Zece ani…
Zece ani? Zece ani impreuna… UAU!!! Atat de mult??? Ma mir si eu… sau : Atat de putin ???? Doar zece ani ? Parca te cunosc de-o viata… Ba e mult, ba e putin… ba e cu soare, ba e cu nori… ba e cu ras, ba e cu plans… in aceasta instabila ecuatie, singura constanta esti TU.
Constant, dar niciodata plictisitor.
Constant, dar niciodata obosit.
Constant, dar niciodata incetinit din ritmul tau innebunitor.
Tu. Tu, dragul meu ! tu care m-ai invatat. Sa sper, sa rad, sa iubesc, sa lupt, sa tin piept lumii intregi, sa imi doresc mereu mai mult de la viata, sa fiu ceea ce sunt azi.
Azi. Azi ? Da, azi… se implinesc zece ani. Zece ani de cand faci asta, iubitul meu… zece ani de cand ma inveti… cum sa traiesc… zece ani de cand esti al meu, zece ani de cand ne-am dat mana prima data, fara sa stim ca destinul ne va tine imbratisati pentru totdeauna.
Azi ? Azi mai mult ca niciodata vreau sa iti multumesc pentru tot. Iubindu-te mai mult, respectandu-te mai mult, si dedicandu-ti randurile ce vor urma, sincer izvorate din strafundurile sufletului meu.
Cred ca te-am iubit din prima clipa cand, comparandu-te cu oamenii pe care ii intalnisem in viata pana atunci, pareai un inger venit sa ma salveze, erai pozitivul suprem, raza mea de soare… iar in timp, te-ai transformat in centrul universului meu. Optimismul tau mi-a dat mereu putere sa merg mai departe, sa trec prin orice, iar caracterul tau puternic si nestirbit m-a intarit si pe mine si m-a format iremediabil. Franchetea cu care spui lucrurilor pe nume pentru mine a devenit un detaliu nesemnificativ, iar duritatea ta recunosc ca ma socheaza inca, dar nu ma sperie.
Te aseaman de multe ori cu un vulcan. Stiu ca adanc inauntrul acelui vulcan, clocoteste o pasiune si o iubire nemasurata, iar la suprafata este tare si neclintit ca o stanca, aspru si dur. Doar eu stiu ca inauntrul vulcanului, adanc in sufletul tau, esti gingas, sensibil, tandru, iubitor… cateodata, rar, vulcanul erupe… atunci, cuprinsi de o nemasurata uimire, vad si cei din jur de ce te iubesc… au ocazia sa te descopere si sa te cunoasca aproape cum te cunosc eu…
Apa care stinge valvataia dinauntrul tau sunt eu… eu… care sunt ca un rau cu apa limpede, lina, una rau care curge lin, bland, agale , la vale… deschis si iubitor, ca si sufletul meu… insa cu multe capcane ascunse, ca si sufletul meu… cand te scufunzi in apele lui, descoperi intai profunzimea sentimentelor si a ideilor, apoi intunericul alunecos al sufletului meu, iar cu cat te afunzi mai mult, adanc de tot, descoperi capcanele mintii, gropile inselatoare, nisipurile alunecoase care te trag la fund… descoperi cele mai negre cosmaruri si cele mai intunecate ganduri si temeri… doar tu, iubirea mea, mi-ai invatat cugetul sa iasa la suprafata, sa inoate deasupra, la lumina, in apa curata si limpede incalzita de razele soarelui, sa nu se lase invinsa de capcanele trecutului.
Te iubesc… te-am iubit si te voi iubi pentru tot ceea ce esti, asa cum tu m-ai iubit pentru tot ceea ce eu nu am fost. Tu dragul meu, ai fost singurul care ai trecut de aparente si m-ai vazut asa cum eram, si m-ai iubit pe mine. Doar tu ai stiu sa ma descoperi si sa vezi cu adevarat ce se ascunde in spatele cortinei…
Iti voi multumi mereu pentru ca m-ai iubit atunci, si pentru ca ma iubesti acum… pentru ce ai facut pentru mine, si pentru ce faci acum pentru noi… pentru comorile nepretuite pe care ni le-am daruit reciproc, si pentru copiii care ne oglindesc caracterele amintindu-ne de toate calitatile care ne-au adus impreuna, dar se de defectele care ne fac unici, care ne coloreaza personalitatea fiecaruia… sper, si imi doresc ca Dumnezeu sa ne tina mai departe pe acelasi drum, in aceeasi gandire, intr-o suflare, imbratisati in aceeasi iubire, pana la capat… ‘pana la moarte si dincolo de ea’… te iubesc, ingerul meu pazitor… La multi ani noua !!!
Didi…