Cum ne descurcam cu adolescentii

imaginea utilizatorului moni

Poate nu este cazul abordarii acestui subiect pe un forum de "bebelusi", dar foaarte repede cel caruia i-am dat viata si era la nivelul scutece, biberon si gangureala ajunge (sub ochii si ingrijirea noastra) un adolescent....Ei, si aici se ingroasa gluma. Ce crestem noi? Cine este copilul/adolescentul/tanarul adult de langa noi? Cat ne apropiem, cat controlam, cata libertate dam. Tot ce se intampla "in scutece" se reflecta acum! Da, dragele mele mame de bebelusi....Orice "cocoloseala" din zona: "lasa ca este mic si dragut si nu stie" o veti regasi la varsta adolescentei...Pentru orice amanunte si interrelatii va stau la dispozitie...

Adaugat in:  
imaginea utilizatorului marta

Am un baiat de 12 ani care a devenit mai rece cu noi in ultimul timp, numai discuta cu noi ca inainte. Ce e de facut sa ne apropiem din nou de copiii nostri ?

imaginea utilizatorului Jeni

Am o fata de 14 ani care a descoperit ca si alti copii de aceeasi varsta independenta si intimitatea si refuza sa mai comunice cu noi , raspunde monosilabic la intrebari. Stiu ca toti copiii trec prin aceasta perioada si ca noi, parintii, trebuie sa stim sa fim apropiati de copii si sa gasim mijloacele care sa nu permita instalarea racelii intre ei si copiii lor.

imaginea utilizatorului Stela

Si baiatul meu a trecut prin etapa asta, prefera internetul in loc sa discute cu familia.Cand venea de la scoala se inchidea in camera lui, parca era un strain. Ca sa-l castigi trebuie sa ai grija sa nu-l iei la intrebari pentru ca nu-i place sa fie interogat. Nu il judeca pentru faptele lui. Nu fi insistenta, daca vezi ca nu e momentul oportun pentru a discuta cu el amana pentru mai tarziu discutia. Nu ai ce face, e o perioada prin care trec copiii si trebuie sa fi rabdatoare si diplomata.Pentru mine totul a trecut, sunt o bunica fericita (am o nepotica de 3 luni).

imaginea utilizatorului Rodica

Iti pot spune despre relatia surorii mele cu fata ei. Simona e la varsta adolescentei. a devenit mai distanta in relatiile cu parintii ei, nu povesteste asa cum facea cand era mai mica despre scoala, colegi, ce face in timpul liber cand iese cu "gasca".Sora mea greseste pt ca crede ca mai e si acum un copil care trebuie dadacit mereu, ii face reprosuri desprre felul ei de a se purta si imbraca, ii vorbeste despre defectele unor colegi de clasa atragandu-i atentia ca nu e bine sa iasa cu acestia, vrea sa ii spuna ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca, vrea sa ii impuna un anumit comportament. Se subintelege ca o astfel de atitudine a surorii mele nu duce la nimic bun iar "distanta" dintre cele doua se mareste tot mai mult.

imaginea utilizatorului lorelai

Daca le-ati inoculatdin timp unele principiide viata ca cele de a fi cinstiti, de a respecta pe ceidin jur dar in acelas timp de a nu se lasa batjocoriti de nimeni, de a nu se lasa pacaliti de asa-zisi oameni cu buna intentie, de a verifica totdeauna ceea ce li se propune sa faca , de a nu fi tentati de lucrurile altuia si in acelas timp de a avea grija de lucrurile lui, atunci nu aveti de ce sa va faceti griji.aceasta perioada nu dureaza la nesfarsit . veti vedea ca dupa terminarea scolii si intrarea lor in viata relatiile intre voi vor deveni normale.

----------------
Doar o viata traita pentru altii e o viata care meita traita. - Albert Einstein