua si afara mle'am dat....si acum am 27 de ani si mereu ii reprosej mami...ca mereu ia placut sa ne bata...si cand baiatul meu face ceva mereu imi zice dai una la cur....si eu mereu ii zic la ce ai facut tu...eu nu ii voi face...doar il pedepsesc sau ii intrezic sa faca ce ii place...asta e pedeapsa fiului meu....dar ...in ziua de astazi pariniti mei sunt impreuna sau impacat cand erau in israel....dar cand vad ca au ceva de comentat si le reposez...suferinta care am tras'o din cauza voastra nu vreau sa traga copiii mei...deci e trist dar din scurt asa scris...cam asta e copilaria mea....doar putin spus...

Vorbind de amintiri tragice:aveam 8 ani,ei mei s_au certat,tata o batea cu un ciumag pe mami,ea a lesinat,am crezut ca e moarta si de durere urlam si am inceput sa dau in el ( alta amintire,m_a dat afara din curte pt ca am intervenit intre ei,dar m_a pus sa_mi dau hainele jos,"sunt luate pe banii mei!" Astea sunt cuvintele lui!dupa ce m_am maritat mult timp mi_a trebuit sa ma linistesc,ai acum mai visez noaptea si ma trezesc tipand!

un subiect tare discutat si ma bucur ca am reusit intr-un fel sa ne descarcam sufletul aici...da intr-adevar asa era mentalitatea de odata...dar asta e a trecut....si acum am devenit si noi mamici la randul nostru si cu siguranta nu ne vom trata copii asa cum am fost noi tratate...mai aud si eu de la una de la alta ca am copilul mofturos si cu capricii si ca nu fac bine ca il alint asa de mult ca si-o ia in cap dar pe mine prea putin ma intereseaza ce zic altii eu imi cresc copilul cum consider eu ca e mai bine si pentru el si pentru mine...

EU AM AVUT O COPILARIE SA FERICITA CU TOATE CA PARINTI MEI MAI ALES MAMA NE FACEA TOATE VOILE (MAI AM O SORA MAI MICA CU 7 ANI)NE SI BATEA MAI ALES PE MINE E O FIRE CARE SE ENERVEAZA DESTUL DE REPEDE SI DACA NU INTELEGEAM CEVA LA SCOALA SAU DACA LUAM O NOTA MAI MICA EA TOTUL REZOLVA CU BATAIA DAR BATAIE IN SCHIMB TATA ERA UN OM MINUNAT O PALMA NAM LUAT DE LA EL.PANA LA VARSTA DE 6 ANI AM CRESCUT LA BUNICI DIN PARTEA MAMEI ERA MINUNAT VARA LA BALTA IARNA LA SANIUS JUCAM ELASTICI TARA TARA VREM OSTAS .DE IMBRACAT ERAM IMBRACATE ,NE CUMPARAU DE TOATE DOAR CA MAMA ERA MAI SEVERA DAR II PLACEA SA AVEM DE TOATE .MAMA SA SCHIMBAT MULT FATA DE NOI SUPA CE TATAL MEU A MURIT DACA NU INTELEGEAM CEVA NE EXPLICA CU BLANDETE PANA INTELEGEAM NE SUNEA CA NE IUBESTE CEEA CE MA FACUT SA UIT CAT DE SEVERA ERA IN TRECUT.DUPA CE TATAL MEU AMURIT EA A FOST SI TATA SI MAMA .PARINTI MEI LUCRAU INTRO FABRICA ,ERAU SIMPLI MUNCITORI.MAMA MEA A RAMAS VADUVA LA 36 DE ANI SI NICI ACUM AJUNGAND LA VARSTA DE 43 DE ANI NU VREA SA CUNUOASCA UN ALT BARBAT SPUNANDUMI MEREU CA PT EA EU SI SORA MEA SUNTEM DE AJUNS CA NOI O FACEM FERICITA SI CA IUBIREA EI A PLECAT SI O VA REINTALNI ODATA SI ODATA CA STIE CA O ASTEAPTA (FACAT REFERIRE LA TATA)MA BUCUR CA DESI E TANARA IL IUBESTE IN CONTINUARE PE TATA DESI EL NU MAI ESTE PRINTRE NOI.

am uitat sa spun ca mai am 2 frati mai mari cu 9 si 10 ani,iar prima mea aniversare a fost la 18 ani dar si atunci doar cu familia si 2 vecine.