De iordache iulia - La data de January 14th, 2011
- autentifică-te sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii
Ce ati face daca la 16ani ati ramane gravida?
© 2008-2010 Toate drepturile rezervate.
Ro-Mamma este comunitatea mamelor din Romania sau din afara tarii. Toate marcile comerciale si drepturile de autor de pe aceasta pagina sunt proprietatea detinatorilor lor legali. Orice puncte de vedere sau opiniile exprimate pe Ro-Mamma.com sunt cele ale utilizatorului si nu reprezinta cele ale Ro-Mamma. Ro-Mamma nu este responsabila pentru materialele prezentate pe pagina. Materialele postate nu sunt revizuite sau aprobate de catre Ro-Mamma.
ma gandesc si la umpic de sustinere din partea cuiva,a parintilor,a oricui... stiu persoana care a facut 2 avorturi la 16 si la 18 ani,si acum cand se uita la copiii mei si isi aminteste,regreta amarnic... mai ales ca daca te tii tare,si ai putere,cred ca te ajuta si bunul D-zeu,oricat de greu ti-ar fi... intr-adevar,cred ca ar trebui umpic de sustinere din partea parintilor,sau a unei surori mai mari,sau chiar al "taticului"... dar totusi... sa faci un avort... mi se pare atat de grav... si cand ma imi amintesc ca eu insami am sfatuit persoana respectiva la avorturi... imi pare atat de rau,dar nu stiam atunci ce inseamna sa ai un copil,sa iti spuna mami,sa iti spuna te iubesc,sa te strige,sa te imbratiseze... ma simt atat de vinovata ca nu m-am implicat cumva sa incurajez persoana respectiva, sa nu o las sa faca avort... pt ca eu am avut un cuvant greu acolo... am fost atat de egoista,nu stiam ce inseamna un copil...
pe mine m-a ferit D-zeu,dar nu cred ca as fi avut puterea sa fac un avort... bine ca am putut sfatui la avort,asa-i?
stiu,nu e laudabil,dar atunci nu stiam ca inseamna iubirea de mama... acum stiu...
chiar daca d-zeu ma ferit de avorturi am 26 deani si prima oara cand am ramas insarcinata a fost la 23 si jumatate si l-ampastrat.dar daca aveam 16 ani cu siguranta faceam avort cred ca este mult prea devreme sa devii mamica
decat sa-l abandonez intr-un camin,mai bine fac avort..stiu ca nu am dreptul sa i-au viata nimanui,dar...
EU una am trecut prin asa ceva la varsta respectiva...Am fost sustinuta de sotul meu care pe vremea aia eram iubii...Dar nu l-am tinut ca eram prea mici sa devenim parinti nu eram capabili de noi dar de un ingerash...Uitati acum ne-a dat Dzeu n baietel ffff frumos si il iubim enorm de mult...Dar acum fiecare isi ia decizia lui!!!!
si eu as face avort, sigur.
asa am reactionat si eu... si chiar am platit odata,pt uin avort,si acum stam si ne amintim,si ne pare atat de rau,si mai ales eu ma simt atat de vinovata,pt ca depindea si de mine,si de parerea mea... intr-adevar ca acei copiii ar fi crescut fara tata,pt ca el era un neispravit,dar si acum,cand vine la mine (sora mea mai mica) si se joaca cu puiutii mei,ne intrebam : "oare cat de frumos era acum daca erau verisori,cat de mari erau,cat de frumosi,etc,etc." , deci regretele exista,si ma tem ca vor exista mereu... reversul medaliei,trebuie sa recunosc,era ca in primul rand cresteau fara tata, dar poate ca a doua oara nu o mai patea,ca era "invatata minte",daci poate era doar unul,dar trebuie sa recunosc, ca barbati gasesti,dar unul care sa fie tata la copii,nu stiu... si poate ca erau lipsuri si neajunsuri,dar sa fim seriosi,asa nu sunt? oare cine poate spune ca le are pe toate,ca nu duce lipsa de nimic? si stiu precis ca nu are niciun regret in viata decat acele avorturi... si e foarte dureros,mai ales ca aproape zilnic ii vede pe micutii mei...
am o "prietena",cred ca e prea mult spus,ma rog,o cunostiinta,care are 16 ani si acum 3 luni a nascut... a fost sustinuta de tatal copilului,se iubesc,si s-au casatorit... ii ajuta si parintii lui,stau la casa,au camera lor,mai merg la distractii,nu au renuntat la tot,pt ca batranii stau cu copilasul,il iubesc enorm... nu toata lumea are norocul asta,dar ei i-a iesit bine... nu-i pare rau ca l-a pastrat,pt ca la un moment dat si ea se gandea la avort,mai ales constransa de parintii ei... dar acum,ca a aparut micutul,toate treburile s-au asezat pe fagasul lor normal...
eu nu as face avort,nu as lua viata nimanui mai ales a copilului meu,nici nu concep asa ceva. prea tanar la 16 ani pentru copil?......atunci fa lucrurile cu cap.nu as putea sa ma uit in ochii copilului meu stiind ca i-am omorat sora sau fratele.
sigur l.as fi tinut..mama cel putin mi.a fost prietena cea mai apropiata in adolescenta si acum la fel si as fi avut sustinerea si ajutorul ei..desi mi.am inceput viata sexuala devreme m.am protejat mereu..daca te lasi in seama barbatilor...
ai dreptate anca... si romina pop... si eu sunt de aceeasi parere cu voi... poate ca acum nu ar simti atat de puternic chestia sta,dar dupa ce ar avea un copil,ar simti durerea... si nu cred ca e usor sa traiesti toata viata cu vina asta pe suflet... sa te gandesti ca acum ar avea x ani,ca ar fi blond,ca ar avea ochii negri,etc...
cu siguranta l-as pastra...
La 16 ani esti un copil, decat sa nasti un copil si apoi sa nu il poti creste sau sa nu ai rabdare cu el si multe altele cate implica cresterea unui copil at e de preferat avortul
maica-mea m-a nascut pe mine la 15 ani,pe sora mea la 19,dar nici o clipa nu i-a parut rau... a fost intotdeauna cea mai buna prietena a noastra... si nu cred ca si-a distrus viata... tati a sustinut-o,a facut seralul cand noi eram in scutece,ne uitam la tv cu tati,
, pe urma a facut postliceal, cursuri, o gramada... nu cred ca noi am poticnit-o sau ca nu s-a putut realiza in viata din cauza noastra... si acum e cea mai buna prietena a noastra... 
sincer,mie imi pare bine ca nu m-a avortat... unde eram acum??? asa nu v-ati pus problema?
si noi am fost saraci,de multe ori am avut lipsuri,dar niciodata nu le-a parut rau ca ne-au facut... bineinteles ca dupa aceea,a stiut sa isi ia masuri de contraceptie,decat sa mai aiba o "surpriza"...
dar intotdeauna am fost cele mai bune prietene... toate trei... si de asta regreta si sora mea ce s-a intamplat,pt ca acum,la 21 de ani,se simte singura,si pustiita... si regreta... tot timpul se gandeste cum ar fi fost daca...
Gandindu-ma strict in cazul meu cum ar fi fost...nici nu se pune problema in primul rand sa fi ramas insarcinata la acea varsta..am fost educata mai conservator, desi nu am fost tinuta inchisa in casa..dar m-i s-au intiparit bine in minte sfaturile alor mei..si nu as fi sarit calul fie el si Fat-Frumos...si daca prin absurd m-i s-ar fii intamplat, clar as fii facut un avort...nu as fi avut sustinerea familiei mele...iar in baieti la varsta aceea..nici o baza..adica in tatal copilului...iar sa-mi dau copilul de langa mine, dupa ce l-am simtit cum creste in mine, l-am adus pe lume, i-am auzit primul scancet..., l-am vazut...mai bine mor de 100 de ori.....
Eu sincer va zic ca la 14 ani urmaream serialul ala "fetele gilmore"
si ma visam si eu asa, sa am o fetita pe la 16 ani, si sa cresc impreuna cu ea... 
sa fim prietene 
nestiind eu pe atunci ce inseamna un copil dar norocul meu a fost ca nu am avut cu cine sa o fac 
si viata sexuala mi-am inceput-o la 18 ani cu sotul meu 
Doamne Doamne nu a vrut sa fie asa cum visam eu, mi-a dat o minune de baiat in momentul in care eram pregatita pt un bebe. Si chiar daca era sa raman insarcinata la 16 ani parintii mei chiar daca sunt ei mai "comunisti" nu m-ar fi lasat sa fac avort... Concluzia e ca eu l-as fi pastrat...
fetelor,ce tot vorbiti,eu la 22 de ani eram virgina
,vedeam in jurul meu pustoaice de clasa 8 care ma ingrozeau ce le putea pielea,iar eu 
nu intalnisem inca barbatul potrivit,baieti roiau in jurul meu dar niciunul nu era bun pt ai da "comoara mea" 
erau momente cand imi era rusine sa mai spun ca sunt -fata mare-,cand am hotarat ca e momentul sa fac pasul respectiv,am mers la un planing familial,am cerut detalii si sfaturi de protectie,multumesc acum parintilor ca au fost severi,caci probabil aveam si eu cateva avorturi la activ,probabil 
as fi facut avort dar am avut un fix si nimic fara protectie la 15 ani si 5 luni mi-am intilnit sotu si dupa sase luni mi-am inceput viata sexuala dar cu protectie la inceput am folosit prezervativ iar dupa un an cind ne intilneam mai des si ne petreceam weekendurile impreuna o faceam prin fereala iar cind ne-am mutat impreuna mai aveam 2 ani sa termin liceul am luat pilule pina la 1 ianuarie 2009 iar in aprilie am ramas cu gabita pentru ca ne doream tare mult un bebe
depinde de situatie.....nu sunt nici pro nici contra avort ,pt ca sunt situatii si situatii..eu am ramas o singura data insarcinata si a rezultat un ingeras ce are 1 sapt si 3 zile....insa....sunt de acord cu avortul in cazul in care bb are malformatii(nu pt mine cat pt el,ce fel de viatza ar avea daca nu ar putea cunoaste bucuriile vieti,a merge,a vb a avedea,a fi independent,sau va trebui sa suporte umilinte zilnice,sa nu mai vorbim de cazurile grave in care practic sunt legume....)iar a doua situati ar fi imposibilitate finaciara(nu ma refer la lux)nu as putea sa fac un bb si apoi sa il tin in ger sa cersesc,descult prin zapada,mor de foame,etc(vedeti cazul familiei ce a pierdut un copil inghetat pt ca nu avea unde dormi,cred ca acel copil a suferit mai mult murind in asa fel decat daca se facea un avort)iar un ultim caz ar fi daca bb ar fi rezultatul unui viol,incest....
la 16 ani....nu stiu daca as fi facut avort,mai repede l-as fi dat spre adoptie,sunt atatea femei ced isi doresc copii si nu au posibilitatea....insa asa gandesc acum,la varsta aceea probabil ca as fi fostterorizata de familie,de ce zic vecini...de lucrurile bagate in cap de mame...acestea din urma iti spun mereu,,sa nu vii cu burta la gura ca eu te-am facut eu te omor,,sau ceva de genul,insa prea putine iti spun si cum poti evita sa vii ,,cu burta ,a gura,,poate din inconstienta sau poate ,inca nu accepta ca nu mai esti ,,fata mami,,ci o domnisoara ce ia in consideratie si posibilitatea sexului....
L-AS PASTRA CU SIGURANTA....E UN SUFLET ...UN BIET COPIL CARE NU ARE DE CE SA SUPORTE REPERCURSIUNILE GRESELILOR UNOR PARINTI IRESPONSABILI...REMUSCARILE VOR FI IN MINTEA MAMEI TOATA VIATA ...SA STII CA AI OMORAT UN SUFLET...
hmmm.eu am patit-o la 18 ani am ramas insarcinata cu sotu( nu eram casatorita cu el) si am vacut avort...la 25 de ani fiind si casatorita cu el ne-am hotarat sa facem un copil,am ramas gravida dupa 2 ani.
AM RAMAS LA 16 ANI SI 8 LUNI SI AM FACUT CHIRETAJ NU REGRET
eu inca nu faceam sex la 16 ani pt k la 20 miam inceput viata sexualasi atunci mai mult fortat nu ca nu am avut curiozitatea dar mia fost frica de durerile de care auzisem dela alte fete si mai mult de sarcina iar in al 3lea rand eu nu pot so fac cu cineva pe care nul cunosc si nul iubesc.urasc aventurile
La 16 ani,jucam footbal si multe jocuri baietasti.Nici nu stiam ce-i aia .........pe atunci.